DECIZIE   Nr. 23 din  1 martie 1995

pentru solutionarea recursului impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 41 din 4 mai 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 76 din 27 aprilie 1995

    Vasile Gionea           - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu    - judecator
    Ion Filipescu           - judecator
    Ioan Muraru             - judecator
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Raul Petrescu           - procuror
    Constantin Burada       - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Dragan Ovidiu impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 41 din 4 mai 1994.
    La apelul nominal a raspuns recurentul, asistat de avocatul Safta Eugen Romano. Celelalte parti, cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, au lipsit.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul partilor.
    Dragan Ovidiu, prin avocatul Safta Eugen Romano, solicita admiterea recursului si modificarea deciziei atacate in sensul admiterii exceptiei. Recurentul sustine, in esenta, ca nici o prevedere din Decretul-lege nr. 61/1990 nu interzice instrainarea catre populatie a locuintelor din fondul locativ al statului, situatie in care, fara temei legal, prima instanta a retinut ca pot fi vandute numai locuintele construite din fondurile statului. Ca atare, apreciaza ca dispozitiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, potrivit carora contractele incheiate cu incalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitatea absoluta, incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat in art. 15 alin. (2) din Constitutie, precum si in art. 1 din Codul civil. Recurentul considera, de asemenea, ca nulitatea absoluta nu se prezuma, ci trebuie expres prevazuta de lege, iar motivatia retinuta in decizie, in sensul ca solutionarea procesului depinde numai de aprecierea instantei cu privire la nulitatea instrainarii unei locuinte ce nu intra sub incidenta Decretului-lege nr. 61/1990, este nejuridica si contrazice considerentul prin care se retine ca astfel de instrainari sunt lovite de nulitatea absoluta.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, sustinind ca problema ce se ridica in speta urmeaza a fi rezolvata potrivit principiului tempus regit actum. Decretul-lege nr. 61/1990 prevede in art. 1 ca intreprinderile pentru vanzarea locuintelor si oficiile specializate pot vinde catre populatie locuintele construite din fondurile statului, in conditiile stabilite de decretul-lege respectiv. Rezulta deci, in raport cu aceste prevederi, ca instrainarile facute cu incalcarea acestor dispozitii sunt lovite de nulitatea absoluta. Intrucat ulterior au aparut legile nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si nr. 31/1990 privind societatile comerciale, a fost necesara adoptarea Legii nr. 85/1992 care, prin art. 19 alin. 1, mentine nulitatea prevazuta in Decretul-lege nr. 61/1990. In concluzie, apreciaza ca decizia instantei de fond este temeinica si legala, iar recursul este nefondat.
    Presedintele completului declara inchise dezbaterile in acest dosar.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, retinind, in esenta, ca sanctionarea cu nulitatea absoluta a instrainarilor de catre stat a locuintelor ce nu au fost construite din fondurile proprii se intemeiaza pe insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, situatie in care dispozitiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, care au preluat o nulitate anterioara, nu retroactiveaza.
    Examinind decizia atacata, motivele invocate de recurenti, art. 19 din Legea nr. 85/1992, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este fondat.
    Primul motiv de recurs, prin care se sustine ca nulitatea absoluta a vanzarii locuintelor, altele decat cele care intra sub incidenta Decretului-lege nr. 61/1990, nu rezulta din reglementarile legale privind vanzarea de locuinte proprietatea statului, nu este intemeiat.
    Conform art. 43 din Legea nr. 4/1973, vanzarile de locuinte din fondul locativ de stat se pot face numai din locuintele aflate pe lista aprobata de Guvern. Decretul-lege nr. 61/1990 constituind o reglementare speciala a derogat de la prevederile art. 43 din Legea nr. 4/1973. Din aceasta cauza constituind o exceptie, reglementarea prevazuta de Decretul-lege nr. 61/1990 este de stricta interpretare, tuturor celorlalte locuinte, fiindu-le aplicabile dispozitiile art. 43 din Legea nr. 4/1973. Intrucat prevederile acestui text de lege sunt imperative, incalcarea lor, in mod necesar, atrage nulitatea absoluta a actului respectiv. Aceasta consecinta nu este conditionata neaparat de prevederea expresa a nulitatii, intrucat ea rezulta din insesi exigentele juridice ale regimului normei imperative. Pe de alta parte, cerinta prevazuta de art. 43 din Legea nr. 4/1973 nu poate fi suplinita prin aprobarea prefectului, asa cum se sustine de recurent, intrucat, potrivit art. 122 alin. (2) din Constitutie, desi acesta este reprezentantul Guvernului pe plan local, el nu se poate substitui Guvernului in exercitarea atributiilor constitutionale si legale instituite in sarcina acestuia, nici o norma legala neacordindu-i asemenea imputerniciri.
    Fata de cele aratate, rezulta ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 mentine in fond nulitatea existenta anterior, astfel incat textul nu are caracter retroactiv.
    Ultima critica formulata de recurent, de asemenea, nu poate fi retinuta, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, astfel incat, in speta, instanta de fond este tinuta numai de respectarea interpretarii date cu privire la constitutionalitatea art. 19 din Legea nr. 85/1992. Desigur, alte aspecte decat cele privind constitutionalitatea acestui articol sunt de competenta exclusiva a aprecierii judecatorului a quo.
    Pentru considerentele mentionate, avand in vedere si prevederile art. 144 lit. c) si art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Dragan Ovidiu impotriva Deciziei nr. 41 din 4 mai 1994 a Curtii Constitutionale.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 martie 1995.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                          Magistrat asistent,
                          Constantin Burada