DECIZIE   Nr. 238 din 27 decembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 64 din 14 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea in Dosarul nr. 3.377/1999 al acelei instante.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 noiembrie 1999, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 7 decembrie 1999 si apoi la 20 decembrie 1999 si la 27 decembrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 3.377/1999, Judecatoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de parchetul de pe langa acea instanta intr-o cauza penala privind pe Anastase Tranulea, invinuit de savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta la art. 220 din Codul penal. In motivarea exceptiei se arata ca aceste prevederi incalca dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, deoarece instituie un regim juridic de ocrotire diferit, in functie de titularul dreptului de proprietate.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este intemeiata, deoarece, pentru imobilele care sunt in intregime sau in parte ale statului, art. 220 alin. 4 din Codul penal prevede un regim juridic diferentiat sub aspectul plangerii prealabile, incalcandu-se astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plangerii prealabile a persoanei vatamate si punerea in miscare din oficiu a actiunii penale in cazul in care imobilul este in intregime sau in parte al statului duc la o diferentiere neconstitutionala intre protectia proprietatii private a statului si protectia proprietatii private a altor subiecti de drept. Or, datorita acestei diferente, se arata in continuare, dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal "contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, care asigura o ocrotire egala proprietatii apartinand persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum si proprietatii private a statului". In motivarea punctului sau de vedere Guvernul face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume la deciziile nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care, in cazul infractiunii de abuz de incredere, prevazuta la art. 213 din Codul penal, respectiv al infractiunii de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 din Codul penal, s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor referitoare la punerea in miscare a actiunii penale din oficiu, daca bunul care constituie obiectul material al infractiunii apartine in intregime sau in parte statului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Daca imobilul este in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    In motivarea exceptiei Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea considera ca alin. 4 al art. 220 din Codul penal contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (2) referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, sustinand ca, desi prin acest text este ocrotita posesia, in realitate aceasta este vizata ca atribut al dreptului de proprietate. Se considera, de asemenea, ca prin dispozitiile sale textul de lege criticat instituie o discriminare interzisa de Constitutie intre protectia proprietatii private a statului, caz in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, si ocrotirea proprietatii private a altor titulari ai dreptului de proprietate, caz in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, decizie prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate, constatandu-se ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului" din art. 220 alin. 4 din Codul penal este neconstitutionala.
    In motivarea acelei decizii s-a aratat ca:
    a) Dispozitiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire juridico-penala diferita, dupa cum imobilul, la a carui posesie se refera tulburarea, este ori nu este "in intregime sau in parte al statului". Astfel, textul de lege mentionat prevede ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu atunci cand "acesta este in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in celelalte cazuri, cu posibilitatea, in aceasta din urma ipoteza, ca, prin retragerea plangerii sau prin impacarea partilor, sa se inlature raspunderea penala a faptuitorului.
    b) Valoarea sociala explicit aparata prin alin. 4 al art. 220 din Codul penal este posesia pasnica si netulburata a unui imobil aflat "in posesia unei persoane private". In consecinta, pentru existenta ca atare a infractiunii, nu este relevanta natura dreptului de proprietate asupra imobilului a carui posesie este tulburata (proprietate publica; proprietate privata a statului; proprietate privata particulara), ci numai calitatea de "persoana privata" a posesorului imobilului.
    c) Prin dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeaza un regim juridic favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietatea privata a statului, in comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietate privata particulara, ceea ce atrage, indirect, favorizarea uneia dintre formele proprietatii private. Asa fiind, asemenea reglementari care diferentiaza apararea, prin mijloace de drept penal, a unei valori sociale (posesia pasnica si netulburata a unui imobil) in functie de titularul dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv, alta persoana juridica ori persoana fizica) incalca, atunci cand nu este vorba despre bunuri aflate in proprietate publica, principiul consacrat in art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular...".
    d) Textul de lege criticat este asemanator, atat ca formulare, cat si prin consecintele sale, cu textele art. 213 alin. 2 si ale art. 214 alin. 3 din Codul penal, in privinta carora Curtea Constitutionala a constatat prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, si prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, ca dispozitiile "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului" sunt neconstitutionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia referitoare la dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal a fost identica celor adoptate prin deciziile mentionate.
    Fata de cele aratate, intrucat Curtea a constatat printr-o decizie anterioara neconstitutionalitatea dispozitiei legale criticate, aceasta nu mai poate face din nou obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, in temeiul art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata. Potrivit acestor texte legale, in situatia in care exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, instanta judecatoreasca trebuie sa o respinga pentru acest temei printr-o incheiere motivata. Curtea constata insa ca, in speta, aceasta cauza de inadmisibilitate s-a ivit dupa data de 1 septembrie 1999, cand s-a pronuntat de catre instanta de judecata incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale si, prin urmare, la acea data exceptia de neconstitutionalitate era admisibila, devenind inadmisibila ulterior.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea in Dosarul nr. 3.377/1999 al acelei instante, constatand ca exceptia a devenit inadmisibila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 decembrie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu