Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţia ridicată de Elena Zorilă, Silviea Preda, Niculae Preda, Mariana Preda şi Iulian Preda, în Dosarul nr. 23.139/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 452D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 470D/2016 şi 473D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Elena Zorilă în Dosarul nr. 111.172/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Maria Vlădescu în Dosarul nr. 102.472/299/2015 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent relevă asupra faptului că, la dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 470D/2016 şi nr. 473D/2016 la Dosarul nr. 452D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:8. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.139/299/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Zorilă, Silviea Preda, Niculae Preda, Mariana Preda şi Iulian Preda cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 10.318 din 28 mai 2015, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare, suspendarea executării şi întoarcerea executării. 9. Prin Sentinţa civilă nr. 3.499 din 29 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 111.172/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Zorilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.10. Prin Sentinţa civilă nr. 490 din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 102.472/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Vlădescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 încalcă flagrant principiul constituţional al neretroactivităţii legii prin aplicarea sa discreţionară tuturor cauzelor, indiferent că unele dintre acestea se aflau pe rolul instanţelor judecătoreşti cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a actului normativ menţionat. Neretroactivitatea legii civile reprezintă o garanţie pentru protecţia drepturilor omului în faţa legii, iar în situaţia creată de aceste prevederi legale se încalcă şi autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Astfel, era necesar ca Legea nr. 164/2014 să prevadă suspendarea procedurilor de executare silită care ar fi fost începute după data intrării in vigoare a acestei legi. 12. De asemenea se susţine că noua modalitate de despăgubire stabilită de Legea nr. 164/2014 încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât persoane îndreptăţite la despăgubiri, aflate practic în aceeaşi situaţie, beneficiază de un tratament diferit şi de o modalitate diferită de gestionare a dosarelor de despăgubiri faţă de cele ale căror dosare au fost soluţionate sub imperiul legii vechi. În mod evident, unele persoane vor fi mai avantajate (cei care şi-au încasat despăgubirile astfel cum prevedeau legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006 eşalonat, în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi), iar altele, dezavantajate, pentru că nu li se poate garanta că vor mai fi despăgubite. Prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a acordat atât Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cât şi Ministerului Finanţelor Publice o imunitate, deoarece a suspendat orice procedură de executare pe o perioadă de cinci ani. În această situaţie, persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri nu mai au la îndemână nicio modalitate judiciară de a constrânge statul să plătească despăgubirile. În aceste condiţii, timp de cinci ani, persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri nu pot acţiona împotriva statului, care de peste 15 ani dă dovadă numai de pasivitate şi de dezinteres faţă de drepturile cetăţenilor săi, beneficiari ai unor drepturi stabilite poate încă din anul 2000.13. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa dreptului la respectarea bunurilor, autorii susţin că persoanele îndreptăţite la despăgubiri sunt titularele unui drept de creanţă, suficient de bine stabilit, pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar condiţionarea efectuării plăţii de „existenţa disponibilităţilor financiare" este neconformă cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Această condiţionare reprezintă o condiţie pur potestativă ce afectează obligaţia de plată a statului român şi constituie prin aceasta o ingerinţă vădit disproporţionată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite.14. Totodată, autorii susţin că o nouă reeşalonare a plăţii despăgubirilor încalcă termenul rezonabil prevăzut ca atare în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, statul român nu face nimic altceva decât să amâne, la nesfârşit, îndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa, prin acte normative în vigoare. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013.15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 19 ianuarie 2016.16. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 470D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 473D/2015, opinia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este că, deşi ingerinţa în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanţei constând în eşalonarea şi plata de către Ministerul Finanţelor, instituită de Legea nr. 164/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădeşte a fi disproporţionată şi nejustificată, de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată. Astfel, chiar dacă, în general, o reducere sau o eşalonare a creanţei nu este de natură a aduce atingere dreptului în sine, în concret, raportat la comportamentul nediligent al autorităţii, această perioadă de suspendare prelungeşte din nou, în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligaţiei de plată, în condiţiile în care actele normative anterioare de prelungire au fost declarate neconstituţionale. Aşadar, instanţa apreciază că măsura schimbării titularului obligaţiei de plată şi reeşalonarea reglementată de Legea nr. 164/2014 constituie mecanisme formale de reluare a raţiunii care a stat la baza Legii nr. 165/2013 ale căror prevederi au fost declarate neconstituţionale şi, prin urmare, constituie o ingerinţă nejustificată şi disproporţionată, fiind astfel de natură a aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 44 din Constituţie. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Guvernul consideră că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie, a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 855 din 10 decembrie 2015 şi nr. 14 din 19 ianuarie 2016.19. Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere comunicat anterior în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.123D/2015 şi nr. 1.173D/2015, apreciind că normele legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare a acestora. Stabilirea unor noi termene ar putea fi echivalate cu ingerinţe din partea legiuitorului în materia dreptului de proprietate privată, însă, acestea răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 10: „(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) şi d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi.(6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.(7) Cuantumul unei tranşe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranşă.";
– Art. 11: „(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. (2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)." 23. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 120 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, Decizia nr. 248 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din data de 30 august 2016, şi Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016. 25. Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu au caracter retroactiv. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 26. Curtea a mai reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. 27. Eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. 28. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 29. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a soluţiei legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată, Curtea a reţinut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetăţenilor români siliţi să îşi abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaţionale, în contextul în care, în prezent, sunt declanşate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcţionarea instituţiilor publice cu atribuţii în materie şi care duc la soluţionarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii în ordine cronologică a despăgubirilor şi plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condiţiile în care acesta este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar. 30. Totodată, referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că soluţia şi considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluţia legislativă criticată. Astfel, prin decizia menţionată, instanţa de contencios constituţional a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului „nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului". Or, prin Legea nr. 164/2014, legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, a înţeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, precitată). 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Zorilă, Silviea Preda, Niculae Preda, Mariana Preda şi Iulian Preda, în Dosarul nr. 23.139/299/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Elena Zorilă în Dosarul nr. 111.172/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Maria Vlădescu în Dosarul nr. 102.472/299/2015 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile 10 şi art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin