DECIZIE   Nr. 235 din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 750 din 15 octombrie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Puzdrea in Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, personal si asistat de avocat, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor constitutionale ale art. 69. Se apreciaza ca se creeaza o confuzie intre institutia <<imunitatii parlamentare>> si cea a calitatii persoanei care determina competenta organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti. Astfel, se considera ca efectele imunitatii parlamentare: lipsa responsabilitatii penale, inviolabilitatea persoanei si imunitatea de jurisdictie, exercitate in limitele constitutionale, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor care au calitatea de deputat sau senator, indiferent de momentul savarsirii infractiunii, anterior obtinerii mandatului sau in timpul exercitarii acestuia.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sustinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate si invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 96/2002 prin care Curtea s-a pronuntat in sensul constitutionalitatii dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala. Se arata ca persoanele care au calitatea de deputat sau de senator sunt protejate in virtutea imunitatii parlamentare numai pentru faptele savarsite in legatura directa cu continutul si cu exercitarea mandatului de parlamentar.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 13.392/2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Puzdrea in dosarul mai sus mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca aceste dispozitii incalca prevederile constitutionale ale art. 69 alin. (1). Arata ca, desi textul prevazut de Constitutie se refera la trimiterea in judecata potrivit principiului oficialitatii, el trebuie interpretat in sensul ca si in cazul infractiunilor care se judeca la plangerea prealabila a persoanei vatamate este necesara incuviintarea Camerei, iar competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie, chiar daca la momentul introducerii plangerii prealabile faptuitorul nu avea calitatea de deputat sau senator, aceasta fiind dobandita ulterior.
    In opinia Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti dispozitia art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala este neconstitutionala in raport cu prevederile art. 69 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Instanta considera ca aceste prevederi constitutionale sunt incidente atat in cazul in care fapta penala este savarsita in timpul exercitarii mandatului de parlamentar, cat si in cazul in care fapta este savarsita anterior dobandirii acestei calitati. De aceea, chiar daca in speta inculpatul a dobandit calitatea de deputat in cursul judecatii si desi trimiterea in judecata s-a facut la plangerea prealabila, asa cum prevede legea, este necesara efectuarea urmaririi penale de catre un procuror de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Guvernul considera exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, ca fiind neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere Guvernul arata ca imunitatea parlamentara, asa cum este reglementata in Constitutie, este o masura de protectie a deputatilor si senatorilor fata de situatia in care acestia ar fi expusi unor presiuni in urma exercitarii unor proceduri judiciare impotriva lor. Scopul a fost acela de a asigura independenta si exercitarea libera a mandatului.
    Pe de alta parte, imunitatea parlamentara nu functioneaza si nu trebuie sa functioneze in situatiile in care, anterior dobandirii calitatii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpati in proceduri in curs de desfasurare in fata instantei de judecata. Daca legiuitorul constituant ar fi dorit sa extinda imunitatea parlamentara si dupa momentul trimiterii in judecata, ar fi prevazut aceasta in mod expres, textele referitoare la imunitatea parlamentara cuprinzand enumerari limitative si, prin urmare, de stricta interpretare si aplicare. Se mai arata ca prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acest sens, aratand ca imunitatea parlamentara trebuie sa opereze doar ca o masura de protectie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce detin aceasta functie electiva.
    In ceea ce priveste neconcordanta dintre textul legal criticat si dispozitiile art. 174 din Regulamentul Camerei Deputatilor, Guvernul arata ca aceasta nu priveste contenciosul constitutional.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, care prevede ca: "Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 69 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora: "Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala sau contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate reglementeaza competenta ratione personae, in cazul schimbarii calitatii inculpatului, stabilind ca dobandirea unei noi calitati dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei. Autorul exceptiei sustine ca dispozitia legala criticata este contrara prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie, care dispun ca deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat sau trimis in judecata penala sau contraventionala fara incuviintarea Camerei din care face parte, iar competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.
    Curtea Constitutionala s-a pronuntat recent asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002. Curtea a respins exceptia ca fiind neintemeiata, retinand cu acel prilej ca "imunitatea parlamentara fiind o exceptie de la dreptul comun, trebuie sa opereze doar ca o masura de protectie a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce detin o functie electiva. De aceea prevederile constitutionale ale art. 69 alin. (1) teza intai nu pot fi interpretate extensiv, in sensul ca ar fi necesara ridicarea imunitatii parlamentare si pentru alte activitati decat cele prevazute in mod expres". Ceea ce se protejeaza prin intermediul art. 69 din Constitutie nu este persoana fizica, intrucat aceasta ar contraveni principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana il detine. In virtutea imunitatii instituite de Constitutie, deputatul sau senatorul este protejat pentru faptele care au legatura directa cu exercitarea si continutul mandatului si pentru aceste motive Curtea nu poate retine argumentele autorului exceptiei, in sensul ca procedura ridicarii imunitatii parlamentare ar fi necesara si pentru continuarea unei judecati incepute anterior dobandirii mandatului. De altfel, insusi autorul exceptiei arata ca "instituirea imunitatii parlamentare prin normele constitutionale acopera intreaga activitate a parlamentarului in exercitarea mandatului sau, ca urmare a importantei pe care o are functia parlamentara de reprezentare a poporului in forul legiuitor suprem".
    Curtea constata ca, in cazul in care calitatea de parlamentar se dobandeste dupa trimiterea in judecata a persoanei, instanta investita cu solutionarea cauzei ramane competenta sa judece, intrucat, procedandu-se altfel, s-ar crea un privilegiu nejustificat si o perturbare a procesului de infaptuire a justitiei, ceea ce este strain scopului urmarit de prevederile art. 69 din Constitutie.

    Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Puzdrea in Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 septembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu