DECIZIE Nr. 272 din 26 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin.
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 545 din 27 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Calin Laurentiu Pop in Dosarul nr. 7.069/2004 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, facand referire la jurisprudenta
Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
7.069/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 141 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Calin Laurentiu
Pop in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
statuarea prin textul criticat asupra posibilitatii atacarii cu recurs exclusiv
a incheierilor date la judecarea in fond si in apel a cauzei penale, prin care
s-a dispus cu privire la o masura preventiva, si excluderea posibilitatii
exercitarii aceleiasi cai de atac in vederea verificarii legalitatii
incheierilor cu acelasi obiect, date la judecarea in recurs a cauzei penale, contravin
dispozitiilor constitutionale ale art. 16, privind egalitatea in drepturi, ale
art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 23, privind libertatea
individuala, si ale art. 24, privind dreptul la aparare. Se arata ca
"[...] nu are relevanta ce fel de instanta solutioneaza pentru prima data
[...]" o astfel de cerere, iar "in toate cazurile trebuie sa existe o
cale de atac impotriva acestei solutii".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu
limiteaza in nici un fel accesul la o jurisdictie superioara si nu incalca
dreptul la aparare sau egalitatea in drepturi, avand in vedere posibilitatea
inculpatului sau procurorului de a ataca separat cu recurs incheierile date in
prima instanta si in apel. Totodata, se arata ca art. 141 din Codul de
procedura penala se refera la cai de atac impotriva unor masuri procesuale
provizorii, si nu la cai de atac care privesc hotarari judecatoresti, acestea
din urma fiind avute in vedere de art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
privind dreptul unei persoane de a cere examinarea condamnarii de o jurisdictie
superioara. Se mai precizeaza ca reglementarea cailor de atac constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, precum si faptul ca o garantie a
respectarii legalitatii in materie sunt prevederile art. 160^b din Codul de
procedura penala, potrivit carora in cursul judecatii se verifica periodic
legalitatea si temeinicia arestarii.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. Se arata ca
normele criticate nu creeaza nici o discriminare in folosirea cailor de atac,
iar faptul ca legiuitorul nu a prevazut o cale de atac in sensul celor aratate
de autorul exceptiei nu este contrar Constitutiei, cata vreme art. 129 din
Legea fundamentala statueaza ca acestea se exercita numai in conditiile
stabilite de lege. De asemenea, arata ca nici normele constitutionale, nici
cele cuprinse in conventiile internationale privind drepturile omului nu
stabilesc dreptul la exercitarea cailor de atac impotriva incheierilor privind
masurile preventive. Astfel, dispozitiile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7
la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
invocate de autorul exceptiei stabilesc dreptul la un recurs efectiv pentru
cauzele in care se ataca o hotarare de condamnare, asadar o hotarare prin care
s-a solutionat cauza in fond. In opinia Guvernului, sunt lipsite de temei si
sustinerile privind incalcarea, prin textul criticat, a accesului liber la
justitie, a libertatii individuale si a dreptului la aparare, art. 141 din
Codul de procedura penala reglementand tocmai calea de atac a recursului
impotriva incheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea,
inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive. In punctul de vedere exprimat
in cauza se face referire si la garantia reglementata in materie de
dispozitiile art. 160^b din Codul de procedura penala, privind obligatia
verificarii periodice de catre instanta a legalitatii si temeiniciei arestarii
preventive.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 141 din Codul de
procedura penala sunt constitutionale. Arata ca aceste prevederi legale se
aplica in mod egal tuturor inculpatilor impotriva carora au fost dispuse masuri
preventive, fara discriminari pe criterii arbitrare, neputand fi retinuta, prin
urmare, critica formulata in raport de art. 4 alin. (2) si art. 16 din
Constitutie. Art. 141 din Codul de procedura penala nu incalca nici art. 21 din
Constitutie, intrucat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate
cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, iar
notiunea de "proces echitabil" nu implica, imperios, existenta mai
multor grade de jurisdictie. In opinia Avocatului Poporului, textul de lege
criticat nu contravine nici art. 24 din Constitutie, intrucat nu ingradeste sub
nici un aspect dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit
din oficiu, in tot cursul procesului penal. Totodata, se arata ca legiuitorul a
stabilit calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul
judecatii privind masurile preventive, in deplina concordanta cu prevederile
art. 23 alin. (7) si ale art. 129 din Constitutie, criticile formulate sub
acest aspect fiind lipsite de temei.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Curtea constata ca, desi a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, in realitate, asa cum
rezulta din motivarea exceptiei, critica de neconstitutionalitate priveste
numai dispozitiile alineatului 1 al acestui articol. Asa fiind, Curtea urmeaza
sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
141 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Incheierea
data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea,
inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se
constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat,
cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si
curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei
lipsa."
Autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat incalca dispozitiile
constitutionale cuprinse in art. 16, privind egalitatea in drepturi, in art.
21, privind accesul liber la justitie, in art. 23, privind libertatea
individuala, si in art. 24, care reglementeaza dreptul la aparare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca nu exista nici o contradictie intre dispozitiile art. 141
alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 16 din Constitutie, cata
vreme dispozitiile legale criticate se aplica in mod egal tuturor persoanelor
aflate in ipoteza normei, fara nici o discriminare in raport de criteriile
egalitatii in drepturi stabilite de art. 4 din Constitutie.
Textul de lege ce face obiectul exceptiei nu aduce nici o atingere
liberului acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie, ci,
dimpotriva, da expresie acestui drept, reglementand posibilitatea atacarii
separat cu recurs, de catre procuror sau de catre inculpat, a incheierii date
in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea,
inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se
constata incetarea de drept a arestarii preventive.
De asemenea, prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu
contravin art. 24 din Constitutie, intrucat nu ingradesc sub nici un aspect
dreptul inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, in
tot cursul procesului penal.
In ceea ce priveste sustinerea in sensul incalcarii, prin normele ce fac
obiectul exceptiei, a libertatii individuale, Curtea constata ca s-a mai
pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin.
1 din Codul de procedura penala, in raport de critici similare, prin Decizia
nr. 458 din 28 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I nr. 60 din 18 ianuarie 2005. Cu acel prilej, respingand exceptia de
neconstitutionalitate invocata, Curtea a retinut ca, "potrivit art. 23
alin. (7) din Legea fundamentala, <<incheierile instantei privind masura
arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege>>.
Rezulta ca optiunea legiuitorului de a nu fi prevazut o astfel de cale de atac
si impotriva incheierii de mentinere a masurii arestarii preventive, data la
judecarea in recurs a cauzei penale, nu poate fi considerata neconstitutionala,
deoarece, potrivit art. 129 din Constitutie, <<impotriva hotararilor
judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de
atac, in conditiile legii>>. Este atributul exclusiv al legiuitorului de
a institui caile de atac si conditiile in care acestea pot fi exercitate".
S-a retinut totodata ca "aceste dispozitii se refera la o hotarare care nu
solutioneaza fondul cauzei, ci care priveste o masura procesuala provizorie,
chiar daca aceasta este privativa de libertate. Inculpatul sau invinuitul poate
cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune,
conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedura penala, in tot cursul procesului
penal, iar daca nu mai exista temei care sa justifice mentinerea masurii
preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, potrivit art.
139 alin. 2 din Codul de procedura penala".
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele deciziei mai sus
mentionate sunt valabile si in prezenta cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Calin
Laurentiu Pop in Dosarul nr. 7.069/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie
- Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta