DECIZIE   Nr. 236 din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 263 din 19 aprilie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Iuliana Nedelcu                     -  procuror

Afrodita Laura Tutunaru       -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 9 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 220/2006, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire aflate în calea de atac a recursului.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, deoarece instituie o discriminare în funcţie de calitatea persoanelor care au interes să promoveze o asemenea cale de atac. Astfel, dacă părţile vătămate sau părţile civile (interesate să promoveze o cerere de revizuire în defavoarea condamnatului sau a celui achitat) sunt ţinute de termenul de un an instituit de textul criticat, persoana condamnată ori achitată (interesată evident să promoveze o cerere de revizuire în favoare) poate formula, potrivit art. 398 alin. 1 din Codul de procedură penală, o astfel de cerere oricând.

Tribunalul Tulcea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece pentru a asigura securitatea raporturilor juridice legiuitorul a prevăzut termenul de un an, care nu creează niciun fel de privilegii. Singura excepţie este prevăzută în cazul revizuirii în favoarea condamnatului, care se poate face oricând. Aceasta, deoarece legiuitorul a urmărit corectarea erorilor judiciare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări şi fără a se încălca vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie.

In plus, art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală este în concordanţă cu art. 129 din Constituţie, potrivit căruia, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. In realitate, din motivele de neconstituţionalitate invocate rezultă că acestea vizează art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală şi, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la acestea din urmă, deoarece considerentele avute în vedere se referă tocmai la acest articol. Prin urmare, în cauză s-a strecurat o eroare materială.

Dispoziţiile art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Termenul de introducere a cererii de revizuire, au următorul conţinut: „Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:

a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Revizuirea este mijlocul procesual de înlăturare a acelor hotărâri penale definitive care, prin erorile judiciare pe care le conţin, aduc o gravă atingere ordinii de drept normative şi principiilor fundamentale de politică procesuală înscrise în art. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală".

Ca la orice cale de atac extraordinară, obiectul revizuirii nu poate fi decât o hotărâre penală definitivă. Cererea de revizuire, care constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, are în vedere situaţia când, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă ori atunci când sunt incidente situaţiile prevăzute în art. 394 alin. 1 lit. b), c) sau d) din Codul de procedură penală.

Aşa fiind, se poate constata că prevederile legale criticate, referitoare la cererea de revizuire în defavoarea condamnatului sau a celui achitat, sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în condiţii de egalitate, accesul oricărei persoane la justiţie, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti.

De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în condiţiile legii". Or, dispoziţiile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminări în ce priveşte accesul părţilor la calea extraordinară de atac, termenul de un an fiind aplicabil tuturor părţilor, indiferent de calitatea lor procesuală.

In sfârşit, neconstituţionalitatea art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală este dedusă, de autorul excepţiei, prin compararea acestuia cu art. 398 alin. 1 din acelaşi act normativ. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.  146 lit. d) si al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru