DECIZIE Nr. 275 din 24 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din
Codul penal
ACT EMIS DE: PRESEDINTELE ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 683 din 29 iulie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 257 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Codrean in
Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textele legale criticate
nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 8.989/P/2003,
Tribunalul Bihor - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul penal, ridicata de
Dumitru Codrean, inculpat in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 257 din Codul penal, prin care se incrimineaza fapta de trafic de
influenta, contravin dreptului la un proces echitabil, deoarece este antrenata numai
raspunderea penala a celui ce primeste bani sau orice alte foloase ori accepta
promisiuni de daruri, direct sau indirect, fara a fi antrenata si raspunderea
penala a cumparatorului de influenta, care dobandeste numai calitatea de
martor, iar nu si pe aceea de inculpat, instituindu-se astfel "o dubla
masura": una pentru inculpat, care este judecat prin probarea faptei de
catre cel care contribuie la savarsirea ei, iar alta pentru persoana
martorului, care are interesul sa sustina invinuirea, pentru a evita
inculparea.
Tribunalul Bihor - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata,
deoarece declaratia martorului denuntator trebuie coroborata cu toate probele
administrate in cauza si nu are o valoare dinainte stabilita, astfel ca nu se
poate sustine ca inculpatului nu i s-a dat dreptul la un proces echitabil,
acesta avand dreptul de a propune probe si de a cere administrarea lor, precum
si de a argumenta lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie existente.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare
a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza
este neintemeiata. Se arata ca afirmatia autorului exceptiei potrivit careia
legea penala instituie "o dubla masura" este inexacta, deoarece fapta
cumparatorului de influenta este incriminata distinct, prin dispozitiile art.
6^1 al Legii nr. 78/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
161/2003. Conform prevederilor legale mentionate, faptuitorul nu este pedepsit
daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi
fost sesizat pentru acea fapta. In aceasta situatie cumparatorul de influenta
poate dobandi in procesul penal calitatea de martor. Prin aceasta insa nu se
incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) teza intai din Legea fundamentala,
deoarece declaratia martorului denuntator se apreciaza in lumina tuturor
probelor existente in cauza, neavand o valoare mai dinainte stabilita, iar
inculpatul are dreptul de a propune probe si de a cere administrarea lor, spre
a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie existente.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
257 din Codul penal, potrivit carora "Primirea ori pretinderea de bani sau
alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect,
pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta
sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l
determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de
serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.
Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica in mod corespunzator".
Critica de neconstitutionalitate consta in faptul ca, desi se instituie
raspunderea penala a celui care primeste bani sau alte foloase ori accepta
promisiuni de daruri, direct sau indirect, textul art. 257 din Codul penal nu
reglementeaza si raspunderea penala a cumparatorului de influenta, care
dobandeste numai calitatea de martor, iar nu si pe aceea de inculpat.
Inexistenta unei astfel de incriminari se considera ca incalca prevederile art.
21 alin. (3) teza intai din Constitutie, republicata, conform carora
"Partile au dreptul la un proces echitabil [...]".
Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul
exceptiei solicita, in realitate, extinderea dispozitiilor legale criticate si
la alte situatii neprevazute in text, in sensul adaugarii in cuprinsul acestora
si a incriminarii faptei cumparatorului de influenta. Or, asa dupa cum Curtea
Constitutionala a retinut in mod constant, acceptarea acestei critici ar
echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un
legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 din Constitutie,
republicata, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica autoritate
legiuitoare a tarii". De asemenea, este de observat ca, potrivit
dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, "Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca nu se poate exercita
controlul de constitutionalitate si ca se impune respingerea exceptiei ca fiind
inadmisibila.
De altfel, prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, respectiv art. 6^1 alin.
(1) - text introdus prin cartea II, titlul I, art. 1 pct. 3 din Legea nr.
161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea
si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 279 din 21 aprilie 2003 - a fost incriminata pentru prima data si fapta
cumparatorului de influenta, sanctionandu-se "Promisiunea, oferirea sau
darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane
care are influenta sau lasa se se creada ca are influenta asupra unui
functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in
atributiile sale de serviciu", pentru care pedeapsa aplicata este
inchisoarea de la 2 la 10 ani. Textul incriminator prevede insa, in alin. (2),
o cauza de nepedepsire a faptuitorului care denunta autoritatii fapta mai
inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea fapta.
Intr-o astfel de situatie cumparatorul de influenta poate dobandi calitatea de
martor in procesul penal pornit impotriva traficantului de influenta, pozitie
criticata de autorul exceptiei. Prin aceasta insa nu se incalca dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata,
intrucat, conform dispozitiilor art. 62 din Codul de procedura penala, organul
de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza
sub toate aspectele pe baza de probe, iar, potrivit art. 63 alin. 2 din acelasi
cod, probele nu au o valoare mai dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe
se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma
examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. De
asemenea, in temeiul art. 66 din Codul de procedura penala, inculpatul
beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si are dreptul sa probeze lipsa de
temeinicie a probelor de vinovatie existente. In sfarsit, este de observat ca
dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, examinarea tuturor
probelor existente in cauza, in vederea aflarii adevarului. Potrivit
dispozitiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta de
judecata isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza, in
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata,
care prevede stabilirea competentei instantelor judecatoresti si a procedurii
de judecata numai prin lege. In concluzie, declaratiile cumparatorului de
influenta nu pot fi verificate decat in coroborare cu toate probele
administrate in cauza, ele neavand o valoare mai dinainte stabilita, iar
inculpatul se poate prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza
un proces echitabil.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si alin.
(3) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 257 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Codrean in
Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu