DECIZIE Nr.
233 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 27 martie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Ay Reis în Dosarul nr. 5.794/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.794/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ay Reis într-o cauză având ca
obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Curtea de
Apel Bucureşti i-a respins contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de
părăsire a teritoriului României.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia critică imposibilitatea contestării legalităţii şi temeiniciei
hotărârii instanţei judecătoreşti, care, având a exercita controlul de
legalitate al deciziei de părăsire a teritoriului emisă de Biroul pentru
Străini Ilfov, a omis, în cazul său, să se pronunţe asupra unor probe aflate la
dosarul cauzei.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fără a motiva această
opinie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, concretizată în Decizia nr.
464 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că accesul
liber la justiţie nu presupune accesul la toate mijlocele procedurale prin care
se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului
în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac este de
competenţa exclusivă a legiuitorului. Arată, de asemenea, că, în materia
soluţionării cererilor referitoare la regimul străinilor, celeritatea
reprezintă un considerent specific major în temeiul căruia legiuitorul a
adoptat o procedură specială, accelerată, fără a periclita însă exercitarea
deplină a drepturilor procesuale ale părţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Legea nr. 56/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din
26 martie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 82 alin. (1): „(1)
Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data
comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă
de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de
competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare.
Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii
acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) care garantează
dreptul la apărare şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. In plus,
autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care statuează dreptul la un proces echitabil şi, respectiv,
dreptul la un recurs efectiv, precum şi a dispoziţiilor art. 2 din Protocolul
nr. 7 la convenţia amintită, privind dreptul la două grade de jurisdicţie în
materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 82 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici
similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie, din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din
Protocolul nr. 7 la convenţie. Prin Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, Curtea a respins excepţia ca
neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute. Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia pronunţată prin decizia amintită şi argumentele pe
care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ay Reis în Dosarul nr.
5.794/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu