DECIZIE Nr. 24
din 12 mai 2008
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si
alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti,
republicata, si ale art. 3 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti
si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din
sistemul justitiei referitor la posibilitatea acordarii indemnizatiei lunare de
10% din salariul de baza tuturor grefierilor din cadrul instantelor si
parchetelor
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 894 din 30 decembrie 2008
Dosar nr. 7/2007
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr.
Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr.
50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele
autoritatii judecatoresti, republicata, si ale art. 3 alin. (8) din Ordonanta
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din
cadrul altor unitati din sistemul justitiei referitor la posibilitatea
acordarii indemnizatiei lunare de 10% din salariul de baza tuturor grefierilor
din cadrul instantelor si parchetelor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat
de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii şi a pus concluzii pentru admiterea acestuia, urmând a se stabili că
dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, republicată, şi ale art.
3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea
personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de
pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei se
interpretează în sensul că indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază nu
se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevăzute de
textele menţionate.
SECŢIILE UNITE,
examinând recursul în interesul legii, constată
următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, republicată, şi ale art. 3 alin. (8)
din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar
din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea,
precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, referitor la
acordarea indemnizaţiei lunare de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor
din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de
reclamanţi, grefieri din cadrul instanţelor şi parchetelor, şi au stabilit că
indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut trebuie acordată tuturor
grefierilor din cadrul acestora.
In argumentarea acestui punct de vedere s-a susţinut că
responsabilităţile pe care le implică activităţile desfăşurate de grefierii
beneficiari ai sporului de 10% nu pot fi reţinute ca reprezentând criterii
obiective care să explice distincţia salarială între grefieri.
S-a mai apreciat că între grefierii enunţaţi limitativ
de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, republicată, respectiv de art. 3
alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, şi ceilalţi grefieri din cadrul
instanţelor şi parchetelor a fost creată o diferenţă de tratament juridic
evident discriminatorie.
Alte instanţe, dimpotrivă, au respins cererile
grefierilor privind plata indemnizaţiei lunare în cuantum de 10% din salariul
brut, considerând că dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi
ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 sunt aplicabile numai
categoriilor de grefieri prevăzute de textele de lege menţionate.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Din punct de vedere juridic, prestarea muncii şi
salarizarea ei sunt obligaţii principale ce rezultă pentru salariat şi,
respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului individual de muncă
sau din existenţa raportului de serviciu.
Reglementările legale stabilesc principiul conform
căruia pentru munca prestată fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea
contractului respectiv.
Prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
95 (1949) privind protecţia salariului, ratificată de România prin Decretul nr.
284/1973, s-a stabilit că, în sensul acestei convenţii, termenul salariu înseamnă, oricare i-arfi
denumirea sau modul de calcul, remunerarea sau câştigurile susceptibile de a fi
evaluate în bani şi stabilite prin acordul părţilor sau de către legislaţia
naţională, pe care angajatorul le datorează unui salariat în baza unui contract
de muncă, scris sau verbal, fie pentru munca efectuată sau care urmează a fi
efectuată, fie pentru serviciile prestate sau care urmează a fi prestate.
Potrivit art.155 din Codul muncii şi art. 38 alin. 4
din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, salariul cuprinde:
salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri la salariul de
bază.
Salariul de bază constituie elementul principal al
salariului şi se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu următorii
factori: calificarea, importanţa, complexitatea atribuţiilor de serviciu,
pregătirea şi competenţa profesională etc.
Sporul la salariul de bază reprezintă un element
accesoriu şi variabil al salariului, care se acordă în funcţie de condiţiile în
care se prestează munca, numai dacă sunt întrunite următoarele cerinţe:
- salariatul să ocupe un post într-o specialitate care
îi conferă dreptul la un anumit spor;
- salariatul să lucreze efectiv în condiţiile prescrise
de lege, de contractul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul
individual de muncă.
Indemnizaţiile constituie sume
plătite anumitor salariaţi peste salariul de bază, în funcţie de criterii
specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor
de serviciu.
Prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte
drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti s-a stabilit
un sistem unic de salarizare a magistraţilor şi a personalului auxiliar de
specialitate din instanţele judecătoreşti şi parchete, ţinându-se seama
de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiţiei de putere în stat, de pregătirea şi competenţa
profesională, precum şi de incompatibilităţile şi interdicţiile pentru
magistraţi prevăzute de Constituţie şi de legea pentru organizarea
judecătorească.
Potrivit art. 18 din acest act normativ, astfel cum a
fost modificat prin art. I pct. 14 din Ordonanţa
Guvernului nr. 83/2000, salariile de bază pentru personalul auxiliar de
specialitate de la instanţele judecătoreşti şi parchete erau stabilite între
limitele minimă-maximă, pe grade sau trepte profesionale, în funcţie de
pregătirea profesională, de vechimea în specialitate şi de nivelul instanţei
sau al parchetului.
Personalul auxiliar de specialitate beneficia de un
spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcţia auxiliară de
specialitate, calculat la salariul de bază, şi de o majorare între 5% şi 10% a
aceluiaşi salariu, în raport de nivelul instanţei sau al parchetului, iar
conform art. 19 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 17 din Ordonanţa Guvernului nr.
83/2000, grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării
judiciare şi a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de
executare penală şi executare civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie,
precum şi cei care erau secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiau
de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu
timpul efectiv lucrat în aceste activităţi. De aceeaşi indemnizaţie beneficiau
şi conducătorii de carte funciară.
Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin art. 30 lit. a)
din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar
din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea,
precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată prin Legea
nr. 247/2007, care, începând cu data intrării sale în vigoare - 3 februarie
2007 -, instituie un sistem unic de salarizare şi de acordare a altor drepturi
aplicabil exclusiv acestui personal auxiliar.
Potrivit art. 3 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, salariile de bază pentru personalul auxiliar
de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe
lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială şi a
coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de
funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi
de nivelul instanţei sau al parchetului.
Totodată, conform art. 3 alin. (8) din acelaşi act
normativ, alineat abrogat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative în domeniul justiţiei, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008: „Grefierii care participă la efectuarea actelor
privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului, a actelor de
executare penală şi executare civilă beneficiază de o indemnizaţie lunară de
10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în
aceste activităţi."
Cu alte cuvinte, spre deosebire de perioada anterioară,
între 3 februarie 2007 şi 15 aprilie 2008 au beneficiat de această indemnizaţie
lunară de 10% din salariul de bază un număr mai mic de grefieri, respectiv doar
aceia care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării
judiciare şi falimentului şi a actelor de executare penală şi civilă.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este
acela al egalităţii de tratament în stabilirea
salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituţia României şi de art.
6 alin. (3) din Codul muncii, cel de-al doilea text fiind introdus prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în concordanţă cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: „la muncă egală sau
de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia
stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este acelaşi, dacă
cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare
egală, diferenţierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferenţieri de salarii pentru
funcţii/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcţie de nivelul
studiilor, în raport cu importanţa şi complexitatea muncii, cu
funcţia/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea şi valoarea
muncii, în raport cu condiţiile de muncă şi în funcţie de vechimea în muncă,
îndeosebi în specialitate, diferită.
Şi în sistemul public (bugetar) principiul este
aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi
nivel, fiind posibile însă diferenţieri întemeiate obiectiv şi rezonabil între
domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existenţa unor discriminări.
In raport cu dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea
nr. 50/1996 şi ale art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, în
prezent abrogate, este fără îndoială faptul că au putut beneficia de
indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază doar grefierii care participau
la efectuarea actelor procedurale menţionate de prevederile legale respective,
fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii faţă de salariile
celorlalţi grefieri.
Aceste dispoziţii legale nu au
adus atingere principiului egalităţii de tratament în stabilirea salariilor,
întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective şi rezonabile pentru
determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în
natura activităţii prestate şi în timpul efectiv lucrat în aceste activităţi.
Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004
privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea
desfăşurată personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi
al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în
raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea
în muncă şi în specialitate, precum şi cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 şi art.
48 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat
prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea
personalului auxiliar de specialitate pe secţii şi compartimente se stabileşte
prin ordin de serviciu al preşedintelui instanţei, în raport cu pregătirea
profesională şi cu experienţa fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a
personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri şi indemnizaţii salariale,
avându-se în vedere specificul activităţilor prestate, sub aspectul
complexităţii şi responsabilităţii atribuţiilor ce sunt aferente funcţiilor
deţinute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii
de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existenţa unei
discriminări.
Nu poate fi ignorat faptul că grefierii care participau
la efectuarea actelor prevăzute în art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi
art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 desfăşurau activităţi
administrativ-judiciare ce implicau operaţiuni specifice şi complexe, care
necesitau performanţe profesionale superioare ce concurau la creşterea
eficienţei activităţii instanţelor judecătoreşti.
Principiul egalităţii de tratament în stabilirea
salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite, pentru
situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii raţionale şi obiective.
Numai legiuitorul poate stabili dacă şi în ce măsură
anumite categorii de salariaţi beneficiază de sporuri şi alte indemnizaţii
salariale, singura condiţie fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să
beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice.
Diferenţa de tratament juridic este discriminatorie,
doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, adică nu
urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de
proporţionalitate, între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19
alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului
nr. 8/2007 a fost legitim şi a constat în retribuirea corespunzătoare a
personalului auxiliar de specialitate care desfăşura anumite activităţi în
cadrul instanţelor de judecată, activităţi ce presupun o complexitate şi
responsabilităţi deosebite.
Totodată, mijloacele folosite, constând în acordarea
unor indemnizaţii la salariul de bază, s-au bazat pe criterii obiective şi
rezonabile şi au fost proporţionale cu acest scop.
Nu se poate vorbi de un tratament preferenţial ori de o
discriminare în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, întrucât situaţiile nu
sunt analoage sau comparabile.
In materie de salarizare, existenţa unor situaţii
analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calităţii de
personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în
raport de atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care
sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de
vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidenţă în ceea
ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii,
conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor
situaţii deosebite, nu contravine principiului constituţional pentru muncă
egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din
Constituţia României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia
stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au acelaşi
fel al muncii, aceleaşi cerinţe şi condiţii de muncă şi aceleaşi atribuţii de
serviciu, nu şi identitatea de tratament juridic.
Ca atare, se justifică nu numai existenţa unui regim
juridic diferit faţă de anumite categorii de personal, dar şi necesitatea lui,
deoarece respectarea principiului constituţional amintit nu presupune o
uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii
de personal, în comparaţie cu alta.
In plus, dacă legiuitorul ar fi înţeles să acorde
indemnizaţia aflată în discuţie tuturor grefierilor din cadrul instanţelor
judecătoreşti, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
In aceste condiţii, prevederile legale aplicabile unei
anumite categorii de grefieri nu se puteau extinde şi asupra celorlalţi
grefieri, care nu făceau parte din categoriile expres şi limitativ prevăzute de
lege, astfel încât indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază s-a putut
acorda până la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menţionaţi la art. 19
alin. (3) din Legea nr. 50/1996 şi art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului
nr. 8/2007, pentru perioada în care aceste dispoziţii au fost în vigoare.
In consecinţă, în temeiul prevederilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi să se stabilească că dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea
nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele
autorităţii judecătoreşti, republicată, şi ale art. 3 alin. (8) din Ordonanţa
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din
cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei se interpretează în sensul că
indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor
de grefieri expres şi limitativ prevăzute de normele mai sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
Dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996
privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii
judecătoreşti, republicată, şi ale art. 3 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului
nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor
unităţi din sistemul justiţiei se interpretează în sensul că indemnizaţia
lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri
expres şi limitativ prevăzute de normele mai sus menţionate.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei