DECIZIE Nr.
216 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor
art. 1 alin. (1) si (3 1) si ale art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 224 din 9 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi (31)şi ale art. 4
alin. (1) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de
Dănuţ Saulea în Dosarul nr. 34.658/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 34.658/3/2009, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi
(31) şi ale art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ. Excepţia
a fost ridicată de Dănuţ Saulea cu ocazia soluţionării
unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru
săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă
prevăzută de art. 257 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor
de corupţie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniul de
reglementare prin ordonanţe de urgenţă, deoarece adoptarea unui
asemenea act normativ în domeniul instituţiilor fundamentale, cum este
autoritatea judecătorească, este inadmisibilă. De asemenea, arată
că prevederile art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale art. 4
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
încalcă dispoziţiile art. 132 privind statutul procurorilor din Legea
fundamentală, întrucât instituie un organism paralel instituţiei constituţionale
a Ministerului Public.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a
penală apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 intervine în organizarea şi
funcţionarea unei instituţii fundamentale a statului, nesocotind
astfel prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cărora
„Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece
nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De
asemenea, autorul excepţiei critică, separat, şi prevederile
art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. In realitate,
excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile
art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticoruptie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 1 alin. (1) şi (31) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Art- 1- -
(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se
înfiinţează Direcţia Naţională Anticoruptie, ca
structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea
Parchetului Naţional Anticoruptie.
[...] (31) Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
conduce Direcţia Naţională Anticoruptie prin intermediul
procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează conflictele de competenţă apărute între
Direcţia Naţională Anticoruptie şi celelalte structuri sau
unităţi din cadrul Ministerului Public.";
- Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Art. 4. - (1) Direcţia
Naţională Anticoruptie este condusă de un procuror şef care
este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie. Procurorul sef al
Direcţiei Naţionale Anticoruptie este ajutat de 2 procurori şefi
adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 115 alin. (6) referitoare la domeniul de
reglementare prin ordonanţe de urgenţă şi ale art. 132
privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză,
şi faţă de critici similare. In acest sens este Decizia nr.
1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie,
precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi (31)
şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie,
pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticoruptie, precum şi a dispoziţiilor art. 1
alin. (1)şi (31)şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticoruptie, excepţie ridicată de Dănuţ Saulea în Dosarul
nr. 34.658/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică