DECIZIE   Nr. 215 din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 478 din  7 iunie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Silviu Iulian Pamfile in Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece norma penala criticata pedepseste fapta savarsita cu vinovatie, si nu o eroare contractuala. Dispozitiile fundamentale ale art. 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) statueaza ca libertatea economica si libertatea contractuala trebuie sa se exercite in conditiile stabilite de lege, si nu in afara acesteia.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.493/2004, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal.
    Exceptia a fost ridicata de Silviu Iulian Pamfile in dosarul penal cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce tin de activitatea comerciala se instituie o sanctiune penala ce nesocoteste libertatea comertului si libertatea contractuala, in conditiile in care, in opinia sa, o eventuala eroare contractuala sau neindeplinirea unei obligatii contractuale pot fi sanctionate doar in materie civila. Intr-o atare situatie, aplicarea unor sanctiuni penale contravine si dispozitiilor din art. 1 al Protocolului nr. 4 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interdictia privarii de libertate a unei persoane pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala.
    Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece incriminarea penala a inselaciunii in contracte sau prin emiterea unui cec, stiind ca pentru valorificarea acestuia nu exista provizia sau acoperirea necesara in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, nu reprezinta o incalcare a libertatii comertului sau a libertatii economiei.
    In toate legislatiile europene, inselaciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate si sanctionate ca fapte de natura penala in scopul protejarii celor ce-si exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile economice, comerciale ori contractuale.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul legal criticat incrimineaza infractiunea de inselaciune care nu trebuie confundata cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum rezulta din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta laturii obiective fapta trebuie sa fi fost savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat contractul in conditiile stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale infractiunii este insa atributul exclusiv al instantei de judecata.
    Dispozitiile constitutionale ale art. 135 referitoare la economie trebuie interpretate in legatura cu art. 45 consacrat libertatii economice, in sensul ca ideea garantarii accesului neingradit la libera initiativa este privita prin prisma sarcinilor prevazute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecinta, nu se poate retine incalcarea de catre textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal nu ingradesc libertatea economica si nici libertatea comertului si nu sanctioneaza neindeplinirea unei obligatii contractuale, ci inselaciunea practicata la incheierea ori executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amagire. Aceasta infractiune este prevazuta in toate legislatiile penale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, cu urmatorul continut: "Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.
    Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. 2."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 si ale art. 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la Libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, s-a mai pronuntat, prin raportare la art. 20 din Constitutie, prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, in sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca atat alin. 3, cat si alin. 4 al art. 215 din Codul penal incrimineaza inselaciunea ca o grava fapta antisociala contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil in cadrul acestora. De altfel, in toate sistemele de drept inselaciunea ori escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata.
    Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea, intrucat in prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.
    Cu privire la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economica si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de catre statul roman a libertatii comertului, Curtea retine ca, asa cum rezulta din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de inselaciune are drept premisa o actiune si, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul intr-o eroare determinanta la incheierea ori executarea actului. Daca eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi incheiat sau executat in conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, privitoare la interzicerea sanctionarii penale a neexecutarii unei obligatii contractuale, este total nepertinenta.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Silviu Iulian Pamfile in Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru