Decizia Nr.252 din 21.05.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 415 din 09 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 139D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există o justificare obiectivă a termenului de 31 mai 2011, impus de legiuitor prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011, termen până la care executorii bancari trebuie să fi fost înregistraţi la Ministerul Justiţiei pentru a avea dreptul de a depune cerere de numire în funcţia de executor judecătoresc, fără susţinerea unui concurs.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 502 din 4 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.373/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, excepţie ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de respingere a cererii autorului excepţiei de numire în funcţia de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere în profesie şi fără îndeplinirea condiţiilor privind plata taxelor de admitere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că acordarea dreptului de a fi numiţi în funcţia de executor judecătoresc, la cerere, fără susţinerea unui examen, în condiţiile întrunirii cerinţelor prevăzute în acelaşi act normativ, doar executorilor bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, cu excluderea executorilor bancari care, îndeplinind aceleaşi cerinţe legale, au fost înregistraţi în această profesie după data de 31 mai 2011, îngrădeşte dreptul la muncă al acestora din urmă şi îi discriminează în raport cu cei dintâi, întrucât cerinţele de admitere în profesia de executor bancar şi procedura urmată au fost aceleaşi şi pentru executorii bancari înregistraţi la Ministerul Justiţiei după data specificată în textul criticat, iar, prin desfiinţarea corpurilor de executori bancari, cei ce nu au dreptul de a depune cerere de numire în funcţia de executor judecătoresc îşi pierd, de fapt, locurile de muncă. Se mai arată că, pentru aceleaşi motive, textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 631 din 26 iunie 2007, nr. 458 din 31 martie 2009 şi nr. 674 din 26 iunie 2012.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 287/2011. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins: „(1) Executorii înregistraţi în condiţiile legii la Ministerul Justiţiei până la data de 31 mai 2011, aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care desfăşoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puţin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiţi, la cerere, în funcţia de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condiţiile generale prevăzute la art. 15 lit. a)-f) din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.
(2) Executorii aparţinând corpurilor proprii de executori organizate de instituţiile de credit şi alte entităţi care aparţin grupului acestora şi care desfăşoară activităţi financiare, de instituţiile financiare nebancare sau de instituţiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar.“Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 prin Decizia nr. 104 din 28 februarie 2013*), nepublicată până la această dată în Monitorul Oficial al României, prin care a reţinut că impunerea termenului de 31 mai 2011, ca dată până la care executorii bancari ar fi trebuit să fie înregistraţi ca ocupând această funcţie la Ministerul Justiţiei pentru a putea fi numiţi, la cerere, fără concurs, în funcţia de executor judecătoresc, reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în exercitarea atribuţiilor sale, poate reglementa astfel de termene.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 28 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 29 mai 2013. Desigur, o atare opţiune legislativă determină eo ipso aplicarea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor care intră sub incidenţa acestor termene faţă de cele care nu s-ar încadra în acestea. Curtea a reţinut că reglementarea unui termen, a unei date-limită, reprezintă un element obiectiv în justificarea unei anumite optici a legiuitorului. Însă o limită temporară astfel impusă trebuie să fie rezonabilă prin natura sa. În cazul de faţă, legiuitorul a optat pentru transformarea executorilor bancari în executori judecătoreşti, la cerere, doar în privinţa acelor executori bancari care au îndeplinit această activitate cel puţin 6 luni. Numai aceştia au opţiunea de a deveni executori judecătoreşti definitivi sau stagiari, după caz. Aşadar, Curtea a constatat că fixarea acestei date-limită pentru 31 mai 2011 are o justificare rezonabilă. De asemenea, Curtea a reţinut că termenul criticat este unul de decădere, fiind considerat oportun în vederea corelării dispoziţiilor Legii nr. 287/2011 şi cu procedura de legiferare. De altfel, Curtea a observat că propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului la data de 21 aprilie 2010, fiind respinsă de către Senat, ca primă Cameră sesizată, la 16 noiembrie 2010, şi adoptată de către Camera Deputaţilor, ca şi Cameră decizională, la 22 noiembrie 2011. De asemenea, Legea nr. 287/2011 a fost promulgată de către Preşedintele României, prin Decretul nr. 965 din 14 decembrie 2011. În acest fel, legiuitorul a impus ca executorul bancar care vrea să devină executor judecătoresc să fi avut o vechime în activitate de cel puţin 6 luni până la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011, aspect ce rezultă în mod implicit din desfăşurarea în timp a procedurii legislative. Curtea a reţinut, totodată, că, prin Decizia nr. 938 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, a statuat că acest termen nu vizează aspecte ce ţin de aplicarea Legii nr. 287/2011, ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparţinând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituţiilor de credit şi al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executori judecătoreşti, la cerere, fără susţinerea unui examen. Acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 şi nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 598 din 11 iulie 2006, a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. De altfel, Curtea a observat că foştii executori bancari, care nu au beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 287/2011, au dreptul de a deveni executori judecătoreşti potrivit procedurii reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Pentru aceste motive, Curtea nu a putut constata încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 şi 41 din Constituţie şi nici a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Curtea reţine, totodată, că dispoziţiile art. 45 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât activitatea de executare a hotărârilor judecătoreşti nu este o activitate cu caracter economic, iar organizarea profesiei de executor judecătoresc nu presupune libertate economică. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop