DECIZIE Nr. 266 din 16 octombrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2001 pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea
contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, in ansamblu,
precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin.
(1) fraza a treia, introduse prin aceeasi lege in Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 870 din 3 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor
dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele
Ministerului Finantelor Publice, in ansamblu, precum si a prevederilor art. 10
alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin
aceeasi lege in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Exhelios" - S.R.L. din Timisoara
in Dosarul nr. 479/CA/2002 al Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 24 septembrie 2002 si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea
pentru data de 9 octombrie 2002 si apoi pentru data de 16 octombrie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 479/CA/2002,
Tribunalul Timis - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea
contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, in ansamblu,
precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin.
(1) fraza a treia, introduse prin aceeasi lege in Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Exhelios" - S.R.L. din Timisoara intr-un litigiu avand ca obiect anularea
unui act de control financiar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Legea nr.
506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice a
fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) raportat la art. 72
alin. (3) lit. j) din Constitutie. Intrucat legea mentionata reglementeaza
materia contenciosului administrativ, care apartine domeniului legii organice,
se impunea sa fie adoptata cu votul majoritatii fiecarei Camere a
Parlamentului. Insa aceasta lege nu a fost adoptata cu respectarea procedurii
pentru adoptarea legilor organice, prevazuta de art. 74 alin. (1) din
Constitutie. Referitor la dispozitiile cuprinse in art. 10 alin. (1) fraza a
doua si in art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001, autorul exceptiei sustine ca acestea sunt
neconstitutionale "prin aceea ca impun participarea procurorilor la
anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae si, in
acest fel incalca dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial,
consacrat prin art. 6 alin. 1 combinat cu art. 14 din Conventia europeana a
drepturilor omului si afecteaza independenta si impartialitatea judecatorilor
consacrate de art. 123 din Constitutie". Aceleasi prevederi legale
contravin si dispozitiilor art. 130 din Constitutie.
Tribunalul Timis - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate vizand Legea nr. 506/2001 este intemeiata, "fiind
adoptata cu incalcarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, in
conditiile in care contenciosul administrativ (deci si contenciosul fiscal)
formeaza domeniu de reglementare prin legi organice conform art. 72 alin. (3)
din Constitutie". In ceea ce priveste exceptia referitoare la dispozitiile
criticate, ce reglementeaza participarea obligatorie a procurorului la
judecarea litigiilor fiscale, instanta considera ca aceasta este neintemeiata,
"avand in vedere prevederile art. 45 alin. 3 si 4 din Codul de procedura
civila conform carora procurorul poate pune concluzii in orice proces civil,
daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, iar potrivit
art. 130 din Constitutie, in activitatea judiciara, Ministerul Public
reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
"Legea nr. 506/2001 aproba, cu modificari si completari, Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 13/2001, act normativ care cuprinde norme derogatorii
de la dreptul comun in materia solutionarii cailor administrative de atac
(contestatii), reglementand o procedura administrativ-jurisdictionala in
materie fiscala, prealabila contenciosului administrativ. [...] Prin definitie,
contenciosul administrativ reprezinta activitatea de solutionare de catre
instantele judecatoresti competente, potrivit legii, a litigiilor nascute fie
din nesolutionarea in termenul legal de catre o autoritate publica a unei
cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, fie prin vatamarea adusa
unui drept prin emiterea/adoptarea unui act administrativ ilegal. In Romania,
activitatea de contencios administrativ este reglementata, in temeiul
prevederilor art. 48 alin. (1) si (2) si ale art. 72 alin. (3) lit. j) din
Constitutie, prin lege organica, respectiv Legea contenciosului administrativ
nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare. [...] Legea nr. 506/2001, fiind o lege
cu caracter ordinar, in mod corect a fost adoptata cu procedura prevazuta de
art. 74 alin. (2) din Constitutie."
Referitor la dispozitiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua si ale art. 12
alin. (1) teza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001,
modificata prin Legea nr. 506/2001, se arata, in punctul de vedere al
presedintelui Camerei Deputatilor, ca acestea nu contravin prevederilor art. 16
din Constitutie, intrucat egalitatea nu exclude, ci presupune un tratament
juridic diferit, tinand seama de natura autoritatilor publice si de atributiile
acestora. Totodata se apreciaza ca aceste prevederi nu incalca principiile
independentei si impartialitatii judecatorilor, consacrate de art. 123 din
Constitutie, intrucat Legea fundamentala recunoaste numai judecatorilor, nu si
procurorilor, jurisdictio si imperium, adica puterea de a "spune"
dreptul si de a impune executarea silita a hotararilor. Ministerul Public nu
indeplineste atributii de natura jurisdictionala. Participarea reprezentantului
Ministerului Public la judecata in regim de urgenta a cailor respective de atac
in contencios administrativ reprezinta o garantie in plus in asigurarea echitatii
si impartialitatii actului de justitie. Pentru aceleasi considerente, se
apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici dreptul la un proces
echitabil si la un tribunal impartial, consacrate de Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, dupa cum urmeaza:
Cu privire la critica de neconstitutionalitate referitoare la adoptarea de
catre Parlament a Legii nr. 506/2001 cu cvorumul prevazut pentru legile
ordinare, iar nu cu cel prevazut pentru legile organice, se apreciaza ca
aceasta critica este neintemeiata, intrucat legea nu stabileste un regim
derogatoriu in litigiile de contencios administrativ, ci doar conditiile si
procedura de solutionare a contestatiilor cu privire la actele organelor de
control prevazute de lege, acestea nefiind incluse in domeniul de reglementare
al legilor organice.
Potrivit art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
coroborat cu art. 74 alin. (1) din Constitutie, cererile privitoare la
stabilirea si scaderea impozitelor si taxelor, precum si a amenzilor prevazute
de legile de impozite si taxe, se rezolva de organele prevazute de legea
speciala si in conditiile stabilite de aceasta. Or, Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001 reprezinta tocmai legea speciala prevazuta de art. 3 din
Legea nr. 29/1990 (lege-cadru in domeniul contenciosului administrativ), care
particularizeaza modul de rezolvare a recursului gratios prevazut de art. 5 din
Legea nr. 29/1990, iar prin obiectul de reglementare cuprinde dispozitii de
domeniul legii ordinare. Cu privire la critica formulata, referitoare la
dispozitiile care prevad participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului
Public la judecata, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata, nefiind afectat
principiul independentei judecatorilor cuprins in art. 123 din Constitutie.
Desfasurarea activitatii procurorilor sub autoritatea ministrului justitiei nu
afecteaza principiul impartialitatii prevazut de art. 131 din Constitutie si
nici nu confera Ministerului Public calitatea de organ al puterii executive. Cu
privire la incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata, dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
neavand in cuprinsul lor prevederi de natura sa incalce aceste principii,
intrucat deciziile date de organele specializate, prevazute de lege sa rezolve
contestatiile, pot fi atacate la instantele de contencios administrativ, in
conditiile prevazute de Legea nr. 29/1990.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si
concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Legea nr.
506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere intocmite de Ministerul Finantelor Publice, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, in
ansamblul sau, precum si prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale
art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeasi lege in cuprinsul
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 s-a
instituit o procedura administrativ-jurisdictionala de solutionare a
contestatiilor depuse de platitori cu privire la stabilirea obligatiilor
bugetare, prin actele de control sau de impunere intocmite de organele
Ministerului Finantelor Publice.
Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanta, organul de solutionare poate
suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand exista
indiciile savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire
hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa
reglementata de prezenta ordonanta de urgenta.
Prin Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 13/2001, la art. 10, dupa alineatul (1) s-a introdus alineatul (1^1) cu
urmatorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacata la instanta de
contencios administrativ competenta. Judecata se face in regim de urgenta, cu
participarea reprezentantului Ministerului Public. Solutia instantei este
definitiva si irevocabila."
Prin aceeasi lege art. 12 alin. (1) din ordonanta a fost modificat,
dandu-i-se urmatorul cuprins: "Deciziile directiilor generale ale
finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului
Bucuresti, precum si deciziile Ministerului Finantelor Publice pot fi atacate
la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face in regim
de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."
I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca Legea nr.
506/2001 a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 74 alin. (1),
raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, deoarece aceasta lege,
desi reglementeaza in materia contenciosului administrativ, care apartine
domeniului legii organice, a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 74
alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile constitutionale, pretins incalcate, au
urmatorul cuprins:
- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
j) contenciosul administrativ;"
- Art. 74 alin. (1): "Legile organice si hotararile privind
regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei
Camere."
Art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie plaseaza in domeniul legilor
organice "contenciosul administrativ", care, la data adoptarii
Constitutiei, era reglementat prin Legea contenciosului administrativ nr.
29/1990. Legea a ramas in vigoare si dupa adoptarea Constitutiei, nefiind, prin
continutul sau, contrara prevederilor Legii fundamentale si recunoscandu-i-se,
in felul acesta, caracterul de lege organica.
In aplicarea textului constitutional amintit si a prevederilor art. 74 din
Constitutie, abrogarea, completarea sau modificarea Legii contenciosului
administrativ nr. 29/1990 nu s-ar putea face decat pe calea unei legi organice.
Nici o dispozitie constitutionala nu impiedica, insa, legiuitorul sa
adopte, pe calea unei legi ordinare, dispozitii de procedura sau referitoare la
competenta instantelor de contencios administrativ, in masura in care asemenea
dispozitii nu contravin celor cuprinse in legea contenciosului administrativ si
nu ar avea, astfel, caracterul unei modificari implicite a acesteia. Situatia
este identica in cazul normelor de procedura aplicabile celorlalte instante
judecatoresti. Astfel numai modificarea sistemului de organizare judecatoreasca
se efectueaza pe calea legilor organice, in temeiul art. 72 alin. (3) lit. h)
din Constitutie, insa modificarea Codului de procedura penala si, respectiv, a
Codului de procedura civila efectuandu-se pe calea legilor ordinare.
II. Prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin. (1)
fraza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, modificate
prin Legea nr. 506/2001, sunt criticate ca fiind contrare dispozitiilor art.
123 si 130 din Constitutie, precum si ale art. 6 alin. 1, combinat cu art. 14
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
- Art. 130: "(1) In activitatea judiciara, Ministerul Public
reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum
si drepturile si libertatile cetatenilor.
(2) Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti
in parchete, in conditiile legii."
Dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor si a libertatilor
fundamentale, invocate in motivarea exceptiei, au urmatorul cuprins:
- Art. 6 alin. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de
prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in
special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere sau orice alta situatie."
Curtea observa ca si aceasta critica de neconstitutionalitate este
neintemeiata, urmand sa fie respinsa. In practica sa jurisdictionala Curtea
Constitutionala s-a mai pronuntat asupra dreptului procurorului de a participa
in procesul civil. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, Curtea a
statuat ca rolul instantei de a solutiona procesul cu care este sesizata, precum
si independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii nu sunt afectate
prin participarea procurorului la procesul civil si prin punerea de concluzii.
Procurorul nu este adversarul instantei si nici al vreuneia dintre parti, el
intervine in proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul
constitutional, referindu-se la apararea drepturilor si libertatilor
cetatenilor, nu are in vedere transformarea procurorului intr-un avocat al
uneia dintre parti, ci se refera la obligatia procurorului de a veghea la
respectarea legii in procesele care pun in discutie astfel de drepturi si
libertati. Desi este vorba de un proces civil, privat, este de netagaduit ca si
in acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, iar in
activitatea judiciara Constitutia a stabilit acest rol de aparator pentru
procuror. Pe de alta parte, principiul disponibilitatii, care guverneaza
procesul civil, functioneaza in continuare, deoarece prin participarea
procurorului la proces partile nu sunt impiedicate sa isi manifeste, in
conditiile legii, dreptul de dispozitie. Intrucat in cauza nu au intervenit
elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii,
considerentele si solutia din acel dosar isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
In plus, Curtea retine ca prezenta procurorului in litigiile la care se
refera dispozitiile criticate prin exceptia de neconstitutionalitate nu
contravin dispozitiilor art. 130 din Constitutie si nici ale art. 6 si 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
caci solutionarea acestor litigii se face de catre instantele judecatoresti, in
cadrul unui proces public, contradictoriu si echitabil, in care procurorul nu
are mai multe drepturi decat au partile in proces si nici nu participa la
deliberari pentru a influenta in vreun fel hotararea judecatorilor. Astfel,
justitia este in exclusivitate o functie a statului, care, potrivit art. 125
alin. (1) din Constitutie, se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si
prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2001 pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea
contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, in ansamblu,
precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin.
(1) fraza a treia, introduse prin aceeasi lege in Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Exhelios" - S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 479/CA/2002 al
Tribunalului Timis - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 octombrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu