DECIZIE   Nr. 22 din 11 februarie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 178 din 26 aprilie 1999

    Lucian Mihai       - presedinte
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Ion Bonini         - procuror
    Maria Bratu        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal, ridicata de Fugasu Marian in Dosarul nr. 2.000/1998 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala.
    La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, Fugasu Marian, lipsind cealalta parte, Voicu Ana, pentru care procedura de citare este legal indeplinita. Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul in fond partii prezente, care solicita admiterea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, sustinand ca este dreptul legiuitorului de a stabili in ce cazuri si in ce conditii raspunderea penala pentru savarsirea unei infractiuni poate fi inlocuita cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, prevazuta de legea penala. De asemenea, arata ca prevederile art. 18^1 din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor pentru care sunt incidente dispozitiile art. 90 din Codul penal.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 29 septembrie 1998, Tribunalul Dambovita - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal, ridicata de Fugasu Marian in Dosarul nr. 2.000/1998.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.
    In opinia autorului exceptiei, textul criticat este discriminatoriu, deoarece, pe de o parte, permite inlocuirea raspunderii penale pentru infractiuni contra patrimoniului, pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de maximum 12 ani, iar pentru unele chiar 15 ani, iar pe de alta parte, pentru alte infractiuni, intre care si cele contra demnitatii, inlocuirea raspunderii penale nu este posibila daca pedeapsa depaseste un an inchisoare. Or, pentru a se asigura egalitatea in fata legii, ar trebui ca pentru toate infractiunile sa se prevada aceleasi conditii de inlocuire a raspunderii penale. Datorita acestui fapt, arata autorul exceptiei, el nu a putut invoca prevederile art. 18^1 din Codul penal, in vederea aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, Tribunalul Dambovita - Sectia penala arata ca aplicarea art. 18^1 din Codul penal nu este un caz de inlocuire a raspunderii penale, prevazuta in art. 90 din Codul penal, intrucat, daca se apreciaza ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, solutia care se pronunta este aceea a achitarii prevazute de art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, solutie care nu este conditionata de indeplinirea cerintelor art. 90 din Codul penal. In consecinta, exceptia apare ca neintemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca exceptia este neintemeiata, deoarece nu ridica probleme de ordin constitutional, ci o problema de interpretare a legii, respectiv aprecierea ca excluderea calomniei de la posibilitatea aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ ar fi discriminatorie in raport cu alte categorii de fapte penale. Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate nu poate fi constituit insa de situatii sau aspecte juridice pe care legiuitorul, potrivit atributiilor sale, le-a omis in mod voit. In concluzie, in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca neincluderea calomniei in categoria infractiunilor pentru care legea prevede posibilitatea aplicarii unei sanctiuni cu caracter administrativ este un atribut al legiuitorului, astfel incat norma constitutionala nu a fost incalcata, fapta de calomnie fiind considerata ca o grava atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane.
    Guvernul Romaniei, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia este neintemeiata, textul art. 90 din Codul penal neavand nici o legatura cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Delimitarea infractiunilor in functie de pericolul social, se arata in continuare, este o problema de politica penala.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal, conform carora: "Instanta poate dispune inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
    a) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de cel mult un an sau amenda ori s-au savarsit infractiunile prevazute in art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 215^1 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, daca valoarea pagubei nu depaseste 100.000 lei sau infractiunea prevazuta in art. 249, daca valoarea pagubei nu depaseste 500.000 lei."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica acest text, pe de o parte, pentru ca nu reglementeaza posibilitatea inlocuirii raspunderii penale decat pentru infractiunile pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de cel mult un an, iar pe de alta parte, pentru ca reglementeaza posibilitatea inlocuirii raspunderii penale in cazul unor infractiuni pentru care pedeapsa este cu mult mai mare.
    Critica este neintemeiata. Institutia juridica a faptei penale care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, prevazuta in art. 18^1 din Codul penal, si institutia juridica a inlocuirii raspunderii penale, din titlul IV al Partii generale a Codului penal, art. 90, art. 91 si art. 98 din Codul penal, sunt institutii diferite, singurul lor element comun fiind faptul ca au ca urmare aplicarea uneia dintre sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 91 din Codul penal, adica mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 100.000 lei la un milion lei. In cazul reglementat de art. 18^1 din Codul penal este vorba de o fapta prevazuta in legea penala, care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, dar care atrage, potrivit legii, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, in timp ce in cazul inlocuirii raspunderii penale este vorba de fapte care constituie infractiuni cu un grad de pericol social mai mic, pentru care legea permite instantei judecatoresti competente sa inlocuiasca, in anumite conditii, raspunderea penala pentru fapta savarsita cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ. De aceea, in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se face in mod gresit referire la art. 18^1 din Codul penal. Asa cum rezulta din actele dosarului, autorul exceptiei, inculpat in speta, a ridicat problema lipsei gradului de pericol social al infractiunii savarsite, aceea de calomnie, pentru care nu este posibila inlocuirea raspunderii penale.
    Curtea constata ca aprecierea privind excluderea infractiunii de calomnie de la aplicarea unei pedepse, pentru motivul ca aceasta fapta are un grad de pericol social redus, nu este o problema de ordin constitutional, ci una de politica legislativa. Or, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, implicarea Curtii Constitutionale in domeniul legiferarii si al politicii penale excede competentei sale, fiind o imixtiune in competenta altor autoritati statale.
    Aceasta ar fi o abatere de la principiul de drept potrivit caruia, in materie de competenta, legea este de stricta interpretare.
    Asa fiind, este dreptul legiuitorului de a stabili, prin lege organica, in ce cazuri si in ce conditii raspunderea penala pentru savarsirea unei infractiuni poate fi inlocuita cu raspunderea care atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, prevazuta de legea penala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal, ridicata de Fugasu Marian in Dosarul nr. 2.000/1998 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 februarie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu