DECIZIE Nr.
253 din 6 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 28 martie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Lazăr Dorin Maior în
Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, asistat de
apărătorul ales, precum şi părţile Ovidiu Tition şi Florina Aprofirei. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, prin apărător, solicită admiterea acesteia astfel cum a
fost formulată, reiterând pe larg argumentele expuse în faţa instanţei de
judecată.
Părţile Ovidiu Tition şi Florina Aprofirei solicită, de
asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 941/197/2007, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost
ridicată de Lazăr Dorin Maior într-o cauză penală privind săvârşirea a trei
infracţiuni de şantaj
prevăzute de art. 194 alin. 1 şi 2 din Codul penal, raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2),
deoarece „creează un regim sancţionator discriminatoriu în raport cu ceilalţi
subiecţi al infracţiunii de şantaj, întrucât realizarea formei speciale
agravante a şantajului este condiţionată doar de calitatea persoanei, fără a se
pretinde ca fapta să fi fost săvârşită în legătură cu această calitate".
De asemenea, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 contravin şi
prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11 şi art. 20,
raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 21 alin. (3) din
Constituţie, deoarece este nesocotit principiul legalităţii infracţiunilor şi
pedepselor. In acest sens arată că o infracţiune trebuie să fie definită clar
prin lege. Această condiţie este îndeplinită doar dacă individul poate să ştie,
pornind de la prevederea normei pertinente, la nevoie, cu ajutorul
interpretării ce este dată în jurisprudenţă, ce acte şi omisiuni sunt de natură
să-i angajeze responsabilitatea penală în temeiul legii speciale.
Judecătoria Braşov - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţă Curţii Constituţionale, consideră că excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, potrivit cărora „Infracţiunea de şantaj,
prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre
cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie
respinsă.
Astfel, Curtea Constituţională a stabilit, în acord cu
jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul
constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând
posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii
care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi
obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie
de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi
sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar
circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii, respectiv:
a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul
în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor
publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit
legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea
deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor
autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor
naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordă asistenţă specializată unităţilor
prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor
sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează,
controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la
luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care
antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de
credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual
ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii
comerciale interne şi internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau
într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori
într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit.
a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.
Statutul juridic diferit al acestor persoane, din
perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000,
justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea
mai severă a infracţiunii de şantaj în care sunt implicate acestea. Aşa fiind
şi întrucât textul de lege criticat se aplică, fără privilegii sau
discriminări, în toate situaţiile ce implică persoane dintre cele arătate la
art. 1 al legii, nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în
drepturi.
In sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 695 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 131 din Legea nr. 78/2000 faţă de art.
21 alin. (3) din Constituţie, se constată că textul criticat, prin care se
instituie pentru infracţiunea de şantaj o pedeapsă mai severă decât cea
prevăzută de art. 194 din Codul penal, nu este de natură să aducă atingere
dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil.
Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile de lege
criticate sunt în deplin acord şi cu prevederile art. 23 alin. (12), art. 11 şi
art. 20 din Constituţie raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora nicio
pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul
legii.
Curtea constată că principiul legalităţii incriminării
şi cel al legalităţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a
pedepsei. Din această perspectivă, analizând textul art. 131 din Legea nr. 78/2000, nu se poate
ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta
sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, infracţiunea de şantaj,
prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre
cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani. Astfel
fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate conţin suficiente repere
pentru a se putea considera că acestea sunt „previzibile" şi suficient de
clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. In consecinţă, şi
sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.
Faţa de
cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Lazăr Dorin Maior în
Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu