DECIZIE Nr.
223 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 16 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie
invocată de Ionel Măduţa în Dosarul nr. 2.319/111/2007 al Tribunalului Bihor -
Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.319/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie invocată de Ionel Măduţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece stabileşte că profesia de avocat nu poate fi
exercitată la instanţa de judecată, la parchet şi la instanţele Curţii de
Conturi, unde soţul avocatului sau ruda sau afinul până la gradul al treilea
îndeplineşte funcţia de judecător, procuror, judecător financiar, consilier de
conturi. In opinia autorului excepţiei, se îngrădeşte astfel posibilitatea
exercitării profesiei de avocat, fiind încălcate grav dispoziţiile
constituţionale pentru această categorie profesională. Se arată că „cel mult se
putea prevedea în lege interdicţia avocatului de a pleda în cauzele în care
instrumentează soţul, rudele şi afinii mai sus menţionaţi".
Tribunalul Bihor - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât restrângerea prin lege a dreptului de exercitare a profesiei de avocat
în anumite circumstanţe apără morala publică, precum şi drepturile şi
libertăţile tuturor cetăţenilor, care au dreptul la o justiţie imparţială şi
egală pentru toţi.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă prevederile
art. 53 din Legea fundamentală. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie
2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (1) al art. 20 a fost modificat ulterior sesizării Curţii
Constituţionale, prin art. I pct.
11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008,
păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Profesia de avocat nu poate fi
exercitată la instanţele, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv
la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său
până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau
procuror, indiferent de secţia, direcţia, serviciul sau biroul în care îşi
desfăşoară activitatea."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, în
redactarea anterioară sesizării Curţii Constituţionale prin Incheierea din 8
octombrie 2008, au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală
invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare.
Printr-o jurisprudenţa constantă (de exemplu: Decizia
nr. 816 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 715 din 23
octombrie 2007, Decizia nr. 294 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 15 iulie 2005, Decizia nr. 166 din 1 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004), Curtea a respins excepţia de
neconstitutionalitate invocată, reţinând, în esenţă, că art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 51/1995 nu instituie restrângeri ale exercitării dreptului de a
profesa avocatura, ci incompatibilităţi în exercitarea profesiei de avocat la
instanţa de judecată sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul până la
gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. Aceste
incompatibilităţi constituie măsuri de protecţie pentru părţi împotriva
suspiciunilor privind situaţii de natură să altereze actul de justiţie.
Incompatibilitatea reglementată de dispoziţia criticată reprezintă o garanţie
şi o măsură de protecţie a justiţiabililor care recurg la serviciile unui
avocat, ale căror interese trebuie asigurate potrivit legii.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, iar soluţia legislativă de principiu
reglementată de textul de lege criticat, ca urmare a modificării acestuia, este
identică, soluţia şi
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, excepţie invocată de Ionel Măduţa în Dosarul
nr. 2.319/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta