DECIZIE   Nr. 234 din 20 decembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 11 aprilie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara in Dosarul nr. 2.185/1998 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 23 noiembrie 1999 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 decembrie 1999 si apoi pentru data de 20 decembrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 decembrie 1998 Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "TIM PRESS"- S.A. din Timisoara intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea contestatiei in anulare formulate de Societatea Comerciala "Casa Maghiara" - S.A. din Timisoara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca reglementarile cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 contravin atat normelor constitutionale, cat si principiilor fundamentale ale statului de drept, deoarece se incalca dispozitiile art. 114 alin. (4), ale art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, precum si cele care reglementeaza "Autoritatea judecatoreasca", cuprinse in titlul III capitolul VI sectiunea 1 din Constitutie. Astfel, se arata ca, desi, conform art. 114 alin. (4) din Constitutie, ordonantele de urgenta pot fi adoptate de Guvern numai in cazuri exceptionale, la data de 7 iulie 1998, cand Ordonanta de urgenta nr. 13/1998 a fost emisa, "nu a existat o situatie obiectiva exceptionala care sa justifice interventia Guvernului in sfera de competenta a legislativului" si nici "nu a existat necesitatea unei masuri cu caracter de urgenta care sa reclame inlaturarea sau evitarea riscurilor determinate de situatia exceptionala", conditii care, in opinia autorului exceptiei, trebuie indeplinite cumulativ.
    In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, care prevad garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea si inviolabilitatea proprietatii, autorul exceptiei sustine ca imobilul situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, prevazut la pct. 11 din anexa la ordonanta de urgenta, cuprinzand imobilele care vor fi restituite, constituie obiect al dreptului de proprietate privata a Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara, societate comerciala cu capital mixt, de stat si privat, avand ca actionari Administratia presei locale, precum si un numar de 61 de persoane fizice. In aceste conditii se considera ca numai prin incalcarea dispozitiilor constitutionale s-a dispus, prin ordonanta de urgenta criticata, restituirea catre Casa Maghiara din Timisoara a imobilului care apartine in mod legal Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara, fiind inclus in capitalul social al acesteia cu titlu de aport in natura, conform actelor constitutive ale societatii. In acelasi timp se sustine ca art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, care prevede ca imobilele prevazute in anexa se restituie titularilor sau succesorilor acestora, anuleaza efectele unei hotarari judecatoresti - Decizia civila nr. 480/1998 a Curtii de Apel Alba Iulia - care a stabilit in mod irevocabil inexistenta unei succesiuni in drepturi a Societatii Comerciale "Casa Maghiara" - S.A., societate comerciala constituita prin Sentinta civila nr. 1.568/1994 a Judecatoriei Timisoara, fata de fosta Societate anonima "Casa Maghiara". Astfel, in opinia autorului exceptiei, este evident ca Guvernul nu mai putea sa dispuna, prin Ordonanta de urgenta nr. 13/1998, restituirea imobilului situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara, a apreciat ca aceasta este intemeiata, deoarece prevederile Ordonantei de urgenta nr. 13/1998 incalca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, intrucat, pe de o parte, nu s-a invocat existenta unui caz exceptional, care sa justifice adoptarea ordonantei de urgenta, iar pe de alta parte, nu s-a indeplinit conditia, prevazuta de Constitutie, de a se convoca Parlamentul care se afla in vacanta. Totodata instanta judecatoreasca a retinut si incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, care prevad ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate privata indiferent de titular, precum si ale art. 135 alin. (6), conform carora proprietatea este, in conditiile legii, inviolabila, avand in vedere ca la data adoptarii ordonantei imobilul in litigiu "era deja in proprietatea Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A. in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, deoarece Ordonanta de urgenta nr. 13/1998 "a fost emisa la data de 7 iulie 1998, cand Parlamentul se afla in sesiune extraordinara, iar promovarea acestei ordonante de urgenta a fost motivata in nota de fundamentare, in care au fost prezentate circumstantele ce au impus adoptarea solutiei imediate pentru rezolvarea unor situatii ce aduceau unele atingeri interesului public". Se precizeaza totodata ca prin Decizia nr. 65/1995 Curtea Constitutionala a statuat ca "motivele care legitimeaza constitutional adoptarea ordonantei de urgenta se prezinta explicit in nota de fundamentare a proiectului si nu in textul actului normativ adoptat". Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate privata si asigura ocrotirea egala a proprietatii, indiferent de titular, Guvernul apreciaza ca prin ordonanta de urgenta s-a dispus restituirea imobilelor prevazute in anexa "numai in masura in care comisia instituita la nivel guvernamental va stabili succesorii din cadrul comunitatilor care vor redobandi dreptul de proprietate asupra imobilelor prevazute in anexa, pe baza de acte doveditoare". De asemenea se arata ca "din redactarea anexei care se refera la imobilele ce vor fi restituite, se poate constata ca, pentru imobilul ce figureaza la pozitia 11, nu este prevazuta Societatea Comerciala <<Casa Maghiara>> - S.A. Timisoara". De altfel, se precizeaza de catre Guvern, referitor la imobilul in discutie, "comisia constituita in temeiul art. 2 din ordonanta, avand in vedere lipsa documentelor care sa ateste ca pentru Societatea anonima <<Casa Maghiara>> exista succesoare legala, nu a luat nici o decizie". Pe de alta parte, se sustine ca, potrivit ordonantei de urgenta criticate, comisia instituita in temeiul acesteia "nu este investita cu sarcini ce privesc reconstituirea titlurilor de proprietate", ea neavand nici posibilitatea de a lua decizii cu privire la imobilele pentru care nu exista titlu de proprietate ori daca acest titlu este contestat, "intrucat aceasta comisie nu se poate substitui instantei de judecata".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania. Potrivit art. 1 din ordonanta de urgenta, "Cladirile, impreuna cu terenul aferent, cuprinse in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta, care au apartinut comunitatilor (organizatii, culte religioase) cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania si au fost trecute dupa anul 1940 in patrimoniul statului roman prin masuri de constrangere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora". Intre cele 17 imobile prevazute in anexa la ordonanta de urgenta se afla, la pozitia 11, imobilul situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, cu indicarea urmatoarelor mentiuni: titular al dreptului de proprietate - Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara; destinatie initiala - Casa Maghiara din Timisoara; folosinta actuala - sediul redactiei "Renasterea Banateana"; temei juridic al trecerii imobilului in proprietatea statului - Decretul nr. 218/1960, Decretul nr. 712/1966 si Legea nr. 15/1990; solicitant al restituirii - comunitatea maghiara din Romania.
    In sustinerea exceptiei ridicate autorul acesteia a invocat trei motive de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, dupa cum urmeaza:
    - Guvernul a recurs la procedeul de a emite ordonanta de urgenta, desi nu a existat o situatie obiectiva exceptionala care sa justifice interventia sa in sfera de competenta a legislativului si "nu a existat necesitatea unei masuri cu caracter de urgenta care sa reclame inlaturarea sau evitarea riscurilor determinate de situatia exceptionala". In opinia autorului exceptiei au fost incalcate astfel dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, conform carora: "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu."
    - Un al doilea motiv de neconstitutionalitate a ordonantei de urgenta criticate se refera la incalcarea dreptului de proprietate privata al Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara, societate comerciala cu capital mixt, de stat si privat, asupra imobilului a carui restituire s-a dispus, contrar prevederilor art. 41 alin. (1) si (2), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie. Textele art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie au urmatorul continut: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular [...]." In ceea ce priveste textul art. 135 alin. (6) din Constitutie, acesta prevede: "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    - Cel de al treilea motiv invocat in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate consta in incalcarea, prin prevederile ordonantei de urgenta criticate, a dispozitiilor cuprinse in titlul III capitolul VI sectiunea 1 din Constitutie, referitoare la "Autoritatea judecatoreasca", intrucat Guvernul nu a tinut seama ca, prin Decizia civila nr. 480/1998, pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in Dosarul nr. 680/1998, s-a stabilit in mod irevocabil inexistenta unei succesiuni in drepturi a Societatii Comerciale "Casa Maghiara" - S.A. si a fostei Societati anonime "Casa Maghiara".
    Examinand prevederile ordonantei de urgenta a carei neconstitutionalitate se invoca, prin raportarea lor la dispozitiile constitutionale mentionate, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
    1. Critica de neconstitutionalitate care se intemeiaza pe incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie nu este fondata.
    Astfel cum rezulta din nota de fundamentare care insoteste Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13 din 7 iulie 1998, existenta "cazului exceptional", de care textul constitutional conditioneaza posibilitatea Guvernului de a recurge la aceasta modalitate de delegare legislativa, este justificata prin nenumaratele demersuri ale unor persoane, facute dupa caderea regimului comunist, in vederea restituirii bunurilor imobile confiscate sau nationalizate dupa anul 1940 de regimurile totalitare, precum si prin "obligatiile asumate de Romania, intre care se numara si restituirea bunurilor comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale", stipulate si in "rapoartele organismelor internationale". In nota de fundamentare se mai arata: "Totodata, pana la reglementarea generala a situatiei prin lege, asa cum acest lucru a fost afirmat si in cadrul lucrarilor sesiunii de primavara a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Guvernul si-a propus sa restituie cateva cladiri cu valoare simbolica, asa cum s-a procedat si cu unele imobile apartinand comunitatii evreiesti, prin Legea nr. 140/1997 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/1997."
    Curtea Constitutionala constata ca elementele cuprinse in nota de fundamentare a ordonantei, coroborate cu faptul notoriu al intarzierii masurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de regimul dictaturii comuniste, sunt de natura sa justifice emiterea acestei ordonante de urgenta, in conditiile prevazute la art. 114 alin. (4) teza intai din Constitutie.
    Referitor la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta, Curtea Constitutionala retine ca din comunicarile trimise de Camera Deputatilor si de Senat rezulta ca ordonanta de urgenta a fost depusa de Guvern la cele doua Camere ale Parlamentului la 7 si, respectiv, la 8 iulie 1998. In acelasi timp, din cuprinsul documentului care consemneaza punctul de vedere al Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca in acea perioada Parlamentul se afla in sesiune extraordinara. In consecinta, nu se confirma incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) teza finala din Constitutie.
    2. In legatura cu critica de neconstitutionalitate fondata pe incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, care consacra garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea in mod egal de lege a proprietatii private, indiferent de titular, precum si pe incalcarea dispozitiilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, care prevad inviolabilitatea proprietatii private, Curtea Constitutionala constata ca aceasta critica este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
    Prin Ordonanta de urgenta nr. 13/1998 Guvernul a dispus restituirea catre fostii proprietari - diferite comunitati ale cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania - a imobilelor prevazute in anexa care face parte integranta din ordonanta. Cele mai multe dintre imobilele prevazute la cele 17 pozitii din anexa la ordonanta apartineau, conform precizarilor pe care aceasta le cuprinde, statului sau unor autoritati publice centrale sau locale. Dintre cele 6 imobile restituite comunitatii maghiare din Romania, imobilul prevazut la pozitia 11 din anexa la ordonanta, situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, are ca titular actual al dreptului de proprietate Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. Potrivit consemnarilor cuprinse in coloana 6 din anexa la ordonanta, la pozitia 11 sunt indicate ca "acte in baza carora imobilul a trecut in proprietatea statului" decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966, precum si Legea nr. 15/1990.
    Astfel cum este cunoscut, prin efectul Decretului nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si al Decretului nr. 712/1966 cu privire la bunurile ce se incadreaza in prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960, s-a intentionat sa se creeze o aparenta de legalitate pentru abuzurile comise in dauna proprietatii private, stabilindu-se ca au devenit proprietatea statului bunurile intrate in posesia acestuia inainte de publicarea Decretului nr. 218/1960, fie fara nici un titlu, fie in cadrul procedurii prevazute de Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare.
    In ceea ce priveste Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, lege mentionata, de asemenea, in anexa la ordonanta de urgenta, ca temei al proprietatii statului, Curtea Constitutionala observa ca aceasta lege nu reprezinta, in realitate, prin prevederile sale, actul juridic in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea statului, ci constituie actul normativ in baza caruia societatile comerciale, care au luat fiinta prin transformarea fostelor unitati economice de stat, au devenit proprietare asupra bunurilor aflate in patrimoniul lor, astfel cum prevad dispozitiile art. 20 alin. 2 din lege. Potrivit acestui text "Bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu". De altfel acest text legal a fost supus controlului de constitutionalitate in mai multe randuri, Curtea stabilind ca nu contravine prevederilor Constitutiei. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, prin care s-a stabilit ca "bunurile regiilor autonome si ale societatilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privata, chiar daca statul detine la societatile comerciale majoritatea capitalului social", Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, si Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997. De asemenea, prin Decizia nr. 18 din 14 martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 343 din 12 decembrie 1994, Curtea Constitutionala a stabilit ca "bunurile regiilor autonome si ale societatilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privata, deoarece, potrivit art. 5 si art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonoma sau societatea comerciala. Statul este un simplu actionar care detine o cota-parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice [...]".
    Prin urmare, imprejurarea ca Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara are ca actionari, alaturi de persoane fizice, si statul nu atrage nici o consecinta in ceea ce priveste titularul dreptului de proprietate si forma de proprietate asupra imobilului respectiv. In aceste conditii rezulta ca imobilul situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, facand parte din patrimoniul Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A., constituie proprietatea privata a acestei societati comerciale si beneficiaza de protectia proprietatii private, instituita prin art. 41 alin. (1) si (2), precum si prin art. 135 alin. (6) din Constitutie.
    De aceea Guvernul nu poate sa dispuna prin ordonanta de urgenta de acest bun care nu se mai afla in proprietatea statului.
    Curtea Constitutionala retine totodata ca, in conformitate cu regimul constitutional al dreptului de proprietate, nationalizarea este inadmisibila. Trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri proprietate privata se poate realiza prin expropriere, in conditiile prevazute la art. 41 alin. (3) si (5) din Constitutie, sau prin confiscare, in cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, in conditiile prevazute la alin. (8) al aceluiasi articol. Aceste dispozitii constitutionale constituie garantii ale dreptului de proprietate privata, care nu pot fi eludate prin procedeul utilizarii ordonantei de urgenta, chiar daca, asa cum este evident, nu se poate pune in discutie dreptul comunitatii maghiare din Romania la repararea nedreptatii care i s-a facut prin trecerea abuziva in proprietatea statului, in timpul regimului comunist, a imobilului in litigiu.
    Intr-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constitutie, repararea unui act injust nu se poate realiza decat prin recurgerea la procedee legale, care sa nu contravina dispozitiilor constitutionale si obligatiilor ce decurg din tratatele si documentele internationale pe care statul roman si le-a asumat si a caror respectare este obligatorie, conform dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie. In acest sens Curtea constata incidenta prevederilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care, dupa ce proclama ca "Orice persoana are dreptul la proprietate atat singura, cat si in asociatie cu altii", prevede ca "Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa". De asemenea, Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, prevede la art. 1 alin. 1 ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
    Constatand concordanta dintre, pe de o parte, dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie si, pe de alta parte, prevederile actelor internationale mentionate, Curtea retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala in ceea ce priveste restituirea catre comunitatea maghiara din Romania a imobilului situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, imobil avand ca titular al dreptului de proprietate Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara si care este prevazut la pozitia 11 din anexa la aceasta ordonanta.
    Faptul ca in art. 3 al ordonantei (numerotat eronat ca fiind art. 2) se prevede ca "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevazute la art. 1 se va realiza la data incheierii protocoalelor de predare-preluare intre actualii detinatori ai imobilelor si succesorii stabiliti, mentionand concret drepturile actualilor detinatori", ceea ce ar putea sugera si o eventuala despagubire, nu este de natura sa modifice concluzia referitoare la neconstitutionalitatea ordonantei de urgenta cu privire la restituirea imobilului in cauza, intrucat, astfel cum prevede art. 41 alin. (3) din Constitutie, "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire". Aceste cerinte constitutionale nu au fost realizate in cauza, intrucat, pe de o parte, nu erau indeplinite conditiile si procedura prevazute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, iar pe de alta parte, despagubirile, presupunand ca ar fi fost in intentia emitentului ordonantei de urgenta de a le plati si ca ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost acordate in prealabil conform art. 41 alin. (3) din Constitutie.
    Este insa evident ca in circumstantele existente Guvernul are posibilitatea de a identifica o solutie constitutionala pentru ca dreptul de proprietate al societatii comerciale, care este actuala proprietara a imobilului, sa fie transferat statului, dupa care sa dispuna, in calitate de proprietar, restituirea imobilului catre fostul proprietar, caruia bunul respectiv i-a fost luat in mod abuziv de statul comunist.
    3. In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de neconstitutionalitate invocat de autorul exceptiei, in sensul ca ordonanta de urgenta criticata "a incalcat autoritatea judecatoreasca consacrata in capitolul VI sectiunea 1 din Constitutie", prin aceea ca "Guvernul a anulat efectele unei hotarari judecatoresti", care stabileste in mod irevocabil inexistenta unei succesiuni in drepturi intre Societatea Comerciala "Casa Maghiara" - S.A. din Timisoara si fosta Societate anonima "Casa Maghiara", Curtea constata ca aceasta critica este in mod vadit lipsita de temei. Din examinarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, inclusiv a anexei, nu rezulta ca imobilul in discutie ar urma sa fie restituit Societatii Comerciale "Casa Maghiara" - S.A. din Timisoara. Asa cum s-a aratat anterior, la pozitia 11 din anexa la ordonanta, in coloana care indica solicitantul imobilului este mentionata "comunitatea maghiara din Romania", iar nu Societatea Comerciala "Casa Maghiara" - S.A., persoana juridica avand calitatea de parte in dosarul in care s-a pronuntat Decizia civila nr. 480/1998 a Curtii de Apel Alba Iulia.
    In aceste conditii invocarea expresa a aparitiei Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 de catre Societatea Comerciala "Casa Maghiara" - S.A. din Timisoara in motivarea contestatiei in anulare a Deciziei civile nr. 480/1998 a Curtii de Apel Alba Iulia nu este de natura sa confirme existenta unei ingerinte a puterii executive in activitatea puterii judecatoresti.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 41 alin. (1) si (2), al art. 135 alin. (6), al art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite, in parte, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara in Dosarul nr. 2.185/1998 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila.
    Constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstitutionale in ceea ce priveste restituirea catre comunitatea maghiara din Romania a imobilului situat in Bd Revolutiei 1989 nr. 8 din Timisoara, imobil aflat in proprietatea Societatii Comerciale "TIM PRESS" - S.A. din Timisoara si care este prevazut la pozitia 11 din anexa care face parte din ordonanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                              OPINIE SEPARATA

    Prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 s-a hotarat, cu majoritate de voturi, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate cat priveste emiterea ordonantei de urgenta prin incalcarea conditiilor stabilite de art. 114 alin. (4) din Constitutie, cu privire speciala la "cazuri exceptionale".
    Fata de acest punct al deciziei, formulam opinie separata pentru urmatoarele considerente:
    1. Este in afara oricarei indoieli ca azi se impun masuri eficiente de restituiri si reparatii pentru indreptarea abuzurilor savarsite in Romania in perioada anilor 1940 - 1989 (decembrie). Aceste masuri trebuie sa fie realizate insa prin procedeele si tehnicile constitutionale, astfel cum rezulta acestea din Constitutia in vigoare.
    2. Emiterea unei ordonante de urgenta, care este de fapt o exceptie la o alta exceptie, trebuie realizata cu stricta respectare a dispozitiilor art. 107 si 114 din Constitutie.
    3. Una din conditiile constitutionale, de esenta, care justifica emiterea ordonantei de urgenta, este existenta unor "cazuri exceptionale". De altfel tocmai aceste cazuri explica si competenta Guvernului si urgenta masurii.
    4. Categoria "cazuri exceptionale" nefiind definita prin art. 114 alin. (4) din Constitutie, a revenit Curtii Constitutionale obligatia ca, interpretand Constitutia, sa realizeze o asemenea explicatie. Este o obligatie fireasca, stiut fiind ca rolul normelor constitutionale este de a reglementa si nu de a defini sau clasifica.
    Asemenea operatiuni revin legilor, doctrinei si desigur jurisprudentei, iar cu prioritate, celei constitutionale. Prin acest procedeu constitutional este pus in valoare rolul Curtii de garant al suprematiei Constitutiei. Iar interpretarile date de catre aceasta Constitutiei, prin decizii, sunt obligatorii in conformitate cu art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    5. Plenul Curtii Constitutionale, printr-o decizie (nr. 65 din 20 iunie 1995), pornind de la constatarea ca dispozitiile constitutionale nu precizeaza continutul notiunii de "cazuri exceptionale", a aratat ca ramane ca aceasta sa fie interpretata sistematic, atat in logica institutiei delegarii legislative, consacrata in art. 114, cat si a edificiului constitutional in ansamblul sau.
    Intr-o asemenea viziune, Curtea a stabilit ca, in sensul art. 114 alin. (4) din Constitutie: prin cazuri exceptionale se inteleg acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere expres de lege; interesul public lezat de caracterul anormal si excesiv al cazurilor exceptionale justifica interventia Guvernului pe calea ordonantei de urgenta; o astfel de masura se poate fundamenta numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public. Aceste clarificari ale Curtii Constitutionale au fost reluate si in Decizia nr. 34/1998.
    Prin Decizia nr. 83/1998 Curtea Constitutionala, referindu-se la cazul exceptional a adaugat ca el are un caracter obiectiv, in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta.
    6. Interpretandu-se prevederile constitutionale, practica emiterii de ordonante, precum si jurisprudenta constitutionala, doctrina juridica a formulat si ea unele exigente privind ordonantele de urgenta: evaluarea cazurilor exceptionale apartine Guvernului, care nu poate abuza de aceasta prerogativa constitutionala; ea nu poate izvori din culpa Guvernului si ca atare intarzierile Guvernului in relatia cu Parlamentul, pe linia prezentarii unor proiecte de lege, nu pot constitui motive pentru delegarea constitutionala a competentelor legislative ale Parlamentului; aprecierea oportunitatii ordonantelor de urgenta ale Guvernului tine de conditiile concrete in care el actioneaza, de situatia politica interna si internationala; acesta nu poate fi un act arbitrar, care sa duca la ruperea echilibrului intre puterile statului sau sa confere Guvernului o suprematie asupra Parlamentului, prin minimalizarea rolului sau in procesul legislativ.
    7. Examinand continutul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13 din 7 iulie 1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, este lesne de observat ca nu suntem in prezenta exigentelor constitutionale mai sus mentionate. Mai mult, s-au ocolit, fara o justificare solida, celelalte proceduri constitutionale puse la dispozitie guvernarii, precum: adoptarea legii cu procedura de urgenta [art. 74 alin. (3) din Constitutie]; angajarea raspunderii Guvernului (art. 113 din Constitutie); solicitarea abilitarii Guvernului, printr-o lege speciala, pentru a emite ordonante [art. 114 alin. (1) din Constitutie]. Erau procedee constitutionale care s-au folosit deja la restituirea locuintelor, terenurilor si padurilor.
    8. La dosarul cauzei exista o nota de fundamentare a ordonantei de urgenta ce provine de la Guvernul Romaniei.
    In mod justificat si corect, in aceasta nota se arata ca ordonanta urmareste realizarea unor masuri reparatorii de restituire a unei parti din proprietatile confiscate si ca statul roman se va degreva de obligatia suportarii cheltuielilor de intretinere si de renovare a cladirilor in cauza.
    9. Nota de fundamentare justifica, este drept, utilitatea si moralitatea masurii, dar nu justifica existenta cazului exceptional. Ca atare ea trebuie apreciata ca o expunere de motive si nu ca o justificare pentru ordonanta de urgenta, mai ales ca nu motiveaza de ce Guvernul nu a utilizat procedeele constitutionale mentionate de catre noi la pct. 7.
    Ea nu motiveaza ca reglementarile propuse au menirea sa faca fata unei situatii exceptionale, obiective care a constrans Guvernul sa reactioneze prompt.
    Asa cum a stabilit Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 83/1998, ordonanta de urgenta nu constituie o alternativa aflata la discretia Guvernului, prin care acesta si-ar putea incalca obligatia sa constitutionala de a asigura, in vederea indeplinirii programului sau de guvernare, reglementarea prin lege, de catre Parlament, a relatiilor ce constituie obiectul acestei reglementari.
    10. Unele precizari sunt, de asemenea, pertinente, si anume: intr-o interpretare riguroasa a dispozitiilor constitutionale aprecierea cazurilor exceptionale revine, in primul rand, Guvernului, apoi Parlamentului cand isi indeplineste atributia de aprobare a ordonantei [art. 114 alin. (4) si (5) din Constitutie]; dar, si acest lucru tine de interventia Curtii, dreptul si mai ales obligatia aprecierii justificarilor revine si acesteia; verificarea indeplinirii conditiilor constitutionale este o dimensiune obligatorie a controlului constitutionalitatii ordonantelor guvernamentale. Ca atare Curtea este indreptatita de Constitutie sa aprecieze chiar ea existenta sau, dimpotriva, lipsa cazurilor exceptionale.
    11. Iata de ce, in interpretarea pe care o dam noi dispozitiilor art. 114 din Constitutie, apar ca intemeiate sustinerile autorului exceptiei in sensul ca "nu a existat o situatie obiectiva exceptionala care sa justifice interventia Guvernului in sfera de competenta a legislativului" si nici "nu a existat necesitatea unei masuri cu caracter de urgenta care sa reclame inlaturarea sau evitarea riscurilor determinate de situatia exceptionala".
    12. Intr-o asemenea interpretare si viziune stiintifica, apreciem ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala, nefiind intrunite conditiile ce caracterizeaza cazul exceptional, de care depinde legitimitatea constitutionala a ordonantei de urgenta.

                               JUDECATOR,
                      prof. univ. dr. Ioan Muraru

                            OPINIE SEPARATA

    Potrivit art. 2 din Constitutia Romaniei, suveranitatea nationala apartine poporului roman. El o exercita fie direct, prin referendum, fie indirect, prin organele sale reprezentative, intre care, prin rolul si functiile sale, Parlamentul ocupa un loc fundamental.
    Ca o expresie a acestei pozitii cardinale in sistemul autoritatilor publice ale statului roman, Parlamentul este - potrivit art. 58 din Constitutie - unica autoritate legiuitoare a tarii.
    El exercita functia de legiferare, ca un corolar al delegarii puterii suverane a poporului catre alesii sai, prin institutia reprezentativitatii, in urma desfasurarii unor alegeri libere si concurentiale, in conditii de pluralism politic, garantat constitutional.
    Este, de principiu, ca o putere delegata nu se poate, la randul sau, delega pentru ca cel care deleaga intelege sa limiteze exercitiul dreptului delegat numai titularului desemnat de el pentru a exercita acest drept. O subdelegare este contrara delegarii initiale, prin definitie limitata doar de detinatorul dreptului insusi. Daca nu ar fi asa, fiecare subiect al delegarii de putere ar putea, succesiv, sa o transmita altui titular, fapt care ar dezorganiza intregul sistem de competente al unor autoritati publice ce alcatuiesc un sistem constitutional democratic si coerent.
    Din acest motiv delegarea de legiferare de catre Parlament constituie o exceptie intemeiata pe conditii speciale derivand din existenta unor necesitati insurmontabile de reglementare avand caracter previzibil, dar pe care Parlamentul nu le poate satisface, nefiind, intr-o anumita perioada, intrunit in sesiune si apreciind el insusi ca, datorita naturii lor tehnice sau faptului ca aceste reglementari au ca obiect probleme de detaliu, plenitudinea de reglementare legislativa a Parlamentului nu este afectata. In aceste conditii unica autoritate legislativa a tarii poate recurge la abilitarea Guvernului, prin lege, de a emite ordonante, in temeiul art. 107 alin. (1) si al art. 114 alin. (1) - (3) din Constitutie, stabilind in mod obligatoriu domeniul lor - cu excluderea celui al legilor organice - si data pana la care ele se pot emite, rezervandu-si, practic intotdeauna, prin aceeasi lege de abilitare, si dreptul de a le aproba, potrivit procedurii legislative.
    Spre deosebire de acest gen de ordonante, care au caracter subsecvent derivat, rezultat al unei delegari instituite si limitate atat de Parlament - prin lege -, cat si de Constitutie - in privinta legilor organice -, prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie reglementeaza o alta modalitate de exercitare a functiei legislative de catre Guvern - ordonanta de urgenta - avand de aceasta data caracter primar si in virtutea careia Executivul este indrituit sa adopte masuri imediate si adecvate pentru a face fata unui caz exceptional. Urgenta situatiei impune urgenta masurii: caracterul stringent al necesitatii de reglementare survenite impune adoptarea neintarziata a unor dispozitii obligatorii, in lipsa carora un interes politic major ar putea fi in pericol. Datorita acestor circumstante cu totul deosebite, Guvernul, in temeiul si al art. 101 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora el exercita conducerea generala a administratiei publice, este indreptatit, chiar fara o abilitare prealabila din partea Parlamentului, sa ia masuri, daca este cazul, chiar de domeniul legii organice, pentru a putea face fata situatiei exceptionale intervenite.
    Acesta este considerentul pentru care acelasi art. 114 alin. (4) din Constitutie prevede ca ordonantele de urgenta se bucura de un regim cu totul special de intrare in vigoare, si anume indata dupa depunerea lor la Parlament, cerinta careia trebuie sa i se adauge, in mod firesc, publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, in conformitate cu art. 107 alin. (4) din Constitutie.
    Caracterul de extrema celeritate, coroborat cu controlul pe care Parlamentul si-l pastreaza totusi, fie si post-factum, asupra ordonantelor de urgenta, se exprima in teza finala a art. 114 alin. (4) din Constitutie, conform careia, daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu, se intelege, cu scopul de a examina si de a aproba sau a respinge neintarziat ordonantele emise de Guvern in asemenea situatii. In acest fel dreptul de reglementare primara al Guvernului nu este de natura sa eludeze prerogativele unicei autoritati legislative a tarii, chiar daca efectele ordonantelor respective, prin forta lucrurilor, s-au produs.
    Sensul conceptului de "caz exceptional" s-a regasit in mai multe randuri in practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, retinandu-se astfel ca adoptarea de ordonante de urgenta este justificata de apararea sau salvgardarea unui interes public, caruia altminteri i s-ar aduce grave atingeri (Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). Acest interes a fost identificat ca fiind "...preintampinarea relansarii inflatiei, care, prin consecintele sale, lezeaza esential dezvoltarea generala a societatii, indeosebi sub aspectul economic si al nivelului de trai al cetatenilor celor mai defavorizati in procesul tranzitiei".
    Prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a retinut, de asemenea, ca "procesul privatizarii reprezinta un interes public, cu caracter national" si de a carui realizare depinde infaptuirea principiului constitutional al art. 134 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Economia Romaniei este economie de piata" si ca "reforma cadrului juridic al privatizarii, in conditiile intarzierilor produse (...), justifica urgenta masurilor adoptate". S-a mai retinut prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, ca de esenta cazului exceptional este faptul ca "...el are un caracter obiectiv, in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care in asemenea imprejurari este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta", iar prin Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 27 februarie 1998, Curtea a retinut existenta unui alt caz exceptional care justifica adoptarea unei ordonante de urgenta in scopul diminuarii blocajului financiar si al evitarii pierderilor din economie rezultate in urma aparitiei lui.
    Cele de mai sus demonstreaza ca, in exercitiul atributiilor sale privitoare la conducerea generala a administratiei publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra masurilor pe care trebuie sa le ia, fiind indreptatit, atunci cand este confruntat cu o situatie exceptionala, sa recurga la adoptarea unei sau unor ordonante de urgenta, atunci cand un interes public major este periclitat si nu este in masura sa faca fata situatiei prin celelalte mijloace pe care Constitutia le prevede pentru situatii obisnuite.
    Dar aceasta putere de apreciere nu poate avea caracter discretionar, arbitrar chiar, iar abuzul de ordonante de urgenta poate produce chiar un efect devastator asupra intregului sistem de izvoare ale dreptului pozitiv, perturband buna functionare a ansamblului autoritatilor publice instituite de Constitutie. Astfel, nu numai ca autoritatea legislativa unica a tarii - Parlamentul - si-ar vedea rolul serios diminuat, dar chiar exercitiul functiei prezidentiale ar fi incontestabil afectat, Presedintele Romaniei nefiind in masura sa influenteze, pe caile pe care Constitutia i le pune la dispozitie [spre exemplu, in conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) sau ale art. 144 lit. a) din Constitutie], intrarea in vigoare, pe lungi perioade, a unor dispozitii normative cu caracter primar, neadoptate de Parlament, dar avand caracter de lege, si care ar fi sustrase sistemului de garantii constitutionale prevazute de Legea fundamentala, cum este controlul anterior de constitutionalitate.
    Este adevarat ca, sub aspectul conformitatii cu Constitutia, o modalitate de control exista totusi - si anume cel ulterior intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, reglementata de art. 144 lit. c) din Constitutie -, numai ca acesta are dezavantajul ca el intervine dupa ce actul normativ incepe sa produca efecte, iar sesizarea instantei de contencios constitutional este conditionata de aparitia unui litigiu dedus judecatii si aflat inaintea unei instante facand parte din sistemul puterii judecatoresti, ceea ce presupune importante intarzieri si grave prejudicii ce pot fi aduse atat bunei functionari a sistemului autoritatilor publice, cat si drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
    In aceste conditii, aprecierea asupra caracterului exceptional al situatiei intervenite, ce revine Guvernului, nu poate scapa controlului de constitutionalitate, deoarece preexistenta unei imprejurari de fapt comportand necesitate si urgenta, in masura sa determine, in mod obligatoriu, recursul la ordonanta de urgenta, trebuie sa constituie o conditie de validitate a normei, sub raport constitutional, aflata astfel in competenta Curtii Constitutionale.
    Este, pe de alta parte, incontestabil ca, prin definitie, urgenta presupune aplicabilitatea integrala si imediata a normei pentru a se putea salvgarda de indata pericolul public intervenit, sub rezerva confirmarii ulterioare de catre Parlament a masurilor luate de Guvern, prin convertirea acestora in lege.
    Ca atare, cazul exceptional trebuie sa prezinte o insemnatate deosebita, manifestata prin existenta incontestabila a unui interes public major, care sa fie pus in pericol; el trebuie sa fie deci cert si, desigur, iminent, in sensul ca este pe cale sa se produca, situatie in care Executivul nu este in masura sa ii faca fata pe alte cai instituite de Constitutie (cum ar fi procedura de urgenta sau initierea unei legi de abilitare), decat prin ordonanta de urgenta
    Or, in opinia noastra, aceste conditii nu sunt intrunite in cauza de fata.
    Astfel, potrivit punctului de vedere exprimat de Guvern, precum si notei de fundamentare ce sta la baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, emiterea acesteia din urma a fost intemeiata pe faptul ca "...printre obligatiile asumate de Romania se numara si restituirea bunurilor comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale", dar ca "...pana la reglementarea generala a situatiei prin lege (...) Guvernul si-a propus sa restituie cateva cladiri cu valoare simbolica", fapt pentru care prin ordonanta respectiva s-a luat masura restituirii unei parti din proprietatile confiscate.
    In consecinta, insusi Guvernul considera ca problema acestor restituiri este de domeniul legii si nu reprezinta nicidecum un caz exceptional, fapt remarcat, de altfel, si de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 503 din 6 iulie 1998, elaborat, de altminteri, chiar in preziua adoptarii ordonantei de urgenta (7 iulie 1998).
    Dar, mai mult decat atat, restituirile nu se realizeaza cu urgenta proprie unei situatii exceptionale. Astfel, in vederea aplicarii ordonantei de urgenta se instituie o comisie speciala, formata din reprezentanti ai Guvernului si ai comunitatilor prevazute in anexa, care are obligatia de a examina situatia imobilelor mentionate in cuprinsul ei (in numar de 17) si de a intocmi documentatia pentru fiecare imobil, urmand ca transmiterea dreptului de proprietate sa se realizeze ulterior pe baza unor proceduri speciale.
    Fata de cele de mai sus apreciez ca, in cauza, nu se poate sustine, cu deplin temei, existenta unui interes public major care sa fi fost afectat in mod direct daca nu s-ar fi emis Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, imprejurarea invocata de Guvern neavand acest caracter si fiind de presupus ca nici o obligatie asumata de statul roman nu poate fi adusa la indeplinire cu incalcarea prevederilor Legii fundamentale a tarii [si anume art. 114 alin. (4)], acest fapt aducand atingere in mod direct conceptului de stat de drept, care constituie una dintre valorile supreme garantate de Constitutie, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (3). Este in afara de orice indoiala ca un interes public nu poate fi decat legitim, respectiv conform normelor legale in vigoare in tara noastra si, in primul rand, dispozitiilor cuprinse in Constitutia Romaniei.
    Consider, de asemenea, ca imprejurarea invocata nu prezenta un incontestabil caracter de urgenta, pentru a necesita o interventie imediata, cu efecte deopotriva imediate, pentru a se putea aprecia ca, in adevar, a existat o situatie de exceptie pe care Guvernul nu a putut-o stapani decat prin emiterea Ordonantei de urgenta nr. 13/1998.
    In adevar, din cuprinsul acesteia reiese ca rezolvarea problemei nu s-a realizat o data cu intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta, ci ca, dimpotriva, aplicarea prevederilor ei comporta in mod necesar o serie de operatiuni care, firesc, presupun un timp (organizarea unei comisii, efectuarea unor analize de catre membrii acesteia, elaborarea unor documentatii, intocmirea unor protocoale), fapt care contravine, prin natura lui, ideii de iminenta sau, cel putin, de urgenta pentru a se putea accepta existenta reala a unui caz exceptional.
    Ca atare, existau motive intemeiate pentru ca restituirea imobilelor respective sa se realizeze pe cai normale, pe care Constitutia le reglementeaza, cum ar fi, bunaoara, initiativa legislativa combinata, eventual, cu procedura de urgenta, lucru care reiese, potrivit celor de mai sus, chiar din nota de fundamentare a ordonantei de urgenta, in care se precizeaza ca de fapt masura luata este de domeniul legii, restituirea efectuata avand doar o valoare simbolica, iar problema, in ansamblul ei, urmand sa fie solutionata doar prin initierea unei legi. O asemenea solutie era cu atat mai potrivita cu cat in cauza era supus unei reglementari derogatorii un drept fundamental al detinatorilor imobilelor, si anume dreptul de proprietate, in mod special garantat de Constitutie prin prevederile art. 41.
    In concluzia celor de mai sus consider ca adoptarea unei ordonante de urgenta in acest caz este consecinta unei erori manifeste de apreciere din partea Guvernului, cu privire la continutul si la caracterul situatiei concrete intervenite in legatura cu modificarea statutului juridic al imobilelor respective, eroare care a avut consecinte directe asupra indeplinirii atributiilor constitutionale ce reveneau Executivului in situatia data.
    Neexistand deci intrunite conditiile pe care le presupune existenta unui caz exceptional real, opinez ca prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie au fost incalcate si, ca urmare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala pe acest temei.

                               JUDECATOR,
                conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                            OPINIE SEPARATA

    Consider ca solutia ce se impunea in cauza era respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, in primul rand, ca fiind inadmisibila, dar, in acelasi timp, si neintemeiata. Astfel:
    1. Potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". Neindeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de acest text de lege determina inadmisibilitatea exceptiei ridicate, situatie in care, conform dispozitiilor cuprinse in alin. (6) al aceluiasi articol "instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala". Intrucat instanta nu s-a conformat acestor dispozitii legale si a sesizat Curtea Constitutionala, urma ca respingerea pentru inadmisibilitate sa fie pronuntata de Curte.
    Litigiul aflat pe rolul instantei de judecata, in cadrul caruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998, are ca obiect solutionarea contestatiei in anulare introduse impotriva Deciziei civile nr. 480/1998 a Curtii de Apel Alba Iulia. Potrivit dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare doar pentru doua motive, strict determinate prin acest text de lege, si anume: 1. "cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii; sau 2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta".
    Art. 318 din Codul de procedura civila mai prevede posibilitatea atacarii cu contestatie in anulare a hotararilor instantelor de recurs, precum si a hotararilor judecatoriilor, in cazurile in care acestea, potrivit unei legi speciale, judeca in ultima instanta, "cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare".
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 ori o dispozitie din cuprinsul ei nu constituie si nu determina, nici macar in mod indirect, existenta vreunuia dintre cazurile care pot fi primite ca temei legal al atacarii cu contestatie in anulare a hotararii irevocabile. Asadar, solutionarea contestatiei in anulare nu depinde deloc de dispozitiile ordonantei criticate ca fiind neconstitutionala. De altfel, chiar si in considerentele solutiei adoptate de majoritatea membrilor Curtii Constitutionale, combatandu-se sustinerea autorului exceptiei, referitoare la ingerinta puterii executive in activitatea puterii judecatoresti, se retine ca invocarea, in motivarea contestatiei in anulare, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 nu are nici o semnificatie, intrucat ea nu are inraurire asupra Deciziei Curtii de Apel Alba Iulia nr. 480/1998.
    In cauza, exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata intr-o cale extraordinara de atac. Consider ca indeplinirea conditiei ca dispozitiile legale criticate sa fie determinante in solutionarea cauzei trebuie examinata, exclusiv, prin raportare la solutiile posibile de pronuntat in respectiva cale de atac. Or, admiterea sau respingerea contestatiei in anulare nu depinde de dispozitiile ordonantei criticate. Chiar daca printr-o interpretare mai larga s-ar ajunge la concluzia ca indeplinirea conditiei examinate poate fi raportata si la posibila modificare a solutiei pe fondul litigiului, in eventualitatea admiterii contestatiei in anulare, consider ca, in speta, nici asa nu s-ar putea retine ca solutionarea cauzei depinde de vreo dispozitie a ordonantei. Fondul litigiului priveste calitatea Societatii Comerciale "Casa Maghiara" - S.A. de succesoare in drepturi a fostei Societati anonime "Casa Maghiara" din Timisoara. In aceasta privinta ordonanta criticata nu dispune, urmand ca succesorii organizatiilor, foste proprietare ale imobilelor, sa fie identificate ulterior pe baza cercetarilor comisiei special constituite si in conditiile legii.
    2. Trecand peste inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate, consider ca solutia adoptata nu are o justificare indiscutabila nici pe temeiul incalcarii prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie.
    Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, lege anterioara Constitutiei din 8 decembrie 1991, "bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu". Se impune observatia ca acest text de lege nu distinge daca bunurile aflate in administrarea fostelor unitati economice de stat, transformate in societati comerciale, au intrat licit sau ilicit, cu titlu ori fara titlu, in proprietatea statului.
    In cauza de fata imobilul care constituie obiectul restituirii a fost adus in societatea comerciala ca aport in natura al statului, in schimbul caruia statul a obtinut un numar corespunzator de actiuni. S-a retinut, de asemenea, in mod corect, ca imobilul respectiv a intrat in proprietatea statului pe baza dispozitiilor decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, acte normative neconstitutionale, chiar si cu raportare la Constitutia in vigoare in acea vreme. A dispune de un bun, prin instrainare sau prin aducerea lui ca aport in natura la constituirea capitalului social al unei societati comerciale, este un act la fel de injust ca si preluarea abuziva in proprietate a bunului respectiv. Un abuz nu poate fi legalizat printr-un alt abuz, ci se impun masuri reparatorii fata de abuzul initial. Restituirea catre adevaratii proprietari a bunurilor aduse in patrimoniul societatii comerciale de cel care nu le detinea legal nu poate fi privita ca o masura ce lezeaza dreptul de proprietate al societatii comerciale. Ilegalitatea nu poate fi permanentizata nici prin invocarea unor principii constitutionale.
    3. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 nu dispune restituirea neconditionata si cu efect imediat a imobilelor prevazute in anexa, ci doar in urma unor cercetari si pe baza protocoalelor incheiate cu actualii detinatori, cu reglementarea corespunzatoare a drepturilor acestora. Astfel, prin art. 3 din ordonanta se dispune ca: "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevazute la art. 1 se va realiza la data incheierii protocoalelor de predare-preluare intre actualii detinatori ai imobilelor si succesorii stabiliti, mentionand concret drepturile actualilor detinatori". In speta, reglementarea drepturilor, in urma restituirii imobilului, se putea face si prin reducerea corespunzatoare a cotei de participare a statului la capitalul social al societatii comerciale.
    Posibilitatea restabilirii dreptului de proprietate al fostilor proprietari sau al succesorilor este prevazuta prin alte acte normative, chiar si pentru bunuri aflate in proprietatea unor societati comerciale integral privatizate, cu reparatii corespunzatoare. Astfel, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, prevede la art. 32^4 alin. (1), introdus prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, ca "Institutiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societatilor comerciale privatizate sau in curs de privatizare prin restituirea catre fostii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat".
    4. Constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 doar in privinta unui singur imobil, nominalizat la pct. 11 din anexa, pare a fi o solutie si inechitabila, intrucat se trece cu vederea peste faptul ca si in privinta multor altor imobile, prevazute la alte pozitii din anexa, exista aceleasi motive de neconstitutionalitate, in aceeasi masura este lezat dreptul de proprietate si al altor titulari, cum sunt consilii locale la pozitiile 2, 4, 5, 9, 10 si 12, persoana fizica la pozitia 8 sau o cooperativa la pozitia 17.

                                JUDECATOR,
                              Kozsokar Gabor