DECIZIE Nr.
212 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr.
641/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori
şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de
interpretare şi aplicare în cauză a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea nr. 55/R/MF din 8 septembrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 641/46/2008, Curtea de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul
de procedură penală, excepţie invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al
Lahham.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece reglementează obligaţia procurorului ca, în situaţia în care în
aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi, pentru care durata arestării
preventive expiră la date diferite, să sesizeze instanţa cu privire la ceilalţi
inculpaţi, ori de câte ori expiră durata arestării pentru unul dintre
inculpaţi. Se încalcă astfel, în opinia autorului excepţiei, dreptul la un
proces echitabil, deoarece prelungirea măsurii arestării se face, atât pentru
majori, cât şi pentru minori, de un număr de ori mult mai mare decât în
situaţiile obişnuite, având loc „o comprimare a timpului, cele 180 de zile
fiind acoperite în două luni". „Se creează astfel premisele unui abuz şi
unei grave ilegalităţi, cu încălcarea dreptului la libertatea individuală....în
sensul că măsura preventivă, ce ar trebui prelungită din 30 în 30 de zile în
cursul urmăririi penale şi numai motivat, se transformă într-o adevărată
pedeapsă stabilită la începutul celor 180 de zile pentru întreaga perioadă de 6
luni, practic o executare anticipată a pedepsei". Se mai arată că
procurorul este în imposibilitatea efectuării actelor de urmărire penală, fiind
ocupat cu formalităţile înaintării dosarului la instanţă. De asemenea,
inculpatul nu poate beneficia de o apărare efectivă şi eficientă, dosarul fiind permanent la instanţa
de judecată, şi se încalcă şi dispoziţiile constituţionale privind libertatea
individuală, deoarece „prelungirea arestării preventive după scurgerea primei
luni se va face de două ori în intervalul legal de 20, respectiv de 30 de zile;
astfel pentru inculpaţi se discută în aproximativ primele două luni propunerea
de prelungire a măsurii arestării preventive pentru toate cele 180 de zile
permise de lege, faţă de situaţia normală în care măsura ar trebui discutată la
expirarea fiecărei prelungiri de 30 de zile în decurs de 6 luni".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că „toate aspectele
privind neconstituţionalitatea art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală
sunt de natură procedurală şi nu constituţională şi, prin urmare, ar putea
forma obiectul unei viitoare reglementări procedurale în materie, pe care să o
realizeze legiuitorul ordinar".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile alin. (5) al art. 156 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală „Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în
cursul urmăririi penale", potrivit cărora „Când în aceeaşi cauză se
găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive
expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre
inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi
inculpaţi".
In susţinerea excepţiei se invocă art. 21, 23 şi 24 din
Constituţie privind accesul liber la justiţie, libertatea individuală şi,
respectiv, dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
textul de lege criticat dă expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 23
alin. (5) potrivit cărora, „In cursul urmăririi penale, arestarea preventivă
se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel
mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu
mai mult de 180 de zile". Prin reglementarea obligaţiei procurorului
ca, atunci când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru
care durata arestării preventive expiră la date diferite, sesizând instanţa
pentru unul dintre inculpaţi să sesizeze, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, legiuitorul a fost
preocupat de asigurarea pentru aceştia a tuturor garanţiilor pe care le
presupune accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. Pretinsele
dificultăţi procedurale la care face referire autorul excepţiei vizează modul
de interpretare şi aplicare a normelor criticate în cauza dedusă judecăţii,
excedând, prin urmare, competenţei Curţii Constituţionale, care se pronunţă
numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost
sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curţii de
Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta