Decizia Nr.240 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Constantin Preoteasa în Dosarul nr. 6.349/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.349/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.Excepţia a fost ridicată de Constantin Preoteasa cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a dispoziţiei de încetare a raporturilor de serviciu în baza art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care exceptează de la situaţiile de încetare a raporturilor de muncă ale poliţistului situaţia în care acesta a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune săvârşită din culpă, dar pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale, este discriminatoriu. Astfel, arată că, deşi aplicarea pedepsei amenzii relevă un grad de pericol social mai mic al faptei penale decât în situaţia când a fost aplicată pedeapsa închisorii, dar s-a dispus suspendarea executării pedepsei, textul de lege criticat nu cuprinde între excepţiile enumerate şi cazul în care poliţistul este condamnat definitiv la pedeapsa cu amenda pentru o faptă săvârşită din culpă. Ca urmare, se ajunge la situaţia nefirească şi disproporţionată când raporturile de serviciu ale poliţistului încetează chiar şi în situaţia aplicării unei pedepse cu amenda pentru o faptă penală cu un pericol social foarte mic.Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat este neconstituţional. În acest sens, arată că legiuitorul, în redactarea art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, nu a avut în vedere gravitatea sancţiunilor, ci modalitatea de executare a acestora. Or, din modul de reglementare a sistemului pedepselor în dreptul penal rezultă că pedeapsa amenzii penale este cea mai blândă dintre sancţiunile principale ce pot fi aplicate în cazul săvârşirii de infracţiuni, motiv pentru care, indiferent de forma de executare a acesteia, ea este mai puţin gravă decât pedeapsa închisorii, chiar suspendată condiţionat, necontravenind art. 52 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 101/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004.Textul de lege criticat are următoarea redactare: Articolul 69
(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: [...]i)când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15; Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 nu cuprinde în ipoteza sa şi situaţia în care poliţistul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu amenda pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă.Situaţia invocată de autorul excepţiei relevă într-adevăr o situaţie comparabilă celei reglementate de textul de lege criticat. Astfel, aplicarea pedepsei amenzii are în vedere situaţiile în care infracţiunea este apreciată ca având un pericol social mai redus. Deopotrivă, măsura suspendării executării pedepsei închisorii poate fi dispusă numai în cazul în care pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, astfel că sunt avute în vedere infracţiuni cu un pericol social redus. La acordarea acestei măsuri contribuie şi o serie de factori ce ţin de persoana condamnatului, respectiv antecedentele sale penale şi faptul că instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Desigur, factorul determinant în stabilirea concretă a gravităţii faptei şi aplicarea pedepsei revine judecătorului, care, în funcţie de împrejurările de fapt pe care le evaluează, stabileşte pedeapsa aplicabilă şi modul de executare a acesteia.Cu toate acestea, Curtea constată că acoperirea neconstituţionalităţii în sensul celor arătate de autorul excepţiei nu poate fi realizată decât prin completarea textului de lege criticat, critica nevizând conţinutul acestui text, ci o omisiune legislativă.Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Constantin Preoteasa în Dosarul nr. 6.349/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea