DECIZIE Nr.
254 din 6 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor masuri pentru asigurarea,
temporar, a locuintelor de serviciu necesare unor categorii de personal din
cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale si institutiilor publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 266 din 4 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001
privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de
serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul
ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicată de
Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Argumentează,
în acest sens, ca susţinerile autorului excepţiei nu au natura unor reale
critici de neconstituţionalitate, ci vizează interpretarea textului de lege examinat.
In plus, dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001
nu operează niciun fel de distincţie între puterea executivă şi cea legislativă
în ceea ce priveşte accesul la beneficiul legii, constând în acordarea unei
locuinţe de serviciu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.721/299/2007, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia ' de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea,
temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din
cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale şi instituţiilor publice.
Excepţia a fost ridicată de Mihaela Popescu-Nistorescu într-o cauză civilă
având ca obiect evacuarea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că dispoziţiile de lege criticate operează o
delimitare nejustificată între demnitarii din sfera executivului şi cei din
sfera legislativului, în sensul că cei din ultima categorie nu pot beneficia de
locuinţă de serviciu din fondul R.A.A.P.P.S. Discriminarea este instituită fără
o motivare temeinică între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, dar în cadrul
unor cabinete de demnitari diferite, aceasta având drept consecinţă şi
încălcarea dreptului la viaţă privată şi de familie şi a dreptului la un nivel
de trai decent. Exemplifica, în acest sens, situaţia
consilierului parlamentar la cabinetul secretarului
general adjunct al Camerei Deputaţilor, care ar trebui să se înscrie în ipoteza
art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001. Mai mult, susţine ca
fondul locativ al R.A.A.P.P.S., proprietate a statului, este doar administrat
de Guvernul României prin intermediul acestei regii, iar alte instituţii
publice menţionate în Constituţie, cum ar fi Parlamentul, Avocatul Poporului
sau Curtea Constituţională, nu beneficiază de fond de locuinţe de serviciu
propriu.
Cât priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (2) din
ordonanţa criticată, se arată că textul este „inexact, dă naştere unor situaţii
cu important răsunet social" şi instituie „o gravă confuzie", deoarece
„a avea un domiciliu nu echivalează cu deţinerea unui spaţiu de locuit în baza
unui contract de închiriere". A avea domiciliul stabilit într-un spaţiu
anume nu este identic cu a fi proprietar al acelui spaţiu, astfel că textul
stabileşte o „vădită inegalitate între cei cu domiciliul în localităţi din ţară
şi cei cu domiciliul în Bucureşti" şi afectează, de asemenea, dreptul la
un nivel de trai decent şi dreptul la viaţa privată şi de familie, care includ
şi dreptul la domiciliu, consacrat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate. Textele legale criticate nu încalcă principiul
egalităţii în drepturi, deoarece persoanele care se află în cadrul autorităţii
executive au o situaţie diferită faţă de cele din sfera legislativului, iar
tratamentul egal se impune numai în condiţii egale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 sunt
constituţionale. Nu se poate reţine pretinsa încălcare a principiului
egalităţii în drepturi, dat fiind că demnitarii din sfera executivului şi cei
din sfera legislativului se află în situaţii juridice diferite, ceea ce
justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. In plus,
apreciază că autoarea excepţiei a formulat critica de neconstituţionalitate din
perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce contravine prevederilor art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
80/2001 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a
locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul
ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale şi instituţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct.
2 al legii de aprobare a ordonanţei - Legea nr. 717/2001 -, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 decembrie 2001, şi are următoarea redactare:
„Art- 2. - (1) Pot beneficia de locuinţă de serviciu, în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă^ persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite
sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, precum şi secretarii
generali, directorii generali şi persoanele care surit încadrate pe funcţii din
cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice.
(2) Nu beneficiază de locuinţă de serviciu
persoanele care au domiciliul sau deţin în proprietate imobile cu destinaţia de
locuinţă în municipiul Bucureşti."
Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii
legale contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, art. 26 alin. (1) referitoare ia respectarea
şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi
private, art. 47 alin. (1) consacrate obligaţiei statului de a asigura
cetăţenilor săi un nivel de trai decent, art. 124 alin. (2) potrivit căruia
justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 1 alin. (5) cu
privire la obligaţia respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) care stabileşte
obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă
obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte şi ale art. 20 în
legătură cu tratatele internaţionale privind drepturile omului.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private
şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine ca autoarea acesteia apreciază, în esenţă, că
dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 sunt
neconstituţionale, deoarece exclud din sfera de aplicare a beneficiului
constând în atribuirea, temporar, a unei locuinţe de serviciu din fondul locativ
aflat în administrarea R.A.A.P.P.S. persoanele încadrate în funcţii de
demnitate publică sau asimilate acestora, din sfera puterii legislative.
In plus, apreciază ca fiind neconstituţional criteriul
de atribuire a unei astfel de locuinţe, stabilit la
alin. (2) al art. 2, acela de a nu avea domiciliu sau
de a nu deţine în proprietate imobile cu destinaţia de locuinţă în municipiul
Bucureşti, deoarece a avea
domiciliul stabil în Bucureşti, pe baza unui contract de închiriere sau a unei
convenţii de luare în spaţiu, nu echivalează cu deţinerea în proprietate a
acelui spaţiu.
Cât priveşte prima critică de neconstituţionalitate,
formulată de autoarea excepţiei, Curtea observă că aceasta se fundamentează
exclusiv pe o anumită modalitate subiectivă de interpretare a textului de lege
criticat. Textul de lege criticat nu cuprinde, în conţinutul său, nicio
excepţie expresă cu privire la sfera persoanelor care pot beneficia de locuinţă
de serviciu, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001. Acestea
sunt: persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau funcţii
asimilate funcţiilor de demnitate publică, precum şi secretarii generali,
directorii generali şi persoanele care sunt încadrate pe funcţii din cabinetul
demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice. Prin urmare, Curtea
constată că „raţionamentul" motivării excepţiei de neconstituţionalitate
se bazează pe o deducţie personală a autoarei excepţiei, extrasă din contextul
faptic specific litigiului dedus judecăţii în faţa instanţei.
Or, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în
Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 367 din 27 aprilie
2004, că „neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare
intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrarie, operaţie care
presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis".
Aşadar, rezultă că aspectele semnalate de autorul
excepţiei, pretinse a fi de ordin neconstituţional, urmează a fi supuse
controlului judecătoresc şi analizate în cadrul speţei asupra căreia se va
pronunţa instanţa de judecată.
Cât priveşte cel de-al doilea aspect de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 80/2001, constând în criteriul „confuz" de atribuire a
unei locuinţe de serviciu, Curtea constată că nici acesta nu poate fi reţinut.
Condiţia ca persoanele prevăzute în ipoteza alin. (1)
al art. (2), eventuali beneficiari ai unei locuinţe de
serviciu, să nu aibă domiciliul sau să nu deţină în proprietate imobile cu
destinaţia de locuinţă în municipiul Bucureşti reprezintă un criteriu obiectiv,
aplicabil în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, fără
privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
Curtea observă, însă, că aspectele semnalate de autorul
excepţiei, constând în crearea unei posibile confuzii între a avea domiciliul
stabilit în municipiul Bucureşti pe baza unui contract de închiriere a unui
imobil sau a unei convenţii de luare în spaţiu şi a deţine acel spaţiu cu titlu
de proprietate nu reprezintă chestiuni de neconstituţionalitate a textului de
lege. Acestea reprezintă aspecte de fapt, ce urmează a fi examinate de instanţa
de judecată pe parcursul soluţionării litigiului, şi nu pot fi disociate de
operaţiunile de interpretare şi aplicare a textului la elementele specifice
speţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2001 privind
stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu
necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice,
excepţie ridicată de Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007
al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi