Decizia Nr.242 din 07.04.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari Azur 1+2 din Voluntari în Dosarul nr. 143/94/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.059D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Petre Piperea din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru părţile Gheorghe Bogdan Marinescu şi Aurelian Ovidius Trufaşu doamna avocat Oxana Chironda din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi.3. Magistratul-asistent referă cu privire la îndeplinirea procedurii de citare în sensul că partea Cătălin Clinciu a luat legătura telefonic cu Compartimentul grefă, registratură şi arhivă al Curţii Constituţionale arătând că procedura de comunicare a citaţiei a fost îndeplinită conform art. 163 alin. (8) din Codul de procedură civilă cu aplicarea alin. (3) lit. f) a aceluiaşi articol, fără ca citaţia să fi fost depusă de agentul procedural la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte. În urma verificării îndeplinirii procedurii de citare şi cu celelalte părţi s-a constatat, în privinţa unora dintre acestea, acelaşi viciu de procedură, în sensul că citaţiile au fost restituite Curţii Constituţionale în aceeaşi zi în care înştiinţarea a fost afişată pe uşa locuinţei acestora. Ca urmare, a fost dispusă refacerea procedurii de citare prin telegramă, la data de 27 martie 2015, pentru părţile unde au fost constatate neregularităţi în îndeplinirea procedurii de citare.4. Având cuvântul pe acest incident procedural, domnul avocat Petre Piperea consideră că nu există un viciu de procedură, atât timp cât a fost refăcută procedura de citare. Doamna avocat Oxana Chironda apreciază că nu există un viciu de procedură, având în vedere că procedura de citare a fost refăcută prin telegramă, precum şi faptul că dânsa a primit atât citaţia, cât şi telegrama.5. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că de prima dată partea, chiar dacă nu a primit citaţia, a fost înştiinţată prin afişare, iar procedura de citare a fost refăcută.6. Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, scopul acesteia fiind acela ca partea să ia cunoştinţă de termen, iar în situaţia dată părţile au cunoştinţă de termen.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Petre Piperea, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la un proces echitabil. Acestea recunosc terţilor posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunţate în procedura necontencioasă fără limitare în timp, ceea ce înseamnă că se încalcă dreptul la un proces echitabil prin afectarea securităţii raporturilor juridice. Menţionează că, prin Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, dar cu un argument esenţial pentru prezenta cauză, respectiv s-a reţinut că pentru terţul care nu a fost citat şi nici nu a participat la dezbateri în procedura graţioasă termenul de recurs este de 15 zile şi urmează să curgă de la pronunţare. Însă, în practică această decizie a Curţii Constituţionale este ignorată. Susţine că nu a întâlnit nicio hotărâre a instanţelor ordinare în care să fie reţinut acest argument al Curţii Constituţionale, dimpotrivă, terţilor li se recunoaşte dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunţate în procedura graţioasă fără limitare în timp. În concluzie arată că nu solicită să se constate ca neconstituţională o anumită interpretare dată de instanţele judecătoreşti dispoziţiilor legale criticate în prezenta cauză, ci să se constate ca fiind neconstituţională redactarea acestora care permite concluzia că terţii pot ataca fără o limitare în timp hotărârile pronunţate în materia necontencioasă. Depune o copie a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 579 din 14 aprilie 2009.8. Doamna avocat Oxana Chironda solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că trebuie analizată cu prioritate admisibilitatea acesteia având în vedere că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţională, spre exemplu, prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007 şi Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009. Arată că principala critică a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate se referă la faptul că o hotărâre pronunţată în procedura necontencioasă poate fi atacată sine die, fără limitare în timp, ceea ce este eronat, deoarece art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 nu arată că se poate ataca nelimitat în timp. Or, fiind vorba de o procedură necontencioasă, unde judecătorul are mai mult rolul unui agent administrativ, iar procedura în sine este sustrasă integral publicităţii, terţii prejudiciaţi sau care au un interes în verificarea legalităţii hotărârilor pronunţate în procedura graţioasă au dreptul să le atace de la comunicare. Hotărârile pronunţate în procedura graţioasă nu au putere de lucru judecat, în această procedură nu se soluţionează un litigiu, prin urmare nu se bucură de stabilitate în sensul unei hotărâri pronunţate în procedura contencioasă.9. În replică, având cuvântul, domnul avocat Petre Piperea arată că nu contestă dreptul terţilor de a ataca hotărârile pronunţate în procedura graţioasă, ci termenul în care poate fi formulată o astfel de cale de atac.10. Reprezentantul Ministerului Public menţionează noua reglementare procesual civilă care la art. 534 prevede un termen de formulare a căii de atac, ceea ce reprezintă o limitare în timp. Arată că, asupra dispoziţiilor legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, şi a constatat că acestea dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 21. Referitor la art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, apreciază că nu are relevanţă în cauză, deoarece nu se referă la terţii interesaţi, ci la persoanele care nu au fost prezente la pronunţare, dar despre existenţa cărora instanţa avea cunoştinţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:11. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 143/94/2012, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari Azur 1+2 din Voluntari într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri pronunţate de Judecătoria Buftea prin care a fost admisă cererea de dobândire a personalităţii juridice a asociaţiei de proprietari.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că posibilitatea deschisă oricăror persoane interesate, fără vreo limitare în timp, de a formula recurs împotriva încheierii pronunţate în condiţiile art. 331-339 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă o nesocotire a exigenţei ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia în legătură cu cauza supusă judecăţii. Astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securităţii juridice, care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept“. Apreciază că o dispoziţie din legislaţia naţională care permite ca aceeaşi hotărâre să fie supusă unui şir nesfârşit de recursuri, în idea protejării intereselor terţilor interesaţi, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil. Caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti nu poate avea efect relativ, respectiv numai faţă de cei care au formulat calea de atac a recursului, deci nici măcar pentru titularul acţiunii introductive, întrucât acest lucru ar echivala cu o diminuare a rolului justiţiei într-un stat de drept.13. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 coroborate cu art. 6 din Convenţie arată că dispoziţiile legale criticate nu nesocotesc principiul liberului acces la justiţie, ci reprezintă o garanţie a acestuia. Faptul că orice persoană interesată în exercitarea recursului împotriva încheierii pronunţate în materie necontencioasă poate să îl formuleze fără limitare în timp nu înseamnă o încălcare a principiului asigurării unui proces echitabil, întrucât partea care a uzat de procedura necontencioasă va fi citată la judecarea căii de atac, având, astfel, posibilitatea de a-şi susţine poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt deduse judecăţii, nefiind defavorizată în raport cu partea recurentă. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se raporteze la toate persoanele ale căror drepturi ori interese legitime ar putea fi vătămate. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe nerespectarea principiului securităţii juridice, ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil, instanţa apreciază că aceasta nu poate fi susţinută având în vedere caracterul necontencios al cererii formulate în speţă. Referitor la încălcarea principiului efectivităţii, instanţa reţine că, în cauză, nu se ridică problema dacă o prevedere procedurală internă face imposibilă sau dificilă aplicarea dreptului Uniunii, ci este vorba despre o problemă cu privire la soluţionarea unei divergenţe de opinii în interpretarea şi aplicarea dreptului naţional.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi documentele depuse la dosar, susţinerile reprezentanţilor părţilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 336 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865, texte de lege care au următorul cuprins:

– Art. 336 alin. 2 şi 3: „Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se invocă şi art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totodată menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securităţii juridice, respectiv Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Puşcaş împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la principiul efectivităţii şi al protecţiei juridice, respectiv Hotărârea din 17 iulie 2014, pronunţată în Cauza C-169/14, Juan Carlos Sánchez Morcillo şi Maria del Carmen Abril García împotriva Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate fac parte din cartea a III-a - Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă din 1865 prin care legiuitorul stabileşte unele reguli de soluţionare a cererilor în materie necontencioasă, cereri care nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Ansamblul reglementărilor procedurale care privesc procedura necontencioasă se completează cu cele de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art. 338 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865). Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele de drept comun (art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865). Procedura necontencioasă se deosebeşte de cea contencioasă prin materia supusă judecăţii, precum şi prin rolul părţilor în cadrul acestei proceduri. Potrivit art. 331 din Codul de procedură civilă din 1865, procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge (art. 335 din Codul de procedură civilă din 1865). Potrivit art. 336 din Codul de procedură civilă din 1865, încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă recursului. Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de recurs cu sau fără cauţiune. Recursul se judecă în cameră de consiliu. Încheierea pronunţată asupra cererii nu are putere de lucru judecat (art. 337 din Codul de procedură civilă din 1865). 20. În prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică în principal faptul că orice persoană interesată poate să formuleze recurs împotriva încheierii pronunţate în procedura necontencioasă, fără vreo limitare în timp. 21. Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate sa mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Decizia nr. 723 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, Decizia nr. 590 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010 sau Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 22 iunie 2009. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă norme de procedură privind soluţionarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte prin lege competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora, evident şi cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituţionale. Dispoziţiile legale criticate dau expresie art. 21 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, constituind o garanţie a aplicării art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea cauzelor în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cele reţinute în deciziile menţionate se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia de proprietari Azur 1+2 din Voluntari în Dosarul nr. 143/94/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 336 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin