DECIZIE   Nr. 246 din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 636 din 20 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, exceptie ridicata de Ionel Bancu, Anastasia Bancu, Gheorghe Susoi, Mariana Susoi, Marian Tarabasanu si Cornelia Tarabasanu in dosarele nr. 1.537/2004, nr. 1.538/2004 si nr. 1.539/2004 ale Tribunalului Calarasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in Dosarele nr. 22D/2005, nr. 23D/2005 si nr. 24D/2005 au obiect identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 23D/2005 si nr. 24D/2005 la Dosarul nr. 22D/2005, care este primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca legiuitorul are legitimarea constitutionala sa adopte o astfel de reglementare in domeniul dreptului de proprietate, in temeiul dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 29 noiembrie 2004, pronuntate in dosarele nr. 1.537/2004, nr. 1.538/2004 si nr. 1.539/2004, Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998, exceptie ridicata de Ionel Bancu, Anastasia Bancu, Gheorghe Susoi, Mariana Susoi, Marian Tarabasanu si Cornelia Tarabasanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 1718 din Codul civil, precum si cele ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, contravin prevederilor constitutionale ale art. 44, ale art. 53 si ale art. 136, intrucat, prin reglementarea unei posibilitati de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul unei persoane fizice in patrimoniul altei persoane fizice sau juridice, fara a fi in discutie vreun caz de exceptie care sa impuna restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, se anuleaza pur si simplu dreptul de proprietate privata, ocrotit prin Constitutie. De asemenea, autorii exceptiei apreciaza ca textele criticate sunt neconstitutionale si datorita faptului ca sunt adoptate prin legi ordinare, desi, pentru situatiile in care sunt reglementate exceptii de la principiul inviolabilitatii dreptului de proprietate privata, Constitutia instituie obligatia adoptarii unei legi organice. Totodata, autorii exceptiei arata ca dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998, precum si cele ale art. 376 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale si contravin art. 124 si 126 din Constitutie, deoarece acorda bancilor posibilitatea de a executa silit, chiar in mod arbitrar, obligatiile de restituire a unor sume de bani inscrise in contractele de credit si garantie, fara ca aceste obligatii de plata sa fie stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
    Tribunalul Calarasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, deoarece "normele civile si procesual civile criticate nu pot fi in raport de conformitate" cu prevederile constitutionale invocate, "atata timp cat acestea sanctioneaza comportamentul ilicit al debitorului". Instanta arata ca textele de lege criticate privesc executarea silita, institutie procedurala al carui scop final este acela de realizare definitiva si practica a drepturilor care au fost recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu prevazut de lege. Ca atare, apreciaza ca nu poate fi retinuta sustinerea autorilor exceptiei, referitoare la anularea, prin dispozitiile legale criticate, a dreptului de proprietate al acestora, deoarece garantarea dreptului de proprietate al unei persoane fizice ori juridice este limitata de drepturile altor asemenea persoane.
    In final, instanta considera ca nu poate fi retinuta nici contrarietatea dispozitiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 cu prevederile art. 124 si ale art. 126 din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca sustinerile autorilor exceptiei vizeaza aspecte referitoare la obiectul si finalitatea procedurii executarii silite in ansamblul sau. Astfel, textele criticate nu pot fi analizate decat in contextul reglementarii unitare din care fac parte, in cadrul careia stabilirea obiectului si modalitatile executarii silite, precum si a sferei titlurilor executorii, departe de a leza principiile constitutionale invocate, constituie expresia aplicarii lor. De altfel, procedura de judecata in ansamblul ei, incluzand, in sens larg, si intreaga procedura de executare silita, deci si prevederile legale criticate, se intemeiaza pe dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevad in mod expres ca reglementarea procedurii de judecata se face "prin lege", dand astfel libertate legiuitorului sa statueze in aceste domenii. Asa fiind, prevederile criticate contribuie la determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor legitime ale creditorilor si debitorilor in cadrul executarii silite, institutie procedurala al carei scop este reprezentat de realizarea definitiva si practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca sau un alt titlu executoriu. Invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, Guvernul arata ca asupra dispozitiilor art. 376 si ale art. 488 din Codul de procedura civila Curtea s-a mai pronuntat, in sensul constitutionalitatii acestora, prin deciziile nr. 134/2002 si nr. 303/2002, respectiv prin Decizia nr. 333/2004.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si a celor ale art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998, fata de art. 44 si 53 din Constitutie, intrucat, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, arata ca dispozitiile legale criticate au ca scop asigurarea executarii prestatiei la care debitorul este obligat, fara a aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia. De asemenea, apreciaza ca obligatia de natura patrimoniala stabilita in sarcina debitorului este o consecinta a angajarii raspunderii juridice contractuale sau delictuale a acestuia, iar la procedura executarii silite se recurge numai in situatia in care debitorul obligatiei stabilite prin hotarare sau titlu executoriu nu executa de bunavoie prestatia la care este obligat. In sustinerea acestui punct de vedere, invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 217/2001. Totodata, Avocatul Poporului arata ca textele criticate instituie o restrangere legala a exercitarii dreptului de proprietate al debitorului, in deplina conformitate cu prevederile art. 53 din Constitutie. In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile art. 124, ale art. 126 si ale art. 136 alin. (4) din Constitutie, considera ca textele constitutionale invocate nu au relevanta in cauza de fata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998, dispozitii care au urmatorul continut:
    Art. 1718 din Codul civil: "Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare."
    Art. 376, art. 488 si art. 494 din Codul de procedura civila:
    - Art. 376: "Se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentice, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.
    Actele autentificate de o reprezentanta diplomatica sau consulara a Romaniei se vor putea investi cu formula executorie de judecatoria domiciliului uneia din partile partase la actul autentic.
    Daca nici una din parti nu are domiciliul cunoscut in tara, investirea cu formula executorie se face de judecatoria sectorului III din Capitala Romaniei.";
    - Art. 488: "Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.
    Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare si dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum si dreptul de superficie.
    Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai o data cu fondul dominant caruia ii profita.";
    - Art. 494: "Imobilele urmarite silit se valorifica prin vanzare la licitatie publica, vanzare directa si prin alte modalitati admise de lege. Dispozitiile art. 431 sunt aplicabile."
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1988, ulterior sesizarii Curtii Constitutionale acest act normativ a fost republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, cu un nou titlu, si anume Legea privind activitatea bancara, iar ca urmare a renumerotarii textelor, art. 56 alin. 2 a devenit art. 79 alin. 2, avand acelasi continut. Ca atare, Curtea urmeaza a se pronunta asupra acestor din urma dispozitii legale, potrivit carora "Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii".
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44, 53, 124, 126, respectiv ale art. 136 alin. (4), cu urmatorul continut:
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
    (3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 126: "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    (3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
    (4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
    (6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.";
    - Art. 136 alin. (4): "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca, in argumentarea criticii de neconstitutionalitate potrivit careia textele deduse controlului reglementeaza posibilitati de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul unei persoane fizice in acela al alteia, iar prin aceasta "se anuleaza pur si simplu dreptul de proprietate privata, ocrotit de Constitutie", autorii exceptiei utilizeaza o premisa gresita, rezultat al absolutizarii exercitiului dreptului de proprietate.
    In acest sens, se face abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Curtea retine ca finalitatea acestor prevederi constitutionale consta in asigurarea realizarii dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, intr-o dimensiune rezonabila, de natura sa asigure respectarea drepturilor si intereselor legitime ale altor subiecte de drept carora statul este tinut, in egala masura, sa le acorde ocrotire.
    In conditiile in care participarea la circuitul civil, componenta esentiala a vietii sociale, cu corolarul sau - dobandirea de drepturi si asumarea de obligatii -, constituie insasi ratiunea de a fi a oricarui subiect de drept, Curtea apreciaza ca ar fi fost un nonsens ca din acest circuit sa fie exclus dreptul de proprietate, in maniera preconizata de autorul exceptiei. A accepta un atare punct de vedere ar insemna a institui o clauza de neraspundere pentru titularul obligatiei asumate (debitor), pus astfel la adapost impotriva valorificarii silite a creantei de catre creditorul sau. Realizarea dreptului acestuia din urma ar deveni dependenta exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esential securitatea circuitului civil. Asa fiind, Curtea constata ca, examinate in contextul acestor consideratii principiale, reglementarile legale deduse controlului isi releva utilitatea si perenitatea, ele constituindu-se in limitari necesare ale dreptului de proprietate, impuse de ratiuni sociale majore si instituite de legiuitor in cadrul competentei sale constitutionale.
    De altfel, Curtea constata ca o parte din dispozitiile legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul dosarelor de fata, si anume art. 376 si 488 din Codul de procedura civila, a mai fost supusa controlului de constitutionalitate.
    Astfel, prin Decizia nr. 45 din 27 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 8 martie 2005, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, iar in ceea ce priveste art. 488 din acelasi act normativ, Curtea s-a mai pronuntat prin decizii precum Decizia nr. 217 din 3 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 552 din 4 septembrie 2001, si Decizia nr. 333 din 16 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 930 din 12 octombrie 2004, statuand ca aceste dispozitii de lege sunt constitutionale.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1718 din Codul civil, ale art. 376, ale art. 488 si ale art. 494 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, exceptie ridicata de Ionel Bancu, Anastasia Bancu, Gheorghe Susoi, Mariana Susoi, Marian Tarabasanu si Cornelia Tarabasanu in dosarele nr. 1.537/2004, nr. 1.538/2004 si nr. 1.539/2004 ale Tribunalului Calarasi.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora