DECIZIE Nr. 231 din 25 mai 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin.
(3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr.
323/2001, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 24 iunie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, aprobata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile ulterioare,
exceptie ridicata de Amir Abdul Rahman in Dosarul nr. 6.907/2003 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile criticate nu contravin
principiului egalitatii in drepturi, deoarece art. 16 din Constitutie,
republicata, se refera numai la cetatenii romani. Se mai arata ca nu sunt
incalcate nici celelalte texte constitutionale invocate in sustinerea
exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.907/2003,
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, cu modificarile ulterioare, exceptie
ridicata de Amir Abdul Rahman.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca, potrivit dispozitiilor criticate, cetatenilor straini care solicita
acordarea statutului de refugiat le este interzisa folosirea plangerii
impotriva hotararii de respingere, pe calea contenciosului administrativ, fiind
obligati sa se adreseze judecatoriei, desi, pe de o parte, ar trebui sa fie
egali cu cetatenii romani, iar pe de alta parte, potrivit Legii nr. 123/2001
privind regimul strainilor, in cazurile prevazute de art. 19 alin. (1),
cetatenii straini se pot adresa justitiei pe calea contenciosului
administrativ.
Autorul exceptiei invoca, in sustinerea exceptiei, incalcarea dispozitiilor
constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 52 alin. (1) si art. 53 alin. (1).
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, formulandu-si opinia asupra exceptiei
de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata.
In legatura cu critica autorului exceptiei privind incalcarea principiului
constitutional al egalitatii, se arata ca "art. 16 alin. (1) din
Constitutia Romaniei, republicata, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor publice, nu este aplicabil in speta, deoarece
textul constitutional are in vedere doar cetatenii romani, iar nu si apatrizii
ori strainii care intra sub incidenta art. 18 din Legea fundamentala". De
altfel, se arata in continuare, invocandu-se si jurisprudenta Curtii
Constitutionale, "procedura pentru acordarea statutului de refugiat
reprezinta o situatie juridica specifica, deosebita de procedura legala pentru
solutionarea altor categorii de cereri, iar legiuitorul poate institui, in
considerarea acestei situatii, o procedura aparte, in temeiul art. 126 alin.
(2) din Constitutia republicata".
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciaza, de
asemenea, ca nu este intemeiata nici critica formulata de autorul exceptiei in
raport cu art. 52 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitor la dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica, deoarece "in cadrul procedurii
de solutionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat in Romania,
art. 15 din ordonanta criticata reglementeaza in mod expres dreptul strainului
de a se adresa instantei atunci cand acesta se considera vatamat intr-un drept
al sau ori intr-un interes legitim prin hotarare de respingere a cererii,
pentru apararea drepturilor si intereselor sale".
Prevederile invocate nu incalca, in opinia presedintelui Camerei
Deputatilor, nici dispozitiile art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui punct
de vedere se sustine ca recurgerea la procedura contenciosului administrativ nu
este necesara, legea speciala prevazand in mod expres dreptul persoanei de a se
adresa justitiei. De asemenea, Guvernul arata ca "dispozitiile criticate
nu contin restrangeri speciale ale exercitiului unor drepturi pentru strainii
care urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea
statului roman". Mai mult, se arata in continuare, conform art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, solicitantii se bucura, pe intreaga durata a
procedurii de acordare a statutului de refugiat, "de dreptul de a fi
asistati sau reprezentati de un avocat, de dreptul de a li se asigura in mod
gratuit un interpret, de a fi consiliati si asistati de un reprezentant al organizatiilor
neguvernamentale, de a fi informati cu privire la drepturile si obligatiile pe
care le au". In legatura cu sustinerea autorului exceptiei ca exercitarea
caii de atac a recursului nu se face in conditii optime, Guvernul precizeaza
ca, potrivit art. 129 din Constitutie, republicata, "impotriva hotararilor
judecatoresti, caile de atac pot fi exercitate de partea interesata si de
Ministerul Public numai in conditiile legii". De asemenea, Guvernul arata
ca "legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura in
considerarea unor situatii deosebite, astfel cum este si situatia refugiatilor
in Romania".
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca nu poate fi
retinuta critica de neconstitutionalitate intemeiata pe invocarea incalcarii
principiului egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat
textul criticat nu distinge intre diferitele categorii de solicitanti ai
statutului de refugiat. Totodata, se arata ca "procedura pentru acordarea
acestui statut reprezinta o situatie juridica specifica, care nu se poate
confunda cu procedura legala pentru solutionarea altor categorii de cereri, iar
legiuitorul poate institui, in considerarea acestei situatii, o procedura
aparte".
Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 52 din Constitutie,
republicata, privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica,
Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta "nu poate fi retinuta, deoarece,
in cadrul procedurii de solutionare a cererilor de acordare a statutului de
refugiat in Romania, legea prevede in mod expres dreptul strainului de a se
adresa justitiei in cazul in care acesta s-ar considera vatamat intr-un drept
al sau prin hotararea de respingere a cererii, pentru apararea drepturilor si
intereselor sale". Pe cale de consecinta, se arata ca "legiuitorul a
apreciat ca in Romania nu este necesara recurgerea la procedura contenciosului
administrativ. (Decizia Curtii Constitutionale nr. 295/2001)". Pe de alta
parte, se sustine ca, "in plus, procedura prevazuta de art. 15 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este conforma cu art. 126 alin. (2) din
Constitutie, in sensul ca este constitutional ca numai prin lege sa se
stabileasca competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata, ceea
ce s-a si realizat prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000".
Potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, nici sustinerea ca
dispozitiile criticate ar incalca prevederile art. 53 din Constitutie, republicata,
privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati nu este fondata,
intrucat, se arata in continuare, prevederile criticate "nu contin
restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau libertati pentru strainii care
urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea statului
roman". Conform art. 18 alin. (1) din Constitutie, republicata,
"cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de
protectia generala a persoanelor si averilor". In aceste conditii, sustine
Avocatul Poporului, "este indiferent daca acestia solicita sau nu
acordarea statutului de refugiat, ca forma de protectie a strainilor din partea
statului roman, intrucat si intr-un caz cat si in celalalt, persoanele in cauza
au aceleasi drepturi". Totodata, se mai arata in acest punct de vedere ca
"in cazul cetatenilor straini si apatrizilor care solicita acordarea
statutului de refugiat, acestia au drepturile si obligatiile prevazute de
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, printre care si dreptul inscris la art. 15,
de a contesta hotararea Oficiului National pentru Refugiati prin care se decide
acordarea sau nu a statutului de refugiat in Romania. Acest drept este conform
cu art. 18 din Constitutie, intrucat se realizeaza astfel protectia generala a
persoanelor si a averilor si, in consecinta, textul legal criticat nu contine o
restrangere a exercitarii unui drept, ci, dimpotriva, recunoaste un
drept".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 323 din 27 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, astfel cum au fost modificate prin
Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, dispozitii care au urmatorul cuprins:
"(3) Plangerea se solutioneaza de catre judecatoria in a carei raza
teritoriala se afla structura competenta a Oficiului National pentru Refugiati
care a emis hotararea. [...]
(5) Plangerea se inainteaza de indata instantei competente, care o va
solutiona in termen de 30 de zile. [...]
(7) Impotriva hotararii instantei contestatarul sau Oficiul National pentru
Refugiati poate declara recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. Declararea
recursului in termen suspenda executarea dispozitiei de parasire a
teritoriului.
(8) Recursul se judeca in termen de 30 de zile de la inregistrarea sa pe
rolul instantei de recurs."
Critica de neconstitutionalitate se bazeaza pe sustinerea ca, prin
dispozitiile criticate, cetatenilor straini care solicita acordarea statutului
de refugiat "le este interzisa calea contenciosului administrativ, deci
accesul la Curtea de Apel sau Tribunal, instante specializate in controlul
legalitatii actelor administrative". In opinia autorului exceptiei, aceste
reglementari ar crea o discriminare fata de cetatenii romani si chiar fata de
cetatenii straini carora, potrivit Legii nr. 123/2001, li se limiteaza sau
intrerupe dreptul de sedere in Romania. De asemenea, se mai sustine ca
procedura de urgenta instituita prin dispozitiile criticate ii priveaza pe cetatenii
straini refugiati in Romania de posibilitatea "de a-si pregati apararea
intr-un termen decent, intr-o problema vitala". Autorul exceptiei
considera, totodata, ca "lipsa procedurii prealabile, judecarea in regim
de urgenta, lipsa organului care a luat hotararea contestata (participarea
procurorului nu poate suplini aceasta lacuna) sunt de natura sa lezeze
drepturile constitutionale recunoscute si cetatenilor straini".
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei invoca
incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 52 si 53,
texte care au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 52: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un
interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si
repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege
organica.
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu
inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta
sau grava neglijenta.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele
criticate ale Ordonantei nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
in Romania reglementeaza o procedura speciala, si anume cea a solutionarii
plangerii pe care strainul solicitant al statutului de refugiat o face
impotriva hotararii de respingere a cererii, data de Oficiul National pentru
Refugiati.
Aceasta procedura de solutionare a plangerii este instituita pentru o categorie
speciala de persoane si cu privire la o anumita categorie de cereri ce comporta
o urgenta evidenta. Avand la baza deci un criteriu rational, este justificata o
asemenea reglementare, diferita de cea a procedurii contenciosului
administrativ, ca si de alte proceduri prevazute de lege.
Pe de alta parte, in lumina dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art.
129 din Constitutie, republicata, Curtea retine ca legiuitorul este cel care
stabileste competenta instantelor si procedura de judecata, respectiv
exercitarea cailor de atac, tinand seama, in principal, de natura cauzelor.
Fixarea unor termene mai scurte pentru solutionarea cauzelor, ca si o
anumita reglementare a cailor de atac, justificata prin specificul proceselor
respective, in cadrul unei proceduri speciale, stabilita in mod constitutional,
prin lege sau prin ordonanta a Guvernului, care are aceeasi forta juridica ca
si legea, nu este de natura sa constituie nici discriminare, intrucat se aplica
tuturor persoanelor din categoria respectiva (respectiv straini solicitanti ai
statutului de refugiat). De asemenea, Curtea retine ca in cauza nu a fost
restransa exercitarea unor drepturi sau libertati constitutionale, stabilirea
termenelor de judecata sau procedura solutionarii cailor de atac nefiind
prevazute de Constitutie, ci de lege.
In acelasi timp, Curtea are in vedere jurisprudenta sa constanta, in deplin
acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca principiul
egalitatii in drepturi si al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii
uniformitatii in ceea ce priveste tratamentul juridic aplicabil subiectelor de
drept. Dimpotriva, conform acestei jurisprudente, este admisibila diferenta de
tratament juridic pentru situatii diferite, cand aceasta se justifica in mod rational
si obiectiv.
De altfel, Constitutia prevede, in art. 18, referitor la straini si
apatrizi, ca acestia se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor,
garantata de Constitutie si de alte legi, iar dreptul de azil se acorda si se
retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor
internationale la care Romania este parte.
Dispozitiile art. 15 alin. (3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000, in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta
Guvernului nr. 43/2004, care, in esenta, contineau prevederi asemanatoare celor
criticate prin exceptia de fata, au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 295 din 1 noiembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie
2002, a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate (cu acelasi
obiect), prin care se invocase incalcarea principiului egalitatii prevazut de
art. 16 alin. (1), a dispozitiilor art. 48 privind dreptul persoanei vatamate
si cele ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exercitiului unor drepturi.
In esenta, Curtea a retinut in decizia mentionata ca "prevederile art.
16 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata
legii si a autoritatilor publice, nu sunt aplicabile in cauza, intrucat acest
text constitutional are in vedere numai cetatenii romani, iar nu si strainii
sau apatrizii, care cad sub incidenta reglementarii generale a art. 18 din Constitutie".
De asemenea, in considerentele deciziei, Curtea mentiona ca procedura
acordarii statutului de refugiat in Romania a fost in trecut reglementata in
mod similar si prin art. 13 din Legea nr. 15/1996, abrogata prin Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000, lege a carei constitutionalitate fusese constatata
prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998 a Curtii Constitutionale, decizie
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie
1998.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin.
(3), (5), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr.
323/2001, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004,
exceptie ridicata de Amir Abdul Rahman in Dosarul nr. 6.907/2003 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 mai 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta