Decizia Nr.232 din 24.10.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun în Dosarul nr. 260/254/2017 al Judecătoriei Mangalia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.046D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 811 din 5 decembrie 2019.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 260/254/2017, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este discriminatorie prin instituirea excepţiilor de la plata tarifului de utilizare, excepţii prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), precum şi în alin. (1¹) lit. b). Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi cele destinate transportului şcolar, precum şi autoturismele deţinute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere şi locul de muncă sau teren agricol deţinut în baza unui titlu de proprietate, de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere.6. Se apreciază că, prin instituirea acestor excepţii de la plata tarifului de utilizare, sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi, operatorilor care au vehicule destinate transportului şcolar şi persoanelor fizice care au locul de muncă şi domiciliul de o parte şi de alta a podului. Or, autoarea susţine că operatorii de transport public de persoane în regim regulat pe ruta Bucureşti-Mangalia/Mangalia-Bucureşti, categorie în care aceştia se plasează, nu beneficiază de această excepţie de la plata tarifului de utilizare. Prin urmare, actul normativ criticat, prin instituirea excepţiilor de la plata tarifului de utilizare şi a celui de trecere, este discriminatoriu deoarece nu se aplică tuturor operatorilor de transport şi nici cetăţenilor care au un loc de muncă mai îndepărtat şi nu în imediata vecinătate a capătului de pod.7. Judecătoria Mangalia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată deoarece prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 prin care se instituie obligativitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei nu încalcă principiul liberei circulaţii astfel cum acesta este reglementat de Constituţie, dispoziţiile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 şi nr. 257 din 21 mai 2013.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autoarea acesteia, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, în integralitatea sa. Din analiza concluziilor depuse de autoare, Curtea reţine că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2¹) şi (2⁶), precum şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (2¹): „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.";– Art. 1 alin. (2⁶): „Tariful de utilizare şi tariful de trecere se achită în funcţie de tipul vehiculului şi se aplică în mod nediscriminatoriu utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care utilizează reţeaua de drumuri naţionale din România pe parcursul unei perioade date sau, după caz, o anumită distanţă de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care fac parte din reţeaua de drumuri naţionale din România.";– Art. 8 alin. (1): „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă."13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 25 referitor la libera circulaţie şi în art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa sa a statuat, în mod constant, că principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, operatorii de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi operatorii care au vehicule destinate transportului şcolar nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintr-o localitate în alta, aşa încât tratamentul juridic este diferit. Prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localităţi şi a vehiculelor destinate transportului şcolar, legiuitorul a avut în vedere raţiuni de interes general (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 811 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 9 martie 2020, paragraful 19). Prin urmare, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. 15. Referitor la critica privind încălcarea art. 25 din Legea fundamentală, Curtea constată că dreptul la liberă circulaţie se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013). Or, tariful de utilizare nu afectează dreptul la liberă circulaţie, acesta constituind expresia voinţei legiuitorului de a stabili prin lege o taxă ce are ca destinaţie repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea infrastructurii rutiere. În consecinţă, Curtea nu poate reţine că obligarea la plata tarifului de trecere ar aduce atingere art. 25 din Constituţie. 16. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii din Constituţie prin aceea că exceptările de la plata tarifului de trecere „nu se aplică cetăţenilor care au un loc de muncă mai îndepărtat şi nu în imediata vecinătate a capătului de pod", Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Autoarea trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituţionalităţii unui text de lege. Or, situaţia la care face referire autoarea excepţiei nu este una proprie, ci se referă la persoanele transportate de către aceasta (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012). 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun în Dosarul nr. 260/254/2017 al Judecătoriei Mangalia şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2¹) şi (2⁶) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Mangalia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu