DECIZIE   Nr. 223 din 9 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 296 din 6 mai 2010

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                             -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                  -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                     -judecător

Tudorel Toader                                 -judecător

Augustin Zegrean                             -judecător

Simona Ricu                                     - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Flutur în Dosarul nr. 2.605/314/2009 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere că, prin Decizia nr. 538/2007, Curtea Constituţională a mai soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate asemănătoare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.605/314/2009, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Flutur într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost adoptată fără a fi respectate condiţiile impuse de Constituţie în ceea ce priveşte adoptarea ordonanţelor de urgenţă, şi anume existenţa situaţiei extraordinare şi motivarea urgenţei în cuprinsul acesteia. Menţionează că, indiferent dacă la emiterea ordonanţei de urgenţă s-a uzat sau nu de instrumentul notei de fundamentare, prin care sunt prezentate motivele de urgenţă ce justifică respectiva reglementare, dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie au caracter imperativ, deci motivarea urgenţei trebuie să rezulte din însăşi conţinutul acesteia.

Judecătoria Suceava apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece motivele de urgenţă ce justifică adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt cuprinse în nota sa de fundamentare, care face corp comun cu aceasta. Totodată, controlul de constituţionalitate nu priveşte analiza oportunităţii urgenţei, ci doar constituţionalitatea unor măsuri adoptate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este un act normativ adoptat anterior revizuirii Constituţiei, prilej cu care a fost introdus textul art. 115 alin. (4). Or, art. 114 alin. (4) din Constituţia în redactarea anterioară revizuirii nu obliga Guvernul să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei de urgenţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

In opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a mai fost examinată în cadrul controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte relevate de autorul prezentei excepţii. In acest sens, Curtea a pronunţat mai multe decizii, printre care, de pildă, Decizia nr. 538 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă. In esenţă, s-a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este un act normativ adoptat sub regimul Constituţiei în redactarea anterioară revizuirii din anul 2003. Or, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din aceasta, la care se raportează controlul de constituţionalitate, nu impuneau condiţia motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, aşa cum o cer în prezent prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată. In ceea ce priveşte existenţa cazului excepţional, aceasta se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit. In concluzie, rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită.

Intrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Flutur în Dosarul nr. 2.605/314/2009 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi