DECIZIE Nr. 271 din 22 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 alin.
(1), (2) si (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 639 din 15 iulie 2004
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 195 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Teodor
Gabriel Porfireanu, Catalin Marian Stere si Alina Bogdan in Dosarul nr. 8.257/LM/2003
al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de
munca.
La apelul nominal raspunde avocat Gheorghe Badica, cu delegatie la dosar,
pentru Societatea Comerciala "Integrator" - S.A. din Bucuresti, lipsa
fiind autorii exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Societatii Comerciale
"Integrator" - S.A. din Bucuresti solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca alin. (1) al art. 195
din Codul muncii contine o "inexactitate", care insa e corectata prin
dispozitiile alin. (3) al aceluiasi articol. De asemenea, arata ca dispozitiile
legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 41 si,
totodata, solicita Curtii ca, in motivarea deciziei, sa se retina ca autorii
exceptiei se refera la un contract de pregatire profesionala, iar nu la
contractul individual de munca.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, apreciind ca dispozitiile legale criticate nu
contravin dreptului la munca, dreptului la invatatura si nici dreptului la
libera circulatie. In acest sens, arata ca obligatiile care incumba
angajatilor, in situatiile prevazute de dispozitiile legale criticate, rezulta
din actul aditional la contractul de munca, care presupune acordul de vointa al
partilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
8.257/LM/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si
litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 alin. (1), (2) si (3) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Teodor Gabriel Porfireanu,
Catalin Marian Stere si Alina Bogdan in cadrul unei cauze avand ca obiect
solutionarea cererii prin care societatea comerciala angajatoare
"Integrator" - S.A. din Bucuresti a solicitat de la autorii exceptiei
de neconstitutionalitate, fostii sai angajati, plata cheltuielilor suportate
pentru adaptarea profesionala a acestora.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
25 alin. (1) privind libera circulatie, ale art. 32 alin. (1), referitoare la
dreptul la invatatura, ale art. 41 alin. (1) si (2), referitoare la munca si la
protectia sociala a muncii, ale art. 42 alin. (1), care interzic munca fortata
si ale art. 53 alin. (1) privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati, prin aceea ca: fac imposibila initiativa salariatului pentru
incetarea contractului individual de munca; obliga salariatul sa munceasca
pentru angajator cel putin 3 ani contra vointei sale; obliga salariatul la
suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala,
proportional cu perioada lucrata dupa terminarea cursurilor de pregatire.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de
munca apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitiile
legale criticate nu ingradesc drepturile salariatilor, ci, dimpotriva, le
protejeaza. Actul aditional la contractul individual de munca privind
pregatirea salariatului constituie un contract sinalagmatic, pe care salariatul
il incheie doar daca este de acord cu clauzele sale, iar daca l-a acceptat,
urmeaza sa suporte toate consecintele acestuia.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata, intrucat, pe de-o parte, obligatia de a lucra in unitate 3 ani ca
urmare a suportarii de catre aceasta a pregatirii profesionale a salariatului
se stabileste prin act aditional la contractul individual de munca, pe care
angajatul nu este obligat sa il accepte, iar pe de alta parte, nici o
dispozitie constitutionala nu-l obliga pe angajator sa suporte cheltuielile
pentru formarea profesionala a salariatilor. Astfel, considera ca art. 195 din
Codul muncii nu contravine prevederilor art. 25 alin. (1), art. 32 alin. (1),
art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicata.
Avocatul Poporului considera ca instituirea, printr-un act aditional la
contractul de munca, a unui termen de cel putin 3 ani de la data absolvirii
cursului sau stagiului de pregatire profesionala, perioada in care salariatii
nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca, nu
ingradeste dreptul la munca si nici libertatea alegerii locului de munca.
Salariatul are dreptul de a solicita incetarea contractului individual de
munca, cu obligatia corelativa de a suporta toate cheltuielile ocazionate de
pregatirea sa profesionala, intrucat aceasta a fost initiata de catre
angajator. Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 42 din
Constitutie, republicata, privind interzicerea muncii fortate, arata ca
instituirea obligatiei de achitare a cheltuielilor determinate de pregatirea
profesionala nu are semnificatia unei munci fortate, ci asigura libertatea
contractuala, in temeiul careia partile contractante pot conveni de comun acord
asupra modalitatilor de executare sau de stingere a obligatiilor lor reciproce.
Totodata, apreciaza ca prevederile art. 195 alin. (1), (2) si (3) din Codul
muncii sunt in concordanta si cu celelalte prevederi constitutionale invocate de
autorul exceptiei.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
195 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu
modificarile si completarile ulterioare, avand urmatorul continut:
- Art. 195 alin. (1), (2) si (3): "(1) Salariatii care au beneficiat
de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in
conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa
incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la
data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.
(2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea
angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala,
precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului,
ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul
individual de munca.
(3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1)
determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de
pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada
stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arata ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 25 alin. (1), art. 32
alin. (1), art. 41 alin. (1) si (2), art. 42 alin. (1) si ale art. 53 alin. (1)
din Constitutia Romaniei, revizuita si republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, avand urmatorul continut:
- Art. 25 alin. (1): "Dreptul la libera circulatie, in tara si in
strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui
drept.";
- Art. 32 alin. (1): "Dreptul la invatatura este asigurat prin
invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel
profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de
instructie si de perfectionare.";
- Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul la munca nu poate fi
ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului
de munca este libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc
securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite
prin lege.";
- Art. 42 alin. (1): "Munca fortata este interzisa.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
Dispozitiile legale criticate reglementeaza indatoririle salariatilor care
au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionala cu durata mai
mare de 60 de zile, in conditiile in care toate cheltuielile ocazionate de
pregatirea profesionala au fost suportate de catre angajator. Potrivit art. 193
din Codul muncii, toate aceste indatoriri trebuie sa fie prevazute intr-un act
aditional la contractul individual de munca, asupra caruia partile au convenit
de comun acord.
Curtea retine ca alin. (1) al art. 195 din Codul muncii contine o norma
prohibitiva, prin aceea ca interzice angajatului care a beneficiat de un curs
sau de un stagiu de pregatire profesionala in conditiile legii sa aiba
initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de 3 ani. Aceasta
norma prohibitiva nu este insa una absoluta, impunandu-se a fi coroborata cu
prevederile alin. (3) al aceluiasi articol, care instituie sanctiunea pentru
nerespectarea interdictiei sus-mentionate, si anume suportarea de catre angajat
a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional
cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la
contractul individual de munca. Astfel, Curtea constata ca, in conditiile in
care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare
profesionala cu durata mai mare de 60 de zile, acesta poate avea initiativa
incetarii contractului individual de munca, dar cu respectarea unei obligatii
asumate printr-un act aditional la contractul individual de munca. Pentru nerespectarea
obligatiilor asumate prin actul aditional, salariatul suporta consecintele
prevazute in acel contract, cu care a fost de acord inainte de inceperea
cursului sau a stagiului de formare profesionala. Ca atare, nu se poate sustine
o ingradire a dreptului la munca sau a libertatii alegerii locului de munca,
consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentala.
In ceea ce priveste pretinsa supunere la munca fortata, Curtea constata ca
aceste sustineri ale autorilor exceptiei nu pot fi primite, intrucat art. 195
alin. (1) din Codul muncii ii interzice salariatului doar initierea incetarii
contractului individual de munca inainte de expirarea timpului prevazut in
actul aditional, in care trebuie sa presteze munca in folosul angajatorului
care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesionala. Salariatul
nu este tinut cu forta la acelasi loc de munca, dar, daca nu-si respecta
angajamentul luat prin actul aditional, poate fi obligat sa restituie
angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proportional cu perioada
nelucrata.
Referitor la incalcarea dreptului la invatatura, prevazut de art. 32 din
Constitutie, republicata, Curtea constata ca dispozitiile art. 195 alin. (1),
(2) si (3) din Codul muncii nu prevad nici o ingradire a exercitiului acestui
drept fundamental social-cultural, ci, dimpotriva, ele stimuleaza chiar
exercitarea dreptului la invatatura prin posibilitatea participarii angajatilor
la stagii sau cursuri de formare profesionala, toate cheltuielile ocazionate de
aceasta participare fiind suportate de catre angajator. Potrivit art. 32 din
Constitutie, formele organizatorice prin care se realizeaza dreptul la
invatatura sunt urmatoarele: invatamantul general obligatoriu, invatamantul
liceal, invatamantul profesional, invatamantul superior si alte forme de
instructie si de perfectionare, iar conform alin. (4) al acestei prevederi
constitutionale, invatamantul de stat este gratuit. Pe perioada in care
salariatul urmeaza cursul ori este in stagiul de formare profesionala, el isi
pastreaza calitatea de salariat si primeste salariul sau o indemnizatie
suportata de angajator.
Cu privire la raportarea autorilor exceptiei la prevederile art. 25 alin.
(1) din Constitutie, republicata, Curtea retine ca dreptul la libera circulatie
este un drept fundamental care asigura libertatea de miscare a cetatenilor,
drept ce are doua componente, si anume libera circulatie pe teritoriul Romaniei
si libera circulatie in afara teritoriului. Ca atare, prevederile
constitutionale ale art. 25 nu au legatura cu cauza de fata.
Tinand cont de toate aceste considerente, Curtea constata ca nu se poate
sustine o incalcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentala, referitoare
la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 alin.
(1), (2) si (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Teodor Gabriel Porfireanu,
Catalin Marian Stere si Alina Bogdan in Dosarul nr. 8.257/LM/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de
munca.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 iunie 2004.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean