DECIZIE Nr.
227 din 19 februarie 2009
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si
societati comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 16 martie 2009
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Paul Mihai Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Farmacia
Diana" - S.R.L. din Dej într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în constatarea dreptului de proprietate.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 iulie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 358/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20
alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de
stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Farmacia Diana" - S.R.L. din Dej într-o cauză
civilă având ca obiect o acţiune în constatarea dreptului de proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 20 alin. 2 din Legea
nr. 15/1990, prin raportare la dispoziţiile art. 475 şi 480 din Codul civil
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât, prin
instituirea unei prezumţii legale de proprietate în favoarea persoanelor
juridice de drept privat, creează o discriminare pozitivă; ale art. 44 alin.
(1), deoarece prezumţia legală de proprietate încalcă limitele prevăzute de
teza finală a alin. (1), iar sensul noţiunii de patrimoniu este confuz, pentru
că pot face parte din patrimoniu doar bunurile deţinute cu titlu de
proprietate; ale art. 44 alin. (2), deoarece dreptul de proprietate nu este
ocrotit şi garantat în mod egal de lege; ale art. 45, întrucât restrâng
libertatea accesului la activitatea economică prin atribuirea, în patrimoniu,
în mod discriminatoriu, a unor bunuri proprietate; ale art. 136 alin. (2) şi
(4), pentru că bunurile proprietate publică nu pot fi date persoanelor de drept
privat.
Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Legea nr. 15/1990 este anterioară Constituţiei,
Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,
deoarece, prin modificările ulterioare, această lege a fost preluată de
sistemul normativ al regimului constituţional actual.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, având
următorul cuprins:
- Art. 20 alin. 2: „Bunurile
din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia
celor dobândite cu alt titlu."
Autoarea excepţiei a solicitat examinarea
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate prin raportare la art. 475 şi 480
din Codul civil, însă Curtea
reţine că nu poate exercita controlul de constituţionalitate, întrucât autoarea
nu a motivat excepţia şi sub acest aspect, ci s-a mărginit să enunţe doar
aceste articole.
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44
alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor
la libertatea economică şi art. 136 alin. (2) şi (4) referitor la proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta urmează să fie respinsă. Astfel, prevederile art. 20 alin.
2 din Legea nr. 15/1990 au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de
constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate şi
în prezenta cauză, soluţia constantă fiind aceea de respingere ca neîntemeiate
a criticilor de neconstituţionalitate.
In acest sens este şi Decizia nr. 250 din 18 septembrie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 22 noiembrie 2001, în care
Curtea a statuat că dispoziţiile legale supuse controlului de
constituţionalitate se integrează, în realitate, în ansamblul normelor prin
care legiuitorul preconstituţional a stabilit bazele unui sistem economic
compatibil cu regulile economiei de piaţă, sistem bazat pe proprietatea
privată, opus esenţial sistemului economic centralizat, pe care l-a înlocuit si
care se baza pe proprietatea de stat.
Aşadar, întrucât Legea nr. 15/1990 este actul normativ
care a reglementat reforma economiei româneşti prin declanşarea procesului de
privatizare, nu se poate susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare art.
45 din Constituţie referitor la libertatea economică.
Cu privire la susţinerea că noţiunea de patrimoniu este
confuză, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie
1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, că „aceste
prevederi legale reglementează două componente distincte ale patrimoniului
societăţilor comerciale: bunuri aflate în proprietate şi bunuri dobândite cu
alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părţi a textului ar putea conduce
la concluzii neconforme cu Constituţia, aceasta este o problemă ce nu intră în
câmpul de acţiune al contenciosului constituţional", ci al instanţelor de
judecată.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica privind încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, considerăm că este
neîntemeiată, deoarece egalitatea este un drept fundamental aplicabil
persoanelor fizice, nu şi persoanelor juridice, cum este cazul în speţă, cu
scop patrimonial.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Farmacia Diana" - S.R.L. în
Dosarul nr. 358/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă'.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Paul Mihai Cotta