DECIZIE Nr. 224 din 7 decembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor
si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 76 din 21 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Agripina Mocodeanu, Stefan
Mocodeanu si Elena Mocodeanu in Dosarul nr. 11.523/1997 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 noiembrie 1999,
fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 decembrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 11.523/1997,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Agripina
Mocodeanu, Stefan Mocodeanu si Elena Mocodeanu in cadrul unei actiuni civile de
evacuare dintr-o locuinta, pentru lipsa titlului locativ.
In motivarea exceptiei se arata ca prin textele mentionate s-a introdus un
regim discriminatoriu in ceea ce priveste ocrotirea proprietatii private, cu
incalcarea art. 41 alin. (2) din Constitutie, text care consacra egala ocrotire
a acestei proprietati, indiferent de titular. Discriminarea provine, in opinia
autorilor exceptiei, din durata diferita a prelungirii contractelor de
inchiriere, de 5 ani, in cazul imobilelor detinute de stat, si, respectiv, de
cel mult 3 ani, in ipoteza locuintelor redobandite de fostii proprietari sau de
mostenitorii acestora. Inegalitatea in regimul de ocrotire a proprietatii
private se refera, in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, si
la conditiile in care are loc prelungirea contractelor de inchiriere, pe de o
parte, de plin drept, in cazul imobilelor statului, si, pe de alta parte, numai
la cererea chiriasului in cazul locuintelor proprietatea persoanelor fizice.
Autorii exceptiei au mai precizat ca aproape toate textele ordonantei sunt
neconstitutionale, intrucat stabilesc o procedura de favoare pentru
proprietarii particulari in prelungirea contractelor de inchiriere, in ceea ce
priveste incheierea unor noi contracte, evacuarea chiriasilor etc., acestea
alaturandu-se celor aratate referitor la regimul proprietatii. Asemenea aspecte
ar infrange, in opinia autorilor exceptiei, si dispozitiile art. 16 si 21 din
Constitutie privind egalitatea cetatenilor in fata legii si, respectiv, accesul
liber la justitie.
Exprimandu-si opinia, instanta judecatoreasca apreciaza ca prevederile ce
fac obiectul exceptiei sunt constitutionale; diferenta dintre perioadele pentru
care s-au prelungit contractele de inchiriere in scopul ocrotirii chiriasilor
nu este de natura sa conduca la concluzia ca se urmareste crearea unei
deosebiri privind protectia dreptului de proprietate privata al statului fata
de cea oferita dreptului de proprietate al particularilor.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca masura de protectie a
chiriasilor prin prelungirea duratei contractelor de inchiriere reprezinta o
limitare, stabilita prin lege, a exercitiului dreptului de proprietate pentru
titularii acestuia; aceasta limitare ar fi insa conforma cu prevederile art. 41
alin. (1) din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege. Se precizeaza ca "perioadele de timp
diferite pentru care se prelungesc contractele de inchiriere prevazute la art.
1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu pot determina
concluzia ca se incalca principiul ocrotirii egale a proprietatii, indiferent
de titular". Se mai considera ca, de altfel, cel interesat in ridicarea
unei astfel de exceptii poate fi numai titularul dreptului de proprietate, iar
nu chiriasul. Constitutia apara dreptul de proprietate, iar reglementarea
contractului de inchiriere nu priveste regimul general al proprietatii. In ceea
ce priveste argumentul folosit de autorii exceptiei, in sensul ca textele
contestate ar infrange principiul egalitatii cetatenilor, consacrat de art. 16
din Constitutie, Guvernul il considera ca nefiind neintemeiat, dat fiind ca
acest principiu presupune instituirea unui tratament egal numai in situatii
egale, fiind admisibile solutii legislative diferite pentru situatii diferite.
Or, in cazul de fata, Guvernul considera ca este vorba despre situatii
diferite. Atunci cand este vorba despre suprafete detinute de stat (ori de
unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia), solutia are in vedere obligatia
statului de a lua masuri de protectie sociala fata de cetateni, pe cand in al
doilea caz intervine principiul garantarii dreptului de proprietate privata in
contextul limitelor prevazute de lege. "Se poate, deci, observa -
considera Guvernul - ca reglementarea continuta de Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 incearca sa imbine interesul general cu cel particular,
asigurand atat exercitarea dreptului de proprietate, cat si protectia
chiriasilor. Solutiile adoptate prin ordonanta de urgenta nu pot fi deci
considerate contrare dispozitiilor art. 16 din Constitutie."
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
punctul de vedere al Guvernului, sustinerile partilor prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu
care a fost sesizata.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 1 si 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, care au urmatorul
cuprins:
- Art. 1: "Durata contractelor de inchiriere pentru suprafetele
locative detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia la data
intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu destinatia de locuinte
sau folosite de unitati de invatamant, de asezaminte social-culturale ori ca
sedii de partide politice legal inregistrate, de sindicate sau de organizatii
neguvernamentale, aflate in curs de executare, se prelungeste de drept pentru o
perioada de 5 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta."
- Art. 2: "Durata contractelor de inchiriere incheiate dupa
prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere in baza Legii nr.
17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinta redobandite de fostii
proprietari sau de mostenitorii acestora anterior intrarii in vigoare a
prezentei ordonante de urgenta, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru
o perioada de cel mult 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta."
Autorii exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate sunt
neconstitutionale, deoarece prevad un regim discriminatoriu in ceea ce priveste
ocrotirea proprietatii private, contravenind astfel prevederilor art. 41 alin.
(2) din legea fundamentala.
Critica este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Aceasta prevedere permite
legiuitorului ca, in considerarea unor interese specifice, sa instituie reguli
care sa armonizeze incidenta si a altor drepturi fundamentale ale cetatenilor
decat cel de proprietate, intr-o interpretare sistematica a Constitutiei,
astfel incat ele sa nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de
proprietate. In acest sens Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 6/1992,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993,
a statuat ca reglementarea contractului de inchiriere nu priveste regimul
proprietatii.
Masurile de protectie a chiriasilor, instituite prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999, isi au temeiul constitutional in prevederile art. 43
alin. (1) si in cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie, potrivit
carora:
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare
economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de
trai decent."
- Art. 134 alin. (2) lit. f): "Statul trebuie sa asigure: [...]
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii."
Continutul notiunii "nivel de trai decent" nu este definit de
Constitutie, dar el trebuie examinat in raport cu situatiile avute in vedere de
legiuitor, precum si in functie de reglementarile internationale privind
drepturile omului, obligatorii in temeiul art. 11 si 20 din Constitutie.
In acest sens, potrivit art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzator cuprinde, printre altele, si
dreptul la locuinta. In acelasi sens, art. 11 din Pactul international cu
privire la drepturile economice, sociale si culturale prevazand obligatia
statelor de a recunoaste dreptul oricarei persoane la un nivel de trai
suficient pentru ea insasi si familia sa, se refera, in mod expres, si la
locuinta.
Legea interna trebuie sa dezvolte aceste principii, aducand solutii
concrete in diferite domenii supuse reglementarii. Rezulta deci ca legiuitorul,
dand curs acestor dispozitii, este indreptatit, stabilind continutul si
limitele dreptului de proprietate, sa tina seama nu numai de interesele
proprietarilor, ci si de cele ale chiriasilor, carora trebuie sa le asigure
dreptul la o locuinta, realizand un echilibru intre cele doua comandamente
constitutionale.
De altfel, prelungirea prin lege a duratei contractelor de inchiriere este
cunoscuta si in alte tari, precum si in legislatia interbelica din tara
noastra. De aceea reglementarea cuprinsa in art. 1 si 2 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 reprezinta o masura de politica legislativa,
care se inscrie in ansamblul prevederilor legii fundamentale. Diferenta privind
durata cu care se prelungesc aceste contracte (si anume 3 si, respectiv, 5 ani)
se explica prin preocuparea statului ca limitarea adusa exercitarii dreptului
de proprietate sa fie minima in cazul imobilelor restituite fostilor
proprietari, in timp ce, in cazul locuintelor apartinand statului insusi,
protectia chiriasilor trebuie sa prevaleze.
Examinand sustinerile autorilor exceptiei cu privire la incalcarea
dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca acestea nu pot fi
primite. Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminari
intre cetateni si nu incalca principiul constitutional al egalitatii in
drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 din Constitutie, tratamentul
egal impunandu-se doar pentru cetatenii aflati in situatii identice. Sub acest
aspect Curtea Constitutionala a retinut in mod constant ca principiul
egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie
sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu
poate fi decat diferit. In acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 70/1993,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie
1993, si nr. 49/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
161 din 23 aprilie 1998.
Si, in fine, in legatura cu sustinerea potrivit careia cele doua texte ale
ordonantei de urgenta a Guvernului ar contraveni prevederilor art. 21 din
Constitutie referitor la accesul liber la justitie, Curtea constata ca acest
text nu are incidenta in cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata
de Agripina Mocodeanu, Stefan Mocodeanu si Elena Mocodeanu in Dosarul nr.
11.523/1997 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 decembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu