DECIZIE   Nr. 253 din 18 septembrie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 837 din 27 decembrie 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul muncii, exceptie ridicata de Leon Constantin in Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecatoriei Bacau.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca dispozitiile legale criticate, fiind preconstitutionale, nu mai pot fi considerate in vigoare, in sensul art. 150 din Constitutie, deoarece contravin prevederilor constitutionale ale art. 38 relative la dreptul la munca.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.838/2001, Judecatoria Bacau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Leon Constantin intr-un litigiu de munca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 69 din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "[...] Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere". In acest sens se arata ca, in temeiul dispozitiilor legale criticate, un salariat "ar putea fi transferat chiar si fara consimtamantul sau expres sau tacit".
    Judecatoria Bacau, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece teza a doua a art. 69 din Codul muncii prevede necesitatea acordului salariatului care urmeaza sa fie transferat in interesul serviciului numai "la o serie restransa de situatii, iar pentru restul situatiilor care nu sunt temeinic justificate, nu mai este obligatoriu consimtamantul celui ce urmeaza a fi transferat. Astfel aceasta fraza a doua vine in contradictie cu prevederile art. 38 alin. (1) - fraza a doua - din Constitutia Romaniei".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a formula punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 69 din Codul muncii, in raport cu prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, este intemeiata". In acest sens se arata ca "efectuarea oricarui transfer in interesul serviciului, implicand, cu necesitate, schimbarea patronului (unitatii) cu care s-a incheiat contractul individual de munca, impune si acordul salariatului, deoarece, in caz contrar, se incalca art. 38 alin. (1) din Constitutie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 69 din Codul muncii, care au urmatorul continut: "Persoana incadrata in munca poate fi transferata in interesul serviciului, de regula intr-o alta unitate din aceeasi ramura, in vederea bunei functionari a acesteia, ori la cerere, in conditiile legii. Transferul in interesul serviciului nu poate avea loc in cazul in care persoana care urmeaza a fi transferata nu este de acord pentru motive de sanatate, dovedite cu certificat medical, precum si in alte situatii temeinic justificate. Hotararea asupra temeiniciei motivelor este de competenta organului ierarhic superior."
    Autorul exceptiei considera ca acest text de lege, permitand transferarea unui salariat de la o unitate (loc de munca) la alta, chiar si fara acordul sau, incalca prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie. Din motivarea exceptiei rezulta insa ca, in opinia autorului, textul de lege criticat incalca doar prevederile constitutionale ale tezei a doua a alin. (1) al art. 38, referitoare la libertatea alegerii profesiei si a locului de munca.
    Examinand dispozitiile art. 69 din Codul muncii, Curtea retine ca acestea reglementeaza transferul in interesul serviciului care, de regula, este obligatoriu pentru persoana incadrata. De asemenea, Curtea constata ca efectuarea transferului in interesul serviciului, implicand cu necesitate schimbarea unitatii cu care s-a incheiat contractul individual de munca, doar din vointa unilaterala a angajatorului, incalca principiul consacrat de prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere."
    In acelasi timp, in aprecierea constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, Curtea are in vedere si prevederile constitutionale ale art. 49, potrivit carora exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca aceasta se impune pentru motivele expres si limitativ prevazute la alin. (2) al art. 49 din Constitutie. Or, in speta nu exista nici unul dintre aceste motive pentru a justifica restrangerea libertatii salariatului in alegerea profesiei si a locului de munca.
    In consecinta, dispozitiile art. 69 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972), dispozitii legale preconstitutionale, fiind contrare art. 38 alin. (1) din Constitutie, nu mai sunt in vigoare in temeiul prevederilor constitutionale ale art. 150 alin. (1), potrivit carora "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care nu contravin prezentei Constitutii".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Leon Constantin in Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecatoriei Bacau si constata ca, in masura in care prevederea legala se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 septembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman