DECIZIE Nr. 248 din 17 septembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7
alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 758 din 17 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din
Legea nr. 64/1995, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Silex Impex" - S.R.L. Ostrov in Dosarul nr. 1.099/2001 al
Tribunalului Buzau - Sectia comerciala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca instituirea prin
lege a judecatorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instante
extraordinare. Acesta indeplineste, in fapt si in drept, atributiile
presedintelui instantei. Totodata se arata ca dispozitiile art. 125 alin. (3)
din Constitutie nu sunt incalcate, in conditiile in care acest text nu prevede
numarul cailor de atac.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzau - Sectia comerciala
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6, art. 7 alin. 1, 2 si 3, precum si ale art. 11 din Legea
nr. 64/1995, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Silex Impex" - S.R.L. Ostrov intr-un dosar avand ca obiect
solutionarea actiunii introduse de lichidatorul Societatea Comerciala
"Expert General" - S.R.L. pentru anularea unui contract de
concesiune, in urma declararii falite a Societatii Comerciale
"Agroindustriala Piatra-Ostrov" - S.A.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art.
125, privind instantele judecatoresti, ale art. 15 alin. (1), privind
universalitatea, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, precum si ale
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. In
sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prevederile legale
criticate "creeaza tertilor aflati in relatii juridice cu societatile
comerciale si persoanele fizice impotriva carora s-a deschis procedura
falimentului o situatie discriminatorie in ceea ce priveste accesul la
justitie, compunerea completului de judecata, privarea de caile de atac, in
cazul cand o asemenea cerere s-ar solutiona pe calea dreptului comun, facand
inoperant controlul exercitat prin instantele superioare". In conceptia
autorului exceptiei, prin stabilirea in competenta judecatorului-sindic a
procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, "s-a creat o
instanta extraordinara cu competenta ce excede dreptului comun, incalcandu-se
prevederile art. 125 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie". In ceea ce
priveste art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicata, autorul exceptiei considera
ca textul acestuia contravine drepturilor si libertatilor prevazute de art. 21
din Constitutie. De asemenea, este contrar si dispozitiilor art. 6 paragraful 1
din Conventia privind apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale,
"prin instituirea unui singur grad de jurisdictie si a unei singure cai de
atac, desi in mod obisnuit un asemenea litigiu suporta jurisdictia
normala".
Totodata, se arata in motivarea exceptiei, "prin art. 11 din aceeasi
lege se instituie inca o bariera artificiala in exercitarea drepturilor
prevazute" [...], intrucat judecatorul-sindic pronunta o hotarare
definitiva si executorie "a carei suspendare de catre instanta de recurs
este interzisa, in mod discriminatoriu, de dispozitiile art. 7 alin. 3 din
Legea nr. 64/1995, republicata".
Tribunalul Buzau - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. Se arata ca "prevederile art. 6 din Legea nr. 64/1995
se refera la competenta judecatorului-sindic desemnat intr-o cauza de faliment,
in ceea ce priveste toata procedura nu numai cu referire la hotararile pe care
aceasta le pronunta la solutionarea diverselor cereri legate de aceasta
procedura".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca instituirea prin lege a
judecatorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instante
extraordinare, competenta sa reprezentand, in fapt si in drept, competenta
tribunalului. In ceea ce priveste extinderea competentei judecatorului-sindic
la solutionarea altor cereri si actiuni incidente decat cele de judecare a
procedurii propriu-zise, se considera ca aceasta este justificata de
necesitatea solutionarii cu eficienta si celeritate a actiunii principale.
Conform aprecierii Guvernului, dreptul la aparare nu este afectat de
aceasta extindere a competentei judecatorului-sindic, intrucat solutionarea
cererilor incidente se face in conformitate cu regulile generale de procedura.
Lipsa caii de atac a apelului nu constituie o incalcare a dreptului la aparare,
deoarece "in materie comerciala regula o constituie dublul grad de
jurisdictie (fond si recurs)". Pe de alta parte, considera Guvernul,
reglementarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti se face prin
lege, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie. In acest sens se
face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a stabilit ca
nici Constitutia, nici Conventia privind apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale nu impun existenta mai multor grade de jurisdictie in
solutionarea cauzelor de natura civila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
6, ale art. 7 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 11 din Legea nr. 64 din 22
iunie 1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13
decembrie 1999 [art. 7 alin. (2) si (3), precum si art. 11 din Legea nr.
64/1995, republicata, au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 38 din
30 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95
din 2 februarie 2002], care au urmatorul continut:
- Art. 6: "Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia
recursului prevazut la art. 7, sunt de competenta exclusiva a tribunalului in
jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul
comertului, si sunt exercitate de un judecator-sindic desemnat de catre
presedintele tribunalului, in conditiile art. 8.";
- Art. 7 alin. (1), (2) si (3): "(1) Curtea de apel va fi instanta de
recurs, pentru hotararile date de judecatorul-sindic, in baza art. 10.
(2) Recursul va fi judecat in termen de 30 de zile de la inregistrarea
dosarului la curtea de apel.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) si (3) din Codul de
procedura civila, hotararile judecatorului-sindic, cu exceptia celei de
respingere a contestatiei debitorului - facuta in temeiul art. 31 alin. (5) -
si a celei prin care se decide intrarea in faliment - pronuntata in conditiile
art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.";
- Art. 11: "Hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii.
In conditiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei, in sustinerea
acesteia, au urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de
Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
(3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
A fost, de asemenea, invocata si incalcarea prevederilor art. 6 paragraful
1, cu privire la "dreptul la un proces echitabil", din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, text care
are urmatorul continut: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Critica de neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate se bazeaza,
in esenta, pe sustinerea potrivit careia instituirea judecatorului-sindic are
semnificatia infiintarii unei instante extraordinare, iar prin reglementarea
numai a caii de atac a recursului se incalca principiul liberului acces la
justitie, partile fiind private de calea de atac ordinara a apelului, ceea ce
contravine si dreptului la un proces echitabil inscris in paragraful 1 al art.
6 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea nr.
64/1995, republicata, instituie o procedura speciala aplicabila comerciantilor
- persoane fizice si societati comerciale - aflati in insolventa.
Faptul ca intre organele care aplica procedura reorganizarii si lichidarii
judiciare (conform cap. II din lege) este prevazut, alaturi de instantele
judecatoresti, si judecatorul-sindic, cu rol important in aplicarea acestei
proceduri, nu poate avea semnificatia instituirii unor instante extraordinare
interzise de art. 125 alin. (2) din Constitutie. In conceptia Legii nr.
64/1995, republicata, precum si a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, republicata, judecatorul-sindic - numit in aceasta calitate de
presedintele tribunalului - are statutul juridic al unui judecator al
tribunalului, care indeplineste si alte atributii decat cele privind
activitatea de judecata. De altfel, asa cum prevede alin. (1) al art. 7 din
Legea nr. 64/1995, republicata, curtea de apel este instanta de recurs pentru
hotararile date de judecatorul-sindic in executarea atributiilor sale prevazute
de art. 10.
In ceea ce priveste critica privind pretinsa incalcare a accesului liber la
justitie, prin aceea ca legea stabileste aceasta procedura speciala fara sa
prevada si calea de atac ordinara a apelului impotriva hotararilor date de
judecatorul-sindic, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Sub acest
aspect, prevederile legale criticate nu numai ca nu contravin dispozitiilor
constitutionale, ci sunt in conformitate cu acestea, care, de altfel, lasa la
latitudinea legiuitorului stabilirea competentei instantelor, a procedurii de
judecata, precum si a cailor de atac, asa cum prevad dispozitiile art. 125
alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie. De asemenea, nu sunt incalcate nici
dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Astfel, din continutul acestui text nu rezulta obligativitatea existentei mai
multor grade de jurisdictie sau a mai multor cai de atac impotriva hotararilor
judecatoresti pronuntate. Jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale a
stabilit, prin mai multe decizii, ca accesul liber la justitie nu presupune in
toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de
atac prevazute de lege.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 6 paragraful 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, Curtea retine ca si aceasta este neintemeiata. In realitate,
textul invocat al conventiei nu prevede necesitatea unei cai de atac in fata
unei instante superioare.
Dispozitiile art. 6 si 7 din Legea nr. 64/1995, republicata, au mai fost
supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 286 din 30
octombrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12
din 10 ianuarie 2002, Curtea Constitutionala a respins exceptia de
neconstitutionalitate referitoare la art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicata,
iar prin Decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2002, a respins exceptia privind
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicata.
Solutia si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si in prezenta
cauza, intrucat nu au fost aduse in discutie elemente noi de natura sa
determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
In legatura cu sustinerile autorului exceptiei privind incalcarea
dispozitiilor art. 15 din Constitutie, Curtea constata ca aceste prevederi
constitutionale nu sunt incidente in cauza, intrucat, asa cum s-a aratat, nu se
pune problema incalcarii unui drept constitutional sau a principiului
neretroactivitatii legii civile.
In consecinta, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7
alin. (1), (2) si (3), precum si ale art. 11 din Legea nr. 64/1995,
republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Silex Impex"
- S.R.L. Ostrov in Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau - Sectia
comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 septembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta