DECIZIE Nr. 244 din 17 septembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin.
1 si 2, precum si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 15 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 si 34 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Petre Ioan Datculescu in Dosarul nr. 8.412/2001 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila, intrucat autorul acesteia nu a
motivat-o, incalcand astfel dispozitiile art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. Apreciaza ca
nici pe fond exceptia nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege
criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale pretins incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
8.412/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si
34 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Ioan Datculescu.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
contravin prevederilor art. 21, 51, ale art. 123 alin. (1), art. 128 si ale
art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si celor ale art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca dispozitiile
procedurale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu incalca
prevederile constitutionale invocate de autorul acesteia, deoarece solutionarea
cererii de recuzare are loc potrivit unor reguli speciale, derogatorii de la
prevederile dreptului comun, cum sunt cele referitoare la sistemul probator si
exercitarea cailor de atac, aplicabile la judecarea drepturilor deduse
judecatii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se arata ca prevederile
de lege criticate "nu contravin principiului accesului liber la justitie,
reglementat in art. 21 din Legea fundamentala, avand in vedere ca cererea de
recuzare nu vizeaza fondul cauzei, iar potrivit art. 34 alin. 2 si 3 din Codul
de procedura civila, incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca
o data cu fondul, urmand a se reface toate actele si dovezile administrate la
prima instanta, atunci cand se constata ca respingerea recuzarii este
nefondata".
Guvernul apreciaza criticile de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiate, avand in vedere ca "textele de lege criticate nu impiedica
ci, dimpotriva, asigura cadrul legal pentru desfasurarea judecatii asupra
fondului cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale celor
indreptatiti sa participe la aceasta judecata. Or, aceste drepturi si garantii
nu fac obiectul procedurii de solutionare a recuzarii, care, de altfel, se
desfasoara in camera de consiliu, fara prezenta partilor, unde nu au loc si
nici nu se pune, de principiu, problema unor dezbateri contradictorii legate de
realizarea unor interese ale partilor".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Prin Incheierea din 18 decembrie 2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 si 34 din Codul de procedura civila. Din continutul
cererii autorului exceptiei, formulata in sustinerea acesteia, rezulta ca, in
realitate, obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2
si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila. In consecinta,
controlul de constitutionalitate exercitat in prezenta cauza se va limita la
aceste texte legale, care au urmatorul continut:
- Art. 31 alin. 1 si 2: "Instanta decide asupra recuzarii, in camera
de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat numai
daca gaseste de cuviinta.
Nu se admite interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor
de recuzare.";
- Art. 34 alin. 1 si 2: "Incheierea prin care s-a incuviintat sau
respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este
supusa la nici o cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu
fondul."
Autorul exceptiei sustine ca textele legale criticate incalca dispozitiile
constitutionale privind accesul liber la justitie (art. 21), respectarea
Constitutiei si a legilor (art. 51), infaptuirea justitiei [art. 123 alin.
(1)], folosirea cailor de atac (art. 128) si conflictul temporal de legi [art.
150 alin. (1)]. De asemenea, sustine ca textele de lege criticate ar contraveni
si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
I. In legatura cu incidenta dispozitiilor constitutionale ale art. 150
alin. (1), potrivit carora "Legile si toate celelalte acte normative raman
in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii",
Curtea Constitutionala constata ca, ulterior intrarii in vigoare a
Constitutiei, Codul de procedura civila a fost modificat expres prin mai multe
acte normative, de exemplu, prin legile nr. 104/1992, nr. 65/1993, nr. 7/1996
si nr. 99/1999, precum si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001.
Rezulta ca in caz de contradictie cu o dispozitie constitutionala nu se pune
problema aplicarii art. 150 alin. (1) din Constitutie, ci aceea a controlului
legitimitatii constitutionale a prevederilor acestui act normativ.
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii,
de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, si nu au fost
aduse in discutie in prezentul dosar elemente noi de natura sa determine
modificarea acestei jurisprudente.
II. Analizand sustinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca
prevederile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila nu contravin
dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Constitutie, care interzic ingradirea prin
lege a accesului liber la justitie, deoarece judecarea cererii de recuzare nu
vizeaza fondul cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri contradictorii.
Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut in vedere instituirea unei proceduri
simple si operative de solutionare a acestei cereri. Incheierea prin care s-a
respins recuzarea se poate ataca o data cu fondul, instanta superioara de fond
urmand a reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta, atunci
cand constata ca cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsa.
Curtea nu poate retine nici sustinerea referitoare la
neconstitutionalitatea prevederilor alin. 2 al art. 31 din Codul de procedura
civila, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale. In jurisprudenta
sa Curtea Constitutionala a statuat ca reglementarea procedurii de judecata,
care include si sistemul probator, este de competenta exclusiva a
legiuitorului. Este, de altfel, o solutie care rezulta din dispozitiile art.
125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de
judecata sunt stabilite de lege".
III. Referitor la sustinerea potrivit careia prevederile art. 34 alin. 1
din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 128 din Constitutie,
Curtea constata, de asemenea, ca este neintemeiata. Faptul ca incheierea prin
care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si cea prin care s-a incuviintat
recuzarea, nu este supusa nici unei cai de atac nu constituie o infrangere a
dispozitiilor art. 128 din Constitutie, potrivit carora "Impotriva
hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita
caile de atac, in conditiile legii". Textul constitutional pretins
incalcat lasa la latitudinea legiuitorului ordinar reglementarea cailor de
atac, ceea ce ii permite acestuia din urma sa excepteze de la exercitarea lor,
atunci cand considera ca se impune, anumite hotarari judecatoresti, asa cum a
procedat prin art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila, fara a se putea
afirma ca, procedand astfel, ar contraveni dispozitiei constitutionale.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor alin. 2 al art. 34
din Codul de procedura civila, Curtea retine ca, in realitate, nemultumirea
autorului exceptiei consta in faptul ca nu dispune de o cale de atac impotriva
incheierii prin care s-a respins recuzarea, distincta de cea indreptata
impotriva solutiei pe fond.
In conditiile in care insa, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din
Constitutie, reglementarea competentei si procedurii de judecata se afla in
aria de reglementare a legiuitorului, instituirea unui regim juridic
derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de catre acesta intr-un domeniu
care, prin specificul sau, face necesara o asemenea reglementare, nu contine
nici un aspect de neconstitutionalitate.
De altfel, reglementarea actuala din Codul de procedura civila nu lipseste
partea interesata de dreptul de a ataca incheierea prin care s-a respins
recuzarea, iar faptul ca exercitiul acestui drept este corelat cu contestarea
fondului cauzei nu reprezinta un impediment real, sub raport constitutional, al
exercitiului unei cai de atac. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a
urmarit - si este o ratiune suficienta - sa restranga posibilitatea de
tergiversare prin exercitarea abuziva a unei atare cai de atac si sa realizeze
un spor de celeritate in solutionarea cauzelor.
IV. Totodata Curtea constata ca dispozitiile art. 51 din Legea fundamentala
nu sunt incidente in cauza si, in consecinta, nu poate retine incalcarea lor.
V. In sfarsit, Curtea retine ca prevederile de lege criticate nu contravin
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, intrucat acesta se refera exclusiv la solutionarea in fond a
cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu,
astfel cum este recuzarea.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1
si 2 si ale art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Petre Ioan Datculescu in Dosarul nr. 8.412/2001 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 septembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu