DECIZIE   Nr. 22 din 24 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 253 din 15 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Aurel Gheorghe in Dosarul nr. 1.093/COM/2001 al Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura a fost legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 405C/2001, nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 au continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    La apelul nominal in dosarele nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor mentionate.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 la Dosarul nr. 405C/2001, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, arata ca in jurisprudenta sa Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata. In speta este vorba de optiunea legiuitorului cu privire la ordinea in care se face plata creantelor intr-o unitate aflata in procedura de lichidare, ordine care nu poate constitui obiectul controlului de constitutionalitate. Mai arata ca prevederile criticate nu contravin dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, deoarece procedura falimentului este stabilita prin lege, adica asa cum cer aceste dispozitii. Se solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.088/COM/2001, precum si prin incheierile din 29 iunie 2001, pronuntate in dosarele nr. 1.093/COM/2001 si nr. 1.100/COM/2001, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Vladimir-Ion Udrescu, Aurel Gheorghe, Sorin Brojboiu, Mugurel-Gabriel Cretu, Dimciu Damasaru, Gabriel Fotea, Mihai Porosnicu, Panait Rosca, Daniel Lungu, Grigore Sima si Vasile Miron in dosarele acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitia finala a pct. 3 al art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicata, potrivit careia in categoria de creante privilegiate prevazute la acest punct se inscriu doar "creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii", este discriminatorie si, ca atare, contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se arata in acest sens ca in cadrul aceleiasi categorii de creditori dispozitia legala criticata favorizeaza pe cei care au creante mai recente, in dezavantajul celor cu creante mai vechi.
    Tribunalul Constanta - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera ca dispozitiile art. 108 pct. 3 nu incalca dreptul fundamental garantat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie. Invocandu-se jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, se apreciaza ca "egalitatea in fata legii nu impune uniformitate, ci aprecierea solutiilor in raport de situatiile diferite" generate de practica. Se mai arata ca textul de lege criticat nu incalca dreptul salariatilor la protectia sociala a muncii, statuat prin art. 38 din Constitutie, iar "stabilirea rangului de prioritate mentionat, nu implica restrangerea exercitiului unor drepturi ale personalului ambarcat". In ceea ce priveste reglementarile internationale pretins incalcate, instanta considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 25 din Carta sociala europeana revizuita, devenita, prin ratificare, parte integranta a dreptului intern. In temeiul acestor considerente, instanta apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca prin art. 108 "se instituie o anumita ordine de prioritate pentru satisfacerea anumitor tipuri de creante". Se acorda prioritate platii taxelor, timbrelor si altor cheltuieli aferente procedurii reorganizarii judiciare (ordinea 1), platii creantelor si creditelor nascute din continuarea activitatii unitatii aflate in procedura falimentului (ordinea 2), iar pe locul trei se situeaza creantele rezultate din contractele de munca, dar "pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii". Se mai arata ca "justificarea acestui termen rezulta din art. 1 al Legii nr. 64/1995, republicata, adica din situatia comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, data fiind situatia financiara dificila in care acestia se gasesc".
    In ceea ce priveste incalcarea de catre textul criticat a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie se arata ca in jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat ca "principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport de persoanele care se gasesc in situatii deosebite".
    Se mai arata ca ordinea de prioritate a platii creantelor, stabilita prin textul criticat, nu contravine dreptului salariatilor la protectia sociala a muncii, statuate prin art. 38, si nici nu poate fi considerata o restrangere a unor drepturi in sensul celor prevazute prin dispozitiile art. 49, ambele din Constitutia Romaniei.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece Legea nr. 64/1995 instituie o procedura speciala - concursuala -, punand pe toti creditorii unui comerciant care nu si-a platit datoriile intr-o situatie egala, procedura care se incadreaza in prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. S-a mai aratat ca prin art. 108 se stabileste o ierarhie intre creditori - fara a exclude vreunul -, tinandu-se seama de natura si importanta creantelor, textul criticat fiind astfel in concordanta cu dispozitiile art. 11 pct. 1 din Conventia Conferintei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, rapoartele judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, care au urmatorul continut: "Creantele vor fi platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat si in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: [...] 3. creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    In opinia autorilor exceptiei toti creditorii, titulari ai unor creante izvorate din contracte de munca, se afla in aceeasi situatie, iar tratamentul juridic diferentiat in raport cu data nasterii creantei este discriminator, unii avand dreptul de a li se plati creantele in cea de a treia ordine de preferinta, iar altii abia in cea de a noua ("alte creante chirografare").
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in mod obiectiv, exista deosebiri intre situatia celor doua categorii de creditori ai unei unitati aflate in procedura de lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995, intrucat unii au creante mai vechi, pentru a caror recuperare, depunand diligentele necesare, ar fi putut actiona inainte ca debitorul sa ajunga in situatia de incapacitate de plata, iar altii, cu creante nascute mai recent, nu au avut la dispozitie timp suficient pentru executarea creantelor lor anterior deschiderii procedurii falimentului. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor impune un tratament juridic identic numai in situatii egale, iar situatiile in mod obiectiv diferite justifica chiar si din punct de vedere constitutional tratament juridic diferit.
    Pe de alta parte, Curtea observa ca toti creditorii au acelasi interes si aceeasi legitimitate in recuperarea creantelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului si falimentul se fac in timp, in mod treptat, situatie in care nu se pot recupera deodata toate creantele. Aceasta stare de lucruri impune stabilirea unei ordini de plata in raport cu natura creantelor, ceea ce intra in atributiile legiuitorului.
    Curtea mai retine si faptul ca stabilirea ordinii de plata a creantelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Curtea retine, de asemenea, ca nu poate fi primita nici critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 38 alin. (1) si (2) din Constitutie, care reglementeaza neingradirea dreptului la munca, libertatea alegerii profesiei si a locului de munca si dreptul la protectia sociala a muncii. Textul de lege criticat nu atinge exercitiul acestor drepturi si nici al dreptului de a primi o remuneratie corespunzatoare pentru munca prestata.
    In legatura cu sustinerea autorilor exceptiilor referitoare la neconcordanta existenta intre textul de lege criticat si prevederile art. 25 din Carta sociala europeana revizuita, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 25 pct. 3 lit. a) din anexa la carta, potrivit carora "Creantele lucratorilor care fac obiectul acestei dispozitii vor trebui sa cuprinda cel putin:
    a) creantele lucratorilor cu titlu de salarii aferente unei perioade determinate, care nu trebuie sa fie mai mica de 3 luni intr-un sistem de privilegii si de 8 saptamani intr-un sistem de garantii, care precede insolvabilitatea sau incetarea raportului de munca;"
    In ceea ce priveste incidenta reglementarilor internationale invocate, Curtea constata ca in cauza sunt aplicabile doar prevederile art. 11 din Conventia Conferintei Internationale a Muncii nr. 95/1949, potrivit carora "vor avea rang de creditori privilegiati pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate in cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidarii si care va fi prevazuta de catre legislatia nationala", iar "Ordinea de prioritate a creantei privilegiate constituita de salariu, fata de celelalte creante privilegiate, trebuie sa fie determinata de catre legislatia nationala". Rezulta deci ca atat stabilirea perioadei din care provin creantele din salariu, pentru a fi considerate privilegiate, cat si ordinea de prioritate a creantelor privilegiate intra in atributiile legiuitorului national, atributie exercitata de legiuitorul roman prin adoptarea art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicata. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, sunt in deplina concordanta cu reglementarea internationala citata.
    Curtea Constitutionala a fost sesizata in numeroase alte cauze cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata, retinand in mod constant ca aceste dispozitii legale nu incalca nici o prevedere constitutionala sau reglementare internationala (de exemplu, deciziile nr. 269 si nr. 273 din 2 octombrie 2001, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 46 din 23 ianuarie 2002 si, respectiv, nr. 51 din 24 ianuarie 2002).
    Intrucat in prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei constante a Curtii, solutia din deciziile anterioare isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptii ridicate de Vladimir-Ion Udrescu, Aurel Gheorghe, Sorin Brojboiu, Mugurel-Gabriel Cretu, Dimciu Damasaru, Gabriel Fotea, Mihai Porosnicu, Panait Rosca, Daniel Lungu, Grigore Sima si Vasile Miron in dosarele nr. 1.088/COM/2001, nr. 1.093/COM/2001 si nr. 1.100/COM/2001 ale Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 ianuarie 2002.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                             Magistrat asistent,
                             Laurentiu Cristescu