DECIZIE   Nr. 214 din  6 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii si ale art. 108, art. 109 alin. (1) si (5), precum si ale art. 111 alin. (1) din Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 542 din 17 iunie 2004

    Nicolae Popa            - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Animafilm" - S.A. in Dosarul nr. 2.793/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public precizeaza ca Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, care la randul sau a fost abrogata prin Codul de procedura fiscala. Dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei au fost conservate de noua reglementare in art. 108, 109 si 111. Acestea nu contravin insa prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, deoarece obligatia platii impozitelor si taxelor reprezinta o masura justificata si necesara pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar penalitatile de intarziere apar ca o sanctiune pentru neindeplinirea unor obligatii legale. De altfel, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra tuturor textelor legale atacate pe calea prezentei exceptii, ocazii cu care a statuat, in mod constant, ca acestea sunt constitutionale. Pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei, motiv pentru care reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca nefondata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.793/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii.
    Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Animafilm" - S.A. in dosarul cu numarul de mai sus avand drept obiect solutionarea actiunii prin care se solicita anularea unei decizii emise de Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca sintagma "in vigoare" prevazuta in art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, este neconstitutionala, intrucat o lege, desi este abrogata la momentul la care se incheie procesul-verbal al autoritatilor fiscale, isi gaseste aplicarea constituind temeiul juridic al majorarilor si penalitatilor aplicate in speta.
    Referitor la art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, precum si la art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, autorul exceptiei s-a limitat doar la indicarea dispozitiilor constitutionale considerate a fi incalcate, fara a arata in ce mod textele legale criticate incalca prevederile invocate.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat art. 139 din Constitutie, republicata, prevede ca impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, dispozitiile legale criticate nefiind stabilite in afara legii de catre organul de control. Celelalte dispozitii atacate prevazute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cele ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si cele ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 nu incalca prevederile constitutionale invocate.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prevederile legale atacate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autor.
    1. Dispozitiile art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 se refera la majorari si penalitati aplicate pentru neachitarea la termen a obligatiilor bugetare, precum si la stabilirea cotei majorarilor si penalitatilor prin hotarare a Guvernului. La data de 1 ianuarie 2003 Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost expres abrogata prin art. 170 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, care la randul ei a fost abrogata prin dispozitiile art. 200 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Solutia legislativa criticata de autorul exceptiei a fost preluata in noua reglementare de art. 108 si art. 109 alin. (5).
    In opinia Guvernului, obligatia platii impozitelor si a taxelor, stabilite prin lege, nu contravine principiilor economiei de piata si nu este de natura sa lezeze ocrotirea proprietatii, deoarece nivelul dobanzilor datorate nu poate fi stabilit ca un procent imuabil, ci acesta se schimba periodic in raport cu evolutia economiei si cu schimbarile intervenite pe piata financiara. Imputernicirea Guvernului de a corela, prin hotarare, nivelul dobanzilor cu cele de referinta stabilite de Banca Nationala a Romaniei se justifica prin eliminarea necesitatii modificarii frecvente a legii in aceasta privinta. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca "in conditiile economiei de piata, stabilirea de dobanzi in cazul neindeplinirii la termenul scadent a obligatiei de plata reprezinta o masura justificata si necesara pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar penalitatile de intarziere apar ca o sanctiune pentru neindeplinirea unor obligatii legale".
    2. Dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, instituie o procedura de inadmisibilitate care nu contravine nici unei dispozitii din Legea fundamentala si nu este de natura sa conduca la ideea ca prin aceasta instanta care judeca fondul se substituie Curtii Constitutionale sub acoperirea unei dispozitii legale. Aceasta procedura nu face posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de catre instanta de judecata, ci doar pronuntarea, in situatiile date, asupra oportunitatii sesizarii Curtii Constitutionale.
    3. Prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza conditiile in care intreprinderile mici si mijlocii au acces la activele disponibile ale societatilor comerciale si companiilor nationale cu capital majoritar de stat, precum si ale regiilor autonome. Aceste dispozitii nu infrang principiul egalitatii in drepturi, deoarece acesta impune un tratament egal in fata legii si a autoritatilor publice numai in privinta cetatenilor aflati in situatii identice, iar nu in privinta persoanelor juridice.
    De asemenea, statul, in calitate de actionar majoritar, in virtutea prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si b), are obligatia sa asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie", "protectia concurentei loiale", precum si "protejarea intereselor nationale in activitatea economica". Stimularea vanzarii activelor disponibile, reglementata prin Legea nr. 133/1999, constituie o masura luata de stat in scopul realizarii atributiilor constitutionale enumerate care se subsumeaza unui obiectiv economic de interes general.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 au fost abrogate la data de 1 ianuarie 2003 prin art. 170 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, iar solutia legislativa criticata de autoarea exceptiei a fost preluata in noul act normativ de dispozitiile art. 12 si 16. Critica de neconstitutionalitate sustinuta de autorul exceptiei nu poate fi retinuta, deoarece stabilirea de dobanzi in cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita la termenul scadent reprezinta o masura necesara pentru a preveni prejudicierea creditorului, penalitatile de intarziere aparand ca o sanctiune pentru neindeplinirea unor obligatii legale.
    Dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, prevad, in aplicarea dispozitiilor art. 146 lit. d) si a celor ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, ca pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate numai legile si ordonantele in vigoare. O dispozitie contrara ar echivala cu o extindere a competentei Curtii Constitutionale si asupra legilor si ordonantelor abrogate, cu consecinta producerii unor efecte retroactive ale deciziilor pronuntate. Astfel, instituirea inadmisibilitatii unei exceptii de neconstitutionalitate pe motiv ca dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare nu contravine nici unei dispozitii constitutionale.
    In sfarsit, Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, prin raportare la dispozitiile art. 16 din Constitutie, republicata, este nefondata, deoarece autoarea exceptiei este o societate comerciala, iar dispozitiile constitutionale consacra o garantie care se refera la cetateni, nu si la persoane juridice.
    Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate conform careia dispozitiile criticate vin in contradictie cu prevederile art. 44 alin. (1) si (2) si cu cele ale art. 136 alin. (1) din Constitutie, republicata. Stimularea vanzarii activelor disponibile ale societatilor comerciale si companiilor nationale la care statul are calitatea de actionar majoritar, reglementata prin Legea nr. 133/1999, reprezinta o masura luata de stat in scopul realizarii unui obiectiv economic de interes general, si anume crearea economiei de piata, ca premisa a asigurarii libertatii comertului, protectiei concurentei loiale si a cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de productie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, precum si ale art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, cu urmatorul continut:
    - Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.";
    - Art. 12 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 133/1999: "Intreprinderile mici si mijlocii au acces la activele disponibile ale societatilor comerciale si companiilor nationale cu capital majoritar de stat, precum si ale regiilor autonome, in urmatoarele conditii:
    a) activele disponibile utilizate de intreprinderile mici si mijlocii in baza contractului de inchiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere in participatiune, incheiate cu societatile comerciale si companiile nationale cu capital majoritar de stat, precum si cu regiile autonome, la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi vandute, la solicitarea detinatorului, la pretul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare dupa deducerea investitiilor efectuate in activ de catre chirias;
    b) contractul de inchiriere sau contractul de locatie de gestiune se va transforma, la solicitarea detinatorului, in contract de leasing, cu clauza irevocabila de vanzare;";
    - Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999: "(1) In intelesul prezentei legi, se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate. Societatile comerciale si companiile nationale cu capital majoritar de stat, precum si regiile autonome sunt obligate sa stabileasca si sa intocmeasca listele cuprinzand activele disponibile, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Listele vor fi transmise la birourile de asistenta pentru constituirea si dezvoltarea societatilor comerciale, organizate in cadrul camerelor de comert si industrie judetene si a municipiului Bucuresti. Listele vor fi actualizate lunar.";
    - Art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996: "Pentru achitarea cu intarziere a obligatiilor bugetare, debitorii datoreaza majorari de intarziere, calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare si pana la data realizarii sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale in vigoare.
    Cota majorarilor de intarziere se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelata cu dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.
    In cazul constatarii unor diferente de obligatii bugetare, stabilite de organele competente, majorarile de intarziere se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare, la care s-a stabilit diferenta, pana la data realizarii acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicandu-se in mod corespunzator.
    In cazul obligatiilor bugetare stinse prin compensare, majorarile de intarziere pentru neplata acestor obligatii se calculeaza pana la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii."
    Curtea constata ca Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost abrogata prin art. 170 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, ordonanta care potrivit art. 170 alin. (1) a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2003. Solutia legislativa prevazuta in art. 13 a fost conservata in art. 12 si 16, care fac parte din capitolul V - "Accesoriile creantelor bugetare", sectiunea 1 - "Dobanzi si penalitati de intarziere" din ordonanta abrogatoare, cu urmatorul continut:
    - Art. 12: "Pentru neachitarea la termenul scadent a obligatiilor bugetare debitorii datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere. Dobanzile si penalitatile de intarziere datorate sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.";
    - Art. 16: "(1) Nivelul dobanzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, o data pe an, in luna decembrie, pentru anul urmator sau in cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
    (2) Cota penalitatilor de intarziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat."
    La randul ei, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogata prin art. 200 lit. c) din Codul de procedura fiscala (Ordonanta Guvernului nr. 92/2003), publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, care potrivit art. 198 a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Solutia legislativa anterioara se regaseste in noul act normativ in titlul VIII - "Colectarea creantelor fiscale", capitolul III - "Dobanzi si penalitati de intarziere", art. 108 - "Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere", art. 109 alin. (1) si (5) - "Dobanzi", precum si in art. 111 alin. (1) - "Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii si in cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciara", cu urmatorul continut:
    - Art. 108: "(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.
    (2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobanzi si penalitati de intarziere stabilite potrivit legii.";
    - Art. 109: "(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. [...]
    (5) Nivelul dobanzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, o data pe an, in luna decembrie, pentru anul urmator, sau in cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.";
    - Art. 111: "(1) In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire. [...]"
    Luand in considerare situatia creata in procesul legislativ mentionat, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 108, art. 109 alin. (1) si (5) si a art. 111 alin. (1) din Codul de procedura fiscala.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) si (2), art. 53, 54, 134, 135 si art. 144 lit. c) din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Dupa aprobarea Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei, dispozitiile invocate sunt cuprinse in art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) si (2), art. 56, 57, 135, 136 si art. 146 lit. d), cu urmatorul continut:
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 56: "(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
    (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
    (3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.";
    - Art. 57: "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
    - Art. 135: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara:
    c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
    g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.";
    - Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.";
    - Art. 146: "Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii: [...]
    d) hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct de Avocatul Poporului;".
    Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale are urmatorul continut: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca instituirea, prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, a inadmisibilitatii unei exceptii de neconstitutionalitate pe motivul ca dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare nu contravine nici unei dispozitii constitutionale. Art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, prevede in mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale, iar art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, reluand aceste dispozitii, precizeaza competenta Curtii Constitutionale de "a decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". Textul supus controlului trebuie sa fie in vigoare, deoarece interventia Curtii in aprecierea constitutionalitatii unor norme juridice care si-au incetat existenta ar fi contrara rolului si functiilor sale stabilite prin Constitutie, precum si principiului neretroactivitatii legii.
    In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala, de exemplu, prin Decizia nr. 362 din 12 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003, si prin Decizia nr. 375 din 2 octombrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 879 din 10 decembrie 2003.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, Curtea retine ca dispozitiile art. 12 din Legea nr. 133/1999 stabilesc caile de sprijin si accesul intreprinderilor mici si mijlocii la activele disponibile ale societatilor comerciale cu capital majoritar de stat si ale regiilor autonome, iar art. 13 alin. (1) stabileste masurile si conditiile pentru aplicarea dispozitiilor art. 12. In acest sens, activele disponibile utilizate de intreprinderile mici si mijlocii in baza contractului de inchiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere in participatiune pot fi vandute, iar contractul in cauza va inceta sau se va transforma, la cererea detinatorului, in contract de leasing cu clauza irevocabila de vanzare.
    Aceasta nu afecteaza prevederile art. 44 sau pe cele ale art. 136 din Constitutie, republicata, ci reprezinta o optiune a politicii statului, in calitate de actionar majoritar, in domeniul reformei economice si al strategiei de privatizare, statul avand obligatia, in virtutea art. 135 din Constitutie, sa asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie", "protectia concurentei loiale", precum si "protejarea intereselor nationale in activitatea economica". Curtea observa ca si sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale privind "economia" urmeaza a fi respinsa, deoarece chiar in sensul acestor dispozitii constitutionale, prin stimularea vanzarii activelor sale disponibile, statul ia masuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piata, ca premise ale asigurarii libertatii comertului, protectiei concurentei loiale si crearii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108, ale art. 109 alin. (1) si (5) si ale art. 111 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile art. 56 din Constitutie, republicata, deoarece instituirea unor majorari de intarziere pentru neachitarea in termenul legal a obligatiilor bugetare nu intra in sfera sistemului legal de impuneri, ci in aceea a raspunderii juridice pentru neindeplinirea indatoririlor prevazute de lege.
    Prin Decizia nr. 213 din 15 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003, Curtea Constitutionala a statuat ca obligatia platii impozitelor si a taxelor, stabilite prin lege, nu contravine principiilor economiei de piata si nu este de natura sa lezeze ocrotirea proprietatii. Stabilirea de dobanzi in cadrul neindeplinirii la termenul scadent a obligatiei de plata reprezinta o masura justificata si necesara, specifica economiei de piata, pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar penalitatile de intarziere apar ca o sanctiune pentru neindeplinirea unor obligatii legale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi numai in ceea ce priveste art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, ale art. 12 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii si ale art. 108, art. 109 alin. (1) si (5), precum si ale art. 111 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Animafilm" - S.A. in Dosarul nr. 2.793/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru