DECIZIE Nr. 257 din 17 iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin.
(3) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 463 din 29 iunie 2003

Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Marin Puciu in
Dosarul nr. 2.796/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ridicate, intrucat considera ca textele de lege criticate nu incalca
dispozitiile constitutionale referitoare la ocrotirea proprietatii private si
la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ci constituie
o sanctiune pentru nerespectarea unor dispozitii legale, in acest sens
invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.796/2002,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25
alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Marin Puciu intr-o
cauza civila, avand ca obiect obligatia de a face.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
de lege criticate contravin art. 41 si 49 din Constitutie. In esenta, se arata
ca prin aplicarea acestor dispozitii de lege constructorul sanctionat printr-un
proces-verbal de contraventie este obligat sa demoleze constructia edificata pe
un teren proprietate privata, cu respectarea regulilor de urbanism in vigoare
la acea data, "desi din diverse motive nu a fost obtinuta autorizatia de
constructie", ceea ce incalca prevederile art. 41 din Constitutie
privitoare la dreptul persoanei de a dispune de proprietatea sa. Textele de
lege criticate contravin si art. 49 din Constitutie prin aceea ca atingerea si
limitarea dreptului de proprietate privata sunt "vadit disproportionate cu
situatia data", iar "aplicarea unei astfel de masuri desfiinteaza
practic dreptul de proprietate asupra unui imobil deja edificat".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila considera ca exceptia
ridicata este neintemeiata. In acest sens se arata ca "cele sustinute de
recurent prin exceptia de neconstitutionalitate vizeaza o chestiune ce tine de
legalitate, iar nu de constitutionalitate", precum si ca "prin ultima
modificare a Legii nr. 50/1991, prin Legea nr. 453/2001, textul art. 25 contine
un singur alineat in actuala reglementare, iar nu trei sau mai multe, astfel ca
exceptia de neconstitutionalitate ar trebui respinsa ca fiind lipsita de
obiect". Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 27 alin. (1) lit. b), se arata ca acestea "reprezinta tocmai o
restrictie legala, proportionala cu incalcarea comisa de o persoana prin
edificarea unei constructii in conditii de nelegalitate si cu ignorarea unor
sarcini puse de partea sa chiar printr-un text constitutional - art. 41 alin.
(6) - si care-i revin in calitate de proprietar al terenului, tinand de
respectarea Legii nr. 50/1991, asigurarea unei bune vecinatati, protectia
mediului etc.".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens, in legatura cu invocarea incalcarii art. 41 din Constitutie, arata
ca regimul legal al constructiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de
proprietate, in masura in care dobandirea sau exercitarea acestui drept se
abate de la prevederile imperative ale legii.
In ceea ce priveste sustinerile referitoare la incalcarea art. 49 din
Constitutie, arata ca sanctiunea desfiintarii constructiilor realizate fara
respectarea conditiilor prevazute de lege nu constituie o restrangere a
exercitiului dreptului de proprietate, ci instituie obligatia de a construi in
conditii corespunzatoare. In final, se mentioneaza jurisprudenta constanta a
Curtii Constitutionale in materie.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 25 alin. (3) si ale art.
27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicata, sunt constitutionale.
In acest sens, in esenta, se arata ca, potrivit art. 41 din Constitutie,
invocat chiar de autorul exceptiei, limitele si continutul dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege, iar nerespectarea este sanctionata cu
desfiintarea constructiilor. Se invoca, de asemenea, jurisprudenta Curtii
Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 593 din 9 decembrie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, si Decizia
nr. 243 din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 809 din 7 noiembrie 2002, precum si Decizia nr. VII din 20
noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84
din 19 februarie 2001, prin care Curtea Suprema de Justitie a statuat, cu
valoare de aplicare si interpretare unitara a dispozitiilor Legii nr. 50/1991,
republicata, ca "obtinerea autorizatiei de construire pe parcursul
executarii lucrarilor sau dupa finalizarea acestora nu poate avea ca efect
inlaturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o imprejurare ce
poate fi avuta in vedere numai la individualizarea sanctiunii
contraventionale".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
25 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, prevederi al caror continut este urmatorul:
- Art. 25 alin. (3): "Masura desfiintarii constructiilor se aplica si
in situatia in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit
in procesul-verbal de constatare a contraventiei, contravenientul nu a obtinut
autorizatia necesara.";
- Art. 27 alin. (1) lit. b): "In cazul in care persoanele sanctionate
contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen
celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit
prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administratiei publice locale in a
carei raza teritoriala s-a constatat contraventia va sesiza instantele
judecatoresti pentru a dispune, dupa caz: [...] b) desfiintarea constructiilor
realizate nelegal."
In opinia autorului exceptiei aceste prevederi contravin art. 41 si 49 din
Constitutie, prevederi potrivit carora:
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine:
In esenta, critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea potrivit
careia sanctiunea desfiintarii unei constructii, in temeiul prevederilor art.
25 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991,
republicata, este contrara prevederilor constitutionale ale art. 41 si 49, in
conditiile in care constructia a fost edificata pe un teren proprietate privata
si cu respectarea regulilor de urbanism in vigoare la data executarii ei, dar
fara autorizatie de constructie.
Aspectul sub care sunt criticate dispozitiile art. 25 alin. (3) din Legea
nr. 50/1991, republicata, a mai fost supus controlului de constitutionalitate
si Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie
2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 11
ianuarie 2002. Desi prin acea decizie a fost solutionata exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) si ale art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 50/1991, Curtea constata ca acestea sanctioneaza, de
asemenea, cu desfiintarea totala sau partiala lucrarile de constructie
executate fara autorizatie. Asa fiind, in prezenta cauza isi mentin
valabilitatea cele statuate prin decizia mentionata, in sensul ca "regimul
legal al constructiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate.
In masura in care, insa, dobandirea dreptului de proprietate are loc fara
respectarea conditiilor prevazute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului
de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul
dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fara a se
putea apara invocand principiul constitutional al ocrotirii proprietatii".
Tot astfel a hotarat Curtea prin Decizia nr. 243 din 17 septembrie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 809 din 7 noiembrie
2002, cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din legea criticata, sub aceleasi
aspecte ca si in cauza de fata.
In plus, in acest dosar se invoca si incalcarea dispozitiilor art. 49 din
Constitutie, referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati". Cu privire la aceasta, Curtea retine ca prin textele
de lege criticate se instituie obligatia obtinerii autorizatiei de constructie,
al carei scop este prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii
necorespunzatoare, sanctiunea nerespectarii acestei obligatii - desfiintarea constructiei
- nefiind contrara art. 49 din Constitutie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3)
si ale art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Marin Puciu in Dosarul nr.
2.796/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din 17 iunie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu