DECIZIE Nr.
501 din 7 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 12 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Ahmet llyas în Dosarul nr.
7.901/320/2007 (număr în format vechi 3.592/2008) al Tribunalului Mureş -
Secţia penală, de Adrian Goga în Dosarul nr. 2.511/117/2007 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia minori şi familie şi de Iuliana Varga în Dosarul nr.
1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul
excepţiei, Iuliana Varga, a transmis o cerere prin care solicită amânarea
judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen de judecată.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.571D/2008, nr. 25D/2009, nr.
396D/2009 şi nr. 400D/2009 au obiect identic, pune în discuţie din oficiu
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor'nr. 25D/2009, nr. 396D/2009 şi nr.
400D/2009 la Dosarul nr. 2.571 D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 3.422 din 27 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 8.687/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332
alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a
fost ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală, cu ocazia soluţionării recursului formulat de autorul
excepţiei şi alţii împotriva Sentinţei penale nr. 119 din 7 mai 2008 a
Tribunalului Brăila, prin care s-a dispus, între altele, admiterea excepţiei nulităţii
actelor de urmărire penală efectuate în cauză, admiterea excepţiei
neregularităţii actului de sesizare a instanţei şi restituirea cauzei, în baza
art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, la Parchetul de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, în vederea refacerii urmăririi penale.
Prin Incheierea din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a
respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de
procedură penală, pe motiv că textul de lege criticat ca fiind neconstituţional
nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Recursul formulat de autorul excepţiei
împotriva acestei încheieri a fost admis de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală, care a casat încheierea atacată şi, rejudecând, a admis
cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate menţionată.
Prin Incheierea din 17
decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (nr. în format vechi
3.592/2008), Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală.
Excepţia a fost ridicată de Ahmet Ilyas cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de
Judecătoria Târgu Mureş, prin care această instanţă a dispus restituirea cauzei
la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.511/117/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a
fost ridicată de Adrian Goga cu ocazia soluţionării dosarului mai sus
menţionat, în care instanţa a respins excepţia privind nulitatea actului de
sesizare a instanţei şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru
refacerea urmăririi penale.
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.766/91/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de
Iuliana Varga cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat, în care
instanţa a respins excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei
şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi
penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 332 alin. 4
din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor,
accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare,
imparţialitatea justiţiei şi folosirea căilor de atac, precum şi dreptul la
două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât instituie, cu privire la
hotărârea de desesizare a instanţei, un drept de recurs doar pentru procuror şi
pentru orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin
hotărârea judecătorească, fiind excluse părţile, inclusiv inculpatul. Totodată,
arată că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd cale de atac în situaţia
respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii
urmăririi penale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
şi din actele normative internaţionale invocate. Mai arată că, în realitate,
autorul excepţiei solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în
sensul de a permite atacarea separat cu recurs nu numai a hotărârii de
desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de
restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Tribunalul Mureş - Secţia penală consideră ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate,
întrucât nemenţionarea expresă a inculpatului printre titularii căii de atac nu
constituie o piedică în calea accesului acestuia la justiţie, în condiţiile în
care inculpatul poate fi inclus în categoria persoanelor ale căror interese au
fost vătămate, stipulată în textul de lege criticat, instanţa de judecată
învestită cu soluţionarea cauzei fiind suverană în interpretarea legii.
Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciază ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate şi arată
că autorul excepţiei urmăreşte, în realitate, completarea dispoziţiilor art.
332 alin. 4 din Codul de procedură penală, în sensul de a permite atacarea cu
recurs a încheierii prin care instanţa de judecată respinge cererea de
restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, solicitare
care este, însă, de competenţa legiuitorului.
Tribunalul Vrancea - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală
invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din
actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere,
în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 285/2008, nr. 736/2008,
nr. 854/2008 şi 'nr. 962/2008. Mai arată că dispoziţiile art. 2 paragraful 1
din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale nu au incidenţă în cauză, deoarece acestea se referă la situaţiile
în care instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre de condamnare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală,
modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind
accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul ia apărare,
ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare
la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre
dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la
preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, aceste din
urmă dispoziţii din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale
art. 14 paragrafele 1 şi 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, care vizează, în esenţă, dreptul la un proces echitabil,
egalitatea în faţa legii şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie
penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai
fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare
la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 285
din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi prin
Decizia nr. 854 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 578 din 31 iulie
2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse In deciziile mai
sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în
privinţa criticilor formulate în raport de dispoziţiile art. 14 paragraful 1
din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care
vizează egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.
Dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi ale art. 14 paragraful 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie în
materie penală, nu au incidenţă în cauză, întrucât vizează situaţiile în care instanţa de judecată a
pronunţat o hotărâre de condamnare.
Totodată, autorii excepţiei solicită completarea
dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a permite atacarea separat, cu
recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care
instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea
urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curţii de Apel'Galaţi - Secţia
penală, de Ahmet Ilyas în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (număr în format vechi
3.592/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penală, de Adrian Gogaîn Dosarul nr.
2.511/117/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie şi de
Iuliana Varga în Dosarul nr. 1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică