DECIZIE Nr. 237 din 10 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin.
(3) lit. a) si alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 604 din 13 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Predescu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata
de Shuai Guifang in Dosarul nr. 3.975/RF/2004 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii de munca.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca
neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens arata ca
textul criticat nu impiedica solicitantul unei forme de protectie umanitare sa
se adreseze justitiei si sa se prevaleze de toate garantiile procesuale. De
asemenea, considera ca, fiind vorba de norme procedurale, legiuitorul este
liber sa reglementeze, in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din
Constitutie.
La dosar a fost depus punctul de vedere al Oficiului National pentru
Refugiati, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca
neintemeiata. Arata, in esenta, ca in analizarea unei noi cereri de acordare a
statutului de refugiat se parcurg doua etape. Astfel, mai intai se analizeaza admisibilitatea
unei noi cereri, "in raport de elementele noi invocate de solicitantul de
azil sau de transformarile de ordin politic, social, militar sau legislativ din
tara de origine, de natura a avea consecinte grave pentru solicitant", iar
apoi se initiaza procedura de acordare a unei forme de protectie, daca se
constata ca noua cerere indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de
lege. In ceea ce priveste art. 17 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, precizeaza ca, "daca dispozitia de parasire a tarii ar deveni
suspensiva si in cazul in care se respinge ca inadmisibila cererea de acces la
o noua procedura, ar insemna ca solicitantului sa i se ofere un mijloc de
suspendare la nesfarsit a acestei dispozitii, prin reiterarea cererilor de
acordare a accesului la o noua procedura de acordare a statutului de
refugiat".
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
3.975/RF/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca
si litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de recurenta Shuai
Guifang intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea recursului formulat
impotriva sentintei prin care Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a respins
plangerea impotriva hotararii Oficiului National pentru Refugiati de respingere
a cererii de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia afirma ca
textele de lege criticate vin in contradictie cu prevederile referitoare la
dreptul la un proces echitabil, cuprinse in art. 21 alin. (3) din Constitutie
si in art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. In acest sens sustine ca art. 16 alin. (3) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este neconstitutional, intrucat accesul la o
noua procedura de acordare a unei forme de protectie este permis doar pentru
obtinerea statutului de refugiat, "fiind exclusa, astfel, cealalta forma
de protectie prevazuta de legea speciala, respectiv protectia umanitara
conditionata". Considera ca "prin aceasta se incalca dreptul la un
proces echitabil, din moment ce, prin limitarea mentionata, este infrant
dreptul la o noua cerere de acordare a protectiei umanitare conditionate".
In ceea ce priveste art. 16 alin. (3) lit. a), afirma ca nesocoteste dreptul la
un proces echitabil, deoarece "accesul la o noua procedura este
conditionat strict si imperativ", pe de o parte, de dovedirea de catre
solicitant a aparitiei, pe parcursul solutionarii cererii anterioare, a unor
elemente noi care, "in virtutea caracterului dinamic al vietii, pot aparea
si dupa incheierea primei proceduri", iar pe de alta parte, prin obligarea
solicitantului sa faca dovada existentei noilor motive invocate si a
imposibilitatii prezentarii lor cu ocazia solutionarii cererii anterioare, ceea
ce, in opinia autorului exceptiei, reprezinta "o limitare excesiva a
dreptului la aparare al solicitantului, in raport cu specificul probatiunii in
cauzele cu refugiati, in care, conform procedurilor prevazute in Manualul
Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, se face aplicarea
principiului impartirii sarcinii probei si a principiului beneficiului
dubiului". In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 16 alin.
(6) din ordonanta criticata, arata ca se incalca dreptul la un proces
echitabil, intrucat "aceeasi autoritate administrativa care a respins
cererea de acces la o noua procedura are si posibilitatea de a returna in tara
de origine pe solicitantul care a formulat-o, inainte de pronuntarea in cauza,
de catre instanta de judecata competenta, a hotararii sale definitive si
irevocabile". Aceasta deoarece "anularea dispozitiei de parasire a
teritoriului intervine doar in situatia admiterii de catre autoritatea
administrativa a cererii de acces la o noua procedura, in situatia respingerii
acestei cereri, solicitantul putand fi oricand indepartat de pe teritoriul
Romaniei".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii
de munca apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, considera ca autorul exceptiei da prevederilor art. 16 alin. (3) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 o interpretare restrictiva. Aceasta deoarece,
in realitate, prevederile mentionate sunt incidente si in cazul in care partea
intruneste conditiile pentru acordarea asistentei umanitare conditionate,
titularului cererii de acordare a statutului de refugiat neimpunandu-i-se in
mod expres sa solicite forma de protectie prevazuta in mod subsidiar de
legiuitor. In ceea ce priveste situatiile intervenite ulterior primei
proceduri, arata ca "legiuitorul a inteles sa le confere eficienta prin
art. 16 alin. (3) lit. b)". In continuare, precizeaza ca si art. 16 alin.
(6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este constitutional, apreciind ca,
"daca suspendarea dispozitiei de a parasi tara ar interveni si in cazul in
care se respinge ca inadmisibila cererea de acces la o noua procedura, ar
insemna ca petentului sa i se ofere un mijloc de suspendare la nesfarsit a
acestei dispozitii, prin reiterarea cererilor de acordare a accesului la o noua
procedura".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
aratand, dintru inceput, ca obiectul acesteia il constituie, ca urmare a
republicarii si renumerotarii Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, art. 17 alin.
(3) lit. a) si alin. (6). In continuare, observa ca din motivarea autorului
exceptiei ar rezulta ca, de fapt, dispozitiile contestate ar fi cele ale art.
29 alin. (4) din ordonanta, prin care se stabileste procedura de incetare,
retragere sau anulare a protectiei umanitare conditionate, fiind posibila o
gresita indicare a obiectului exceptiei de catre autorul acesteia. Facand insa
referire la textele de lege criticate, apreciaza ca art. 17 alin. (3) lit. a)
este constitutional, intrucat prevede "posibilitatea formularii unei a
doua cereri pentru acordarea statutului de refugiat si procedura de urmat,
reglementandu-se, astfel, un beneficiu suplimentar al legii in favoarea
strainului, care poate urma, in acest fel, atat procedura administrativa, cat
si posibilitatea unei a doua actiuni in justitie - una vizand admisibilitatea
cererii si cea de-a doua, in conditiile acordarii accesului la o noua
procedura, privind chiar fondul cauzei". Considera ca nici critica de
neconstitutionalitate a art. 17 alin. (6) nu este intemeiata, intrucat trebuie
avute in vedere prevederile alin. (7) si (8) ale aceluiasi articol, prin care
se reglementeaza posibilitatea formularii unei plangeri impotriva hotararii
prin care a fost respinsa ca inadmisibila o noua cerere de acordare a
statutului de refugiat, plangere care se solutioneaza conform art. 16 din
ordonanta. Conchide ca textele criticate au fost edictate "tocmai pentru a
asigura un acces largit la justitie persoanelor ce solicita una din formele de
protectie prevazute de lege si care au beneficiat, deja, in cadrul unei prime
cereri formulate, de dreptul la un proces echitabil".
Avocatul Poporului precizeaza ca, ulterior sesizarii Curtii
Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, cu modificarile si
completarile ulterioare, a fost republicata, dandu-se textelor o noua
numerotare, astfel incat art. 16 a devenit art. 17. Apreciaza ca dispozitiile
de lege criticate, referitoare la conditiile in care poate fi depusa o noua
cerere de acordare a statutului de refugiat si la procedura de solutionare a
acesteia, "nu opresc, in realitate, partile interesate de a apela la
instantele judecatoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale,
care conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil".
Arata ca, "in sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului,
conceptul de proces echitabil nu implica imperios existenta mai multor grade de
jurisdictie, a unor cai de atac a hotararilor judecatoresti". In
sustinerea netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate, precizeaza ca,
prin faptul ca legea prevede conditiile in care poate fi depusa o cerere de
acordare a statutului de refugiat, se urmareste asigurarea celeritatii
procedurii, avand in vedere urgenta impusa de natura cauzelor care fac obiectul
dispozitiilor legale criticate. Mentioneaza si ca, in conformitate cu
prevederile art. 17 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, impotriva
hotararii prin care a fost respinsa ca inadmisibila o noua cerere de acordare a
statutului de refugiat se poate face plangere la instanta de judecata
competenta.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, conform
incheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3
septembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Ulterior
sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1
decembrie 2004. Cu acest prilej s-a procedat la renumerotarea textelor de lege,
art. 16 devenind art. 17. In consecinta, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate il reprezinta art. 17 alin. (3) lit. a) si alin. (6),
care are urmatorul continut normativ:
- Art. 17 alin. (3) lit. a) si alin. (6): "(3) O noua cerere de
acordare a statutului de refugiat poate fi depusa numai daca a fost pronuntata
o hotarare definitiva si irevocabila asupra cererii anterioare si numai daca
sunt indeplinite alternativ urmatoarele conditii:
a) pe parcursul procedurii de solutionare a cererii anterioare au aparut
elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile
solicitantului, cu conditia ca aceste elemente sa nu fie rezultatul unor
actiuni provocate in scopul obtinerii unei forme de protectie din partea
statului roman. Solicitantul este obligat sa faca dovada existentei noilor
motive invocate si a imposibilitatii prezentarii lor cu ocazia solutionarii
cererii anterioare;
[...]
(6) Hotararea prin care se acorda accesul la solutionarea unei noi cereri
de acordare a statutului de refugiat are ca efect si anularea dispozitiei de a
parasi teritoriul Romaniei, prevazuta in hotararea anterioara, solicitantul
urmand sa beneficieze de drepturile prevazute la art. 14."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege
criticate contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, care
prevad ca "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea
cauzelor intr-un termen rezonabil".
De asemenea, autorul exceptiei invoca in sustinerea acesteia si art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, al carui continut este urmatorul:
- Art. 6 paragraful 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in
mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de
catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari
fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt in
deplina concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3),
referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil, precum si cu cele cuprinse in Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care privesc
procesul echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante. Textele
criticate nu contin interdictii pentru persoanele interesate de a se adresa
instantelor judecatoresti si de a se folosi de toate garantiile procesuale care
conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil.
Astfel, critica referitoare la art. 17 alin. (3) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 nu poate fi retinuta, intrucat este eronata afirmatia prin care
autorul sustine ca accesul la o noua procedura de acordare a unei forme de
protectie este limitat doar pentru obtinerea statutului de refugiat,
"fiind exclusa, astfel, cealalta forma de protectie prevazuta de legea
speciala, respectiv protectia umanitara conditionata". Dispozitiile
criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1) din aceeasi
ordonanta, in care sunt enumerate solutiile ce pot fi pronuntate de
functionarii Oficiului National pentru Refugiati, anume desemnati, in urma
analizarii cererii de acordare a statutului de refugiat, si anume acordarea
statutului de refugiat, acordarea protectiei umanitare conditionate sau
respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat. Rezulta ca, in
momentul analizarii cererii de obtinere a statutului de refugiat, functionarul
competent va verifica, mai intai, intrunirea conditiilor prevazute de art. 2
alin. (1) din ordonanta criticata si, subsecvent, daca va constata
neindeplinirea acestora, va aprecia daca solicitantul nu intruneste conditiile
stabilite de art. 5 din ordonanta, necesare pentru acordarea protectiei
umanitare conditionate. O noua cerere de acordare a statutului de refugiat va
fi solutionata pe baza unui rationament similar, fiind implicita acordarea
protectiei umanitare conditionate in ipoteza neintrunirii conditiilor pentru
obtinerea formei superioare de protectie, adica a statutului de refugiat, dar
existand acele conditii pentru acordarea protectiei umanitare conditionate.
Prin urmare, in realitate, nu poate fi vorba de o limitare a accesului la o
noua procedura de acordare a unei forme de protectie doar la statutul de
refugiat, asa cum pretinde autorul exceptiei.
In ceea ce priveste art. 17 alin. (3) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, se observa ca acesta este o norma procedurala, care reglementeaza una
dintre conditiile de admisibilitate a unei noi cereri de acordare a statutului
de refugiat. Curtea Constitutionala a statuat, cu valoare de principiu, in
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, ca "legiuitorul poate
institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura,
ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul
liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor
interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile
instituite de lege". De altfel, in cazul de fata, conditionarea
introducerii unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat de dovedirea
existentei noilor motive invocate si a imposibilitatii prezentarii lor cu
ocazia solutionarii cererii anterioare este impusa de necesitatea respectarii
principiului statuat in art. 57 din Constitutie, conform caruia "Cetatenii
romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si
libertatile constitutionale cu buna-credinta [...]". Textul de lege
criticat transpune esenta acestei dispozitii constitutionale, inlaturand
posibilitatea solicitantului de a beneficia in mod nejustificat de statutul de
refugiat, obtinut cu rea-credinta.
In sustinerea criticii de neconstitutionalitate a art. 17 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, autorul afirma in mod eronat ca
"anularea dispozitiei de parasire a teritoriului intervine doar in
situatia admiterii de catre autoritatea administrativa a cererii de acces la o
noua procedura, in situatia respingerii acestei cereri, solicitantul putand fi
oricand indepartat de pe teritoriul Romaniei". In examinarea exceptiei,
trebuie avuta in vedere o interpretare sistematica a continutului normativ al
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, autorul ignorand cu desavarsire dispozitii
edificatoare ale acesteia. Astfel, la alin. (7) al art. 17 se prevede ca
"Impotriva hotararii prin care a fost respinsa ca inadmisibila o noua
cerere de acordare a statutului de refugiat se poate face plangere". In
ceea ce priveste solutionarea acestei plangeri, alin. (8) al art. 17 face
trimitere la dispozitiile procedurale cuprinse in art. 16. Acesta din urma
prevede in mod expres, in fraza a doua a alin. (1), ca introducerea plangerii
suspenda executarea dispozitiei de parasire a teritoriului Romaniei. Pe cale de
consecinta, rezulta ca introducerea plangerii impotriva hotararii pronuntate in
noua cerere de acordare a statutului de refugiat suspenda executarea
dispozitiei de parasire a teritoriului, inclusiv in situatia vizata de autorul
exceptiei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3)
lit. a) si alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata Shuai Guifang in Dosarul nr.
3.975/RF/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de
munca si litigii de munca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Valentina Barbateanu