DECIZIE Nr. 275 din 26 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale
art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea
privatizarii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 670 din 27 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 17 si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru
accelerarea privatizarii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Lindsell Enterprises Limited" in Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al
Tribunalului Valcea - Sectia comerciala.
La apelul nominal raspund Societatea Comerciala "Lindsell Enterprises
Limited", prin avocat, si Societatea Comerciala "Oltchim" -
S.A., prin avocat. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a
fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita
admiterea acesteia, considerand ca, desi dispozitiile art. 17 si ale art. 47^1
din Legea nr. 137/2002 au mai fost examinate de Curte, in prezenta cauza exista
elemente noi de natura sa modifice solutiile pronuntate anterior. Astfel,
referitor la prejudicierea Societatii Comerciale "Oltchim" - S.A., se
arata ca, in urma majorarii de capital, cota de participare a societatii
comerciale la capitalul social s-a diminuat, de la 12,0371% la doar 1,0981%, in
favoarea statului roman, fara sa fie vorba despre o restrangere justificata a
cotei sale de participare.
Se apreciaza ca textele de lege criticate sunt neconstitutionale numai in
masura in care majorarea capitalului social are o influenta asupra societatii.
Reprezentantul Societatii Comerciale "Oltchim" - S.A. considera
ca exceptia este neintemeiata. Se arata ca majorarea capitalului social s-a
facut in mod legal, iar hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului,
invocate de autorul exceptiei, nu au legatura cu solutionarea acestei cauze.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca neintemeiata. Se arata ca asupra dispozitiilor
criticate Curtea s-a mai pronuntat, stabilind ca acestea sunt constitutionale,
iar in cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea
acestei jurisprudente.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
3.265/COM/2003, Tribunalul Valcea - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si
ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Lindsell Enterprises Limited" intr-o cauza avand ca
obiect judecarea cererii de anulare a hotararii adunarii generale extraordinare
a actionarilor Societatii Comerciale "Oltchim" - S.A. Ramnicu Valcea,
prin care s-a decis majorarea capitalului social al societatii prin conversia
in actiuni a creantei detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Bancare [devenita Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului].
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia considera
ca dispozitiile art. 17 si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, modificata si
completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, contravin
prevederilor art. 44 alin. (2) teza intai, art. 45, art. 135 alin. (1) si (2)
lit. a) si g), precum si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie. Totodata, sunt
invocate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Autorul exceptiei precizeaza ca dispozitiile criticate au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate, mentionand deciziile Curtii Constitutionale
nr. 106/2004 si nr. 475/2003, prin care au fost respinse exceptiile de
neconstitutionalitate cu acelasi obiect.
Se sustine ca, in cauza, exista doua elemente noi, de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii, si anume:
1. Prejudicierea proprietatii private. Astfel, autorul exceptiei arata ca,
in urma majorarii de capital, cota sa de participare la capitalul social al
Oltchim S.A. "a fost diminuata drastic, de la 12,0371% la doar 1,0981%, in
favoarea statului roman. Date fiind dispozitiile art. 17 si art. 47^1 din Legea
nr. 137/2002, nu s-a acordat nici o posibilitate de conservare a cotei initiale
prin metodele prevazute de legislatia societatilor comerciale si a pietei de
capital: drept de preferinta, prima de emisiune, actualizarea prealabila a
imobilizarilor corporale din patrimoniu". Se apreciaza totodata ca, desi
are "in continuare posesia actiunilor detinute, prin reducerea cotei de participare
de la 12% la 1%, este grav alterat atributul folosintei (usus) pachetului de
actiuni detinut, prin aceea ca se pierd o serie de drepturi legale incorporate
doar unui numar de actiuni ce alcatuiesc o cota minima (10%) din participarea
la capitalul social".
Autorul exceptiei face referire la cauza Sovtransavto c. Ucraina, 2002, in
care Curtea Europeana a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea partii
din capitalul social detinut de un subiect de drept ca urmare a majorarii
capitalului social intr-un mod posibil ilegal (sau neconstitutional, cum
[autorul exceptiei considera] in speta) constituie o violare a art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale";
2. Nesocotirea principiilor economiei de piata si incalcarea libertatii
economice. Referitor la aceasta sustinere, se arata ca "a impune unei
societati comerciale un simulacru de adunare generala in care hotararile sunt
nu expresia vointei societare, ci doar un act de transcriere a dispozitiei
legale neconstitutionale inseamna nu doar abolirea principiilor economiei de
piata, ci si incalcarea libertatii economice, adica a unei libertati
fundamentale, considerata ca atare prin art. 45 din Constitutia Romaniei".
Tribunalul Valcea - Sectia comerciala, formulandu-si opinia asupra
exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata. In
acest sens, instanta face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale -
deciziile nr. 106/2004 si nr. 370/2003.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la critica de
neconstitutionalitate a art. 17 din Legea nr. 137/2002, raportat la art. 44
alin. (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, ca "prin conversia
creantelor nu se produce un transfer de proprietate", astfel incat
dispozitiile legale contestate "nu au condus la o privare de proprietate a
actionarilor minoritari". Guvernul precizeaza ca, in acelasi sens, s-a
pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2004, "apreciind ca
<<prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor
Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata", deoarece
[...] nu presupune si realizarea unui transfer de proprietate". Totusi, se
mentioneaza in continuare, "asa cum retine Curtea Europeana a Drepturilor
Omului, actiunea este un bun complex care certifica faptul ca detinatorul
poseda o parte a capitalului social, dar si drepturile corespunzatoare.
<<O actiune nu este numai o creanta indirecta asupra activelor
societatii, ci ea implica si alte drepturi, in special dreptul de vot si cel de
a avea o influenta asupra societatii.>> (CEDO, Cauza Sovtransavto Holding
c. Ucrainei, Hotararea din 25 iulie 2002, paragraf 92, CEDO, Cauza S. si T. c.
Suediei, Decizia de inadmisibilitate din 11 decembrie 1986, Culegerea de
decizii D.R. 50, p. 158). Asadar, desi conversia creantelor in actiuni nu
produce un transfer de proprietate si deci nu poate atrage o privare de
proprietate a actionarilor minoritari, totusi scaderea semnificativa a ponderii
actiunilor acestora, ca urmare a conversiei, poate avea semnificatia unei
limitari a dreptului de proprietate, limitare care este insa justificata [...]
de eficientizarea si urgentarea procesului privatizarii, reconsiderarea
datoriilor ce greveaza asupra activelor societatilor comerciale avand ca efect
sporirea atractivitatii ofertei de privatizare". De asemenea, precizeaza
Guvernul, "nu exista indicii ca dispozitiile legale in discutie ar
institui un regim discriminatoriu, in favoarea statului in calitatea sa de
actionar, intrucat scopul conversiei creantelor nu este cel de a spori
participatia statului la capitalul social, ci dimpotriva de a o diminua,
actiunile obtinute prin conversie urmand a face obiectul vanzarii catre
investitori privati".
Referitor la sustinerea ca prevederile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002
incalca dispozitiile art. 44 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie,
Guvernul considera ca aceasta este neintemeiata. In acest sens, se arata ca
"operatiunea de marire a capitalului social, la care se refera textul
criticat, in sine, nu contravine prevederilor constitutionale, fiind in mod
traditional prevazut, in legislatia societatilor, dreptul de a recurge la
aceasta, ca metoda mai putin impovaratoare decat imprumutul bancar sau emiterea
de obligatiuni. Majorarea capitalului social nu atrage un transfer de
proprietate, iar procedura de realizare prevazuta de actul normativ contestat
nu ofera indicii ca ar institui o mai ferma ocrotire a dreptului de proprietate
al statului si unitatilor administrativ-teritoriale [...]". Guvernul
mentioneaza, cu privire la constitutionalitatea art. 47^1 din Legea nr.
137/2002, jurisprudenta Curtii Constitutionale. Totusi, in lumina interpretarii
Curtii Europene a Drepturilor Omului, se arata in punctul de vedere prezentat
de Guvern, "in cazul in care majorarea capitalului social atrage o
insemnata diminuare a ponderii actiunilor detinute, cu efectul modificarii substantei
drepturilor incumbate de acestea (drept de vot, drept de a gestiona
societatea), operatiunea poate avea ca efect limitarea dreptului de proprietate
asupra actiunilor", limitare care in situatia data este considerata de
catre Guvern justificata "de interesul general al diminuarii participatiei
statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic
sau principal actionar". In acest sens, Guvernul precizeaza ca,
"potrivit art. 44 din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate
privata <<sunt stabilite prin lege>>. In cazul de fata, legiuitorul
a inteles sa stabileasca regimul juridic al majorarii capitalului, in
considerarea scopului accelerarii procesului privatizarii".
In ceea ce priveste critica prevederilor art. 17 si art. 47^1 din Legea nr.
137/2002, in raport cu art. 135 alin. (2) din Constitutie, Guvernul apreciaza
ca textul criticat are ca temei insesi prevederile constitutionale invocate.
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate "nu contravin
nici unui text din Constitutie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
17 si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru
accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr.
540/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 910 din 19
decembrie 2003, prin Legea nr. 556/2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003, precum si prin Ordonanta
Guvernului nr. 36/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea
nr. 191/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din
26 mai 2004.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 17: "(1) In termen de 30 de zile de la solicitarea institutiei
publice implicate creantele detinute de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Bancare asupra societatii comerciale ce urmeaza sa se privatizeze se
vor converti in actiuni.
(2) Actiunile rezultate in urma conversiei vor fi transferate pe baza de
protocol institutiei publice implicate, in vederea administrarii si vanzarii
acestora.
(3) Pretul obtinut in urma vanzarii va fi repartizat, intre cele doua
institutii, proportional cu numarul actiunilor vandute, dupa deducerea
cheltuielilor efectuate de catre institutia publica implicata.";
- Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii
financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 525/2002, cu modificarile ulterioare, operatiunile de majorare a
capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile art. 14 si 22 din
prezenta lege, precum si cele efectuate in conformitate cu prevederile
Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii
obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale
criticate incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) teza intai, ale art. 45, ale
art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si g), precum si cele ale art. 136
alin. (5) din Constitutie.
Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata
si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica,
libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt
garantate.";
- Art. 135: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe
libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...]
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele
Uniunii Europene.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Totodata, sunt invocate si dispozitiile art. 1 din Primul Protocol
aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, al carui cuprins este urmatorul: "Orice persoana fizica sau
juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute
de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Critica de neconstitutionalitate are la baza, in esenta, sustinerea
potrivit careia operatiunile de majorare a capitalului social, efectuate in
baza dispozitiilor art. 17 si art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, incalca
drepturile actionarilor minoritari, prin diminuarea cotei de participare a
acestora si prejudicierea proprietatii private, precum si principiile
constitutionale ale economiei de piata si ale libertatii economice. In opinia
autorului exceptiei, aceste sustineri constituie elemente noi, de natura sa
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cu referire
directa la deciziile nr. 106/2004 si nr. 475/2003.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sustinerile
autorului exceptiei sunt neintemeiate.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 137/2002, creantele detinute de Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului [fosta Autoritate pentru Valorificarea
Activelor Bancare] se convertesc in actiuni care se transmit institutiei
publice implicate, in vederea administrarii si vanzarii acestora. In acelasi
timp, articolul 47^1, de asemenea criticat, prevede exceptarea operatiunilor de
majorare a capitalului social, efectuate in conditiile aceleiasi legi, de la
prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din
Legea nr. 137/2002, Curtea s-a mai pronuntat, in sensul respingerii acesteia,
prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004. In decizia mentionata s-a
retinut ca "prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea
Activelor Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata,
deoarece majorarea capitalului social al societatii comerciale nu presupune si
realizarea unui transfer de proprietate". De asemenea, Curtea
Constitutionala mentioneaza ca, "in jurisprudenta sa, a statuat, in mod
constant, in acelasi sens, aratand ca <<prin majorarea capitalului social
al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al
actionarilor [...]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care
unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura ca atare este
prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale. Problema
aplicarii majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor
in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor eventuale de la
prevederile general aplicabile nu reprezinta o problema de constitutionalitate,
ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei de judecata (de
exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).>>"
De asemenea, si dispozitiile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 au mai format
obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea
Constitutionala. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate
exceptiile de neconstitutionalitate cu acelasi obiect. Mentionam, in acest
sens, Decizia nr. 350/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr.
370/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 790 din 10
noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
In Decizia nr. 475/2003, ca de altfel si in considerentele altor decizii,
Curtea a retinut ca "dispozitiile legale controlate nu incalca principiul
ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de titular". Totodata,
s-a constatat ca "textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de
proprietate si nu prevede ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al
statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale, ci urmareste satisfacerea
interesului general al accelerarii privatizarii societatilor comerciale".
S-a mai retinut, de asemenea, prin aceeasi decizie, ca masura prevazuta de
textul criticat nu instituie discriminari intre investitorii-cumparatori ai actiunilor
societatilor in cauza si investitorii-actionari ai acestora. Exceptarea
prevazuta de lege, introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
208/2002, reprezentand o optiune a legiuitorului pentru societatile comerciale
vizate (la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar
sau asociat), are in vedere, in mod evident, accelerarea procesului de
privatizare, obiectiv de interes general.
Curtea a constatat, prin aceste decizii, ca prevederile criticate nu
incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) teza intai, ale art. 135 si ale art. 136
alin. (5) din Constitutie.
In ceea ce priveste invocarea Hotararii din 25 iulie 2002 a Curtii Europene
a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, in
care s-a pus si problema devalorizarii unor actiuni si a maririi capitalului
societatii, ca un element nou, fata de cele avute in vedere de jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, aceasta nu are relevanta in cauza, asa cum
rezulta din considerentele hotararii la care ne referim.
Prin hotararea pronuntata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca
"in speta nu a existat o privare directa de catre autoritatile nationale
de bunuri apartinand reclamantei si nici o alta ingerinta comparabila unei
asemenea privari".
Curtea Europeana a retinut insa in cauza respectiva caracterul inechitabil
pe care "l-a imbracat procedura litigioasa care are o legatura directa cu
dreptul petitionarei la respectarea bunurilor sale". S-a retinut in acest
sens, de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ca "refuzul
instantelor de diferite grade de a se supune instructiunilor Curtii Supreme de
Arbitraj, precum si divergentele considerabile de abordare a instantelor de
diferite grade in aplicarea si interpretarea dreptului national, a facut
posibila reluarea repetata a procedurii litigioase si deci a creat o
incertitudine permanenta cu privire la legalitatea deciziilor
Sovtransavto-Lugansk si a actelor Consiliului executiv din Lugansk. In afara de
aceasta, interventiile autoritatilor executive ale statului in procedurile
judiciare au contribuit de o maniera semnificativa la aceasta
incertitudine".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a conchis ca "modul in care s-a
desfasurat si incheiat procedura litigioasa, ca si incertitudinea
petitionarului, au rupt <<justul echilibru>> intre cerintele
interesului public si imperativele apararii dreptului celui interesat la
respectarea bunurilor sale. In consecinta, statul nu si-a indeplinit obligatia
de a asigura petitionarului protectia efectiva a dreptului sau de proprietate
garantata de articolul 1 al Protocolului nr. 1".
In cauza aflata pe rolul Curtii Constitutionale nu se pun probleme de
aceeasi natura. In discutie este insusi textul de lege criticat, in raport cu
prevederile Constitutiei si ale unor documente internationale, iar nu modul de
aplicare a legii si de desfasurare a procedurii litigioase. Or, asa cum s-a
aratat mai sus, Curtea Constitutionala a stabilit prin mai multe decizii ca
textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale privind
protectia proprietatii private, intrucat operatiunea de majorare a capitalului
social nu duce la un transfer de proprietate si, in consecinta, nu afecteaza
posesia actiunilor detinute de alti actionari. De asemenea, Curtea retine ca,
asa cum se arata de altfel si in punctul de vedere al Guvernului, chiar daca
s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinta diminuarii ponderii
actiunilor detinute de unii actionari poate avea semnificatia unei limitari a
unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra actiunilor, aceasta
"este justificata de interesul general al diminuarii participatiei
statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic
sau principal actionar", obiectiv in deplina concordanta cu dispozitiile
art. 135 din Constitutie.
De altfel, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constitutie, limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Referitor la invocarea, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, a
dispozitiilor art. 45 din Constitutie, Curtea constata ca in cauza nu se pune
problema incalcarii acestui text constitutional. Art. 45 din Constitutie,
statuand accesul liber al persoanei la o activitate economica si libera
initiativa, precizeaza ca exercitarea acestora se face in conditiile legii.
Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu numai ca nu
incalca prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si g), ci
prin finalitatea lor - accelerarea privatizarii - asigura consolidarea
economiei de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, creeaza un cadru
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si, prin
acestea, aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu
obiectivele Uniunii Europene.
Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale
art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea
privatizarii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Lindsell
Enterprises Limited" in Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea
- Sectia comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta