DECIZIE Nr. 212 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din
Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 505 din 14 iunie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Crenganis in
Dosarul nr. 3.959/2004 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat Razvan
Cristian Gaube, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare
este legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, apreciind ca
textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 20 si
21, precum si reglementarilor internationale cuprinse in art. 6 si 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In
acest sens arata ca aplicarea imediata a normei criticate da nastere in
practica unor situatii in care aceeasi instanta, respectiv curtea de apel,
urmeaza sa solutioneze atat apelul, cat si recursul in aceeasi cauza, ceea ce
reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil si a celui la un
recurs efectiv, chiar daca asemenea situatii au caracter tranzitoriu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens arata ca sustinerea
autorului exceptiei este lipsita de temei, intrucat din examinarea argumentelor
acestuia se constata ca de fapt critica de neconstitutionalitate vizeaza o
situatie tranzitorie, reglementata de art. II din Legea nr. 195/2004,
dispozitii asupra carora Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, statuand ca
acestea nu contravin Legii fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
3.959/2004, Curtea de Apel Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III
alin. (1) din Legea nr. 195/2004, exceptie ridicata de Ioan Crenganis.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege criticat incalca prevederile art. 20 si 21 din Constitutie,
coroborate cu art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, intrucat "permite ca aceeasi instanta sa
solutioneze atat apelul, cat si recursul, dar in compunere diferita (de doi, respectiv
trei judecatori)". In acest sens arata ca legiuitorul a consacrat in Codul
de procedura civila principiul triplului grad de jurisdictie, principiu
potrivit caruia partea nemultumita de solutia unei instante poate sa o atace cu
apel la o instanta superioara, a carei solutie este supusa recursului la
instanta superioara acesteia. Asa fiind, autorul exceptiei considera ca
procesul este "echitabil", iar recursul este "efectiv"
numai in situatia in care solutia pronuntata de catre curtea de apel este supusa
recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea opiniei sale arata ca
textul de lege criticat cuprinde dispozitii procedurale de stricta si imediata
aplicare, astfel incat faptul ca Legea nr. 195/2004 a instituit posibilitatea
judecarii recursului tot de catre curtea de apel nu reprezinta o incalcare a
prevederilor Constitutiei, deoarece prin aceasta procedura nu se limiteaza accesul
la justitie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, apreciaza ca prin continutul sau textul de lege criticat nu aduce
atingere dreptului la solutionarea echitabila a cauzei intr-un termen rezonabil
ori dreptului la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, ci,
dimpotriva, reprezinta o expresie a aplicarii principiilor invocate. De
asemenea, arata ca situatia reglementata de art. III alin. (1) din Legea nr.
195/2004 reprezinta un caz de aplicare imediata a noilor reguli de competenta,
o situatie tranzitorie care nu impieteaza cu nimic asupra exercitarii
drepturilor procesuale ale partilor, intrucat caile de atac se solutioneaza de
complete diferite, intr-o alta compunere a instantei. In concluzie, Guvernul
apreciaza ca dispozitiile legale criticate asigura in fapt cadrul legal pentru
desfasurarea judecatii cailor de atac cu respectarea tuturor drepturilor si
garantiilor procesuale ale celor indreptatiti sa participe la aceasta judecata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. Arata in acest sens ca dispozitiile art. III alin. (1) din
Legea nr. 195/2004 nu incalca principiul liberului acces la justitie, respectiv
dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un
termen rezonabil, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati
particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Totodata, accesul la
justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile
judecatoresti si la toate caile de atac. Ca atare, instituirea unor reguli
speciale privind exercitarea cailor de atac nu este contrara art. 21 din
Constitutie, atata timp cat, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr.
195/2004, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a ataca atat
in apel, cat si in recurs hotararile pronuntate de judecatorii in prima
instanta in materia fondului funciar. In acest sens este invocata jurisprudenta
Curtii Constitutionale, si anume Decizia Plenului nr. 1/1994.
Mai mult, Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate sunt
norme de procedura, in deplina conformitate cu art. 126 alin. (2) din
Constitutie, astfel incat legiuitorul are libertatea de a stabili competenta
instantelor de judecata si normele de procedura judiciara, cu conditia
implicita de a nu contraveni altor norme si principii constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din incheierea
de sesizare, il constituie dispozitiile art. III alin. (1) din Legea nr.
195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, lege publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozitii
care au urmatorul continut:
- Art. III alin. (1): "Hotararile pronuntate de judecatorii in prima
instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si
recursului la curtea de apel."
Din examinarea notelor scrise depuse in motivarea exceptiei reiese ca in
opinia autorului acesteia textul de lege criticat este neconstitutional,
intrucat "permite ca aceeasi instanta sa solutioneze atat apelul, cat si
recursul [...]". Curtea constata ca, in conditiile in care reglementarea
legala in cauza prevede in terminis ca "hotararile pronuntate de
judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului
la tribunal si recursului la curtea de apel", formulare transanta care nu
permite ca aceeasi instanta sa poata solutiona ambele cai de atac, critica
apare, de plano, lipsita de temei.
In realitate aceasta i-a fost prilejuita autorului exceptiei de o situatie
cu caracter tranzitoriu, reglementata in art. II din Legea nr. 195/2004, astfel
incat, in aceste conditii, Curtea urmeaza a se pronunta asupra acestor din urma
dispozitii, care au urmatoarea redactare:
- Art. II: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de
apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul
Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor
imediat superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
(2) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si
care au ca obiect hotarari prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit
spre judecata curtilor de apel.
(3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in
principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor devenite
competente sa le judece, iar in cazul in care admisibilitatea in principiu a
fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin incheiere
irevocabila, data in camera de consiliu, fara citarea partilor."
In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale criticate sunt
invocate prevederile art. 20 si 21 din Constitutie, coroborate cu dispozitiile
art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Prevederile constitutionale invocate au urmatorul continut:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite."
Dispozitiile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale au urmatoarea redactare:
- Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere.";
- Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute
de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv
unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor
persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004 sunt adoptate de legiuitor in
cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum rezulta din prevederile
art. 126 alin. (2), potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti
si procedura de judecata sunt stabilite prin lege". Aceste norme legale
reglementeaza o situatie cu caracter tranzitoriu constand in aceea ca, urmare a
modificarilor de competenta a instantelor, potrivit carora recursul a incetat
sa constituie apanajul exclusiv al Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
modificari de imediata aplicare, aceeasi instanta, respectiv Curtea de apel,
care, potrivit reglementarii anterioare, solutionase apelul impotriva hotararii
judecatoriei, urma, in temeiul noii reglementari, sa solutioneze si recursul
(intr-o compunere diferita a completului) trimis de Inalta Curte de Casatie si
Justitie pe al carei rol se afla, fie pe cale administrativa, fie prin
declinare de competenta.
Curtea apreciaza ca intr-o asemenea imprejurare legiuitorul nu a facut
decat sa aplice si in aceasta materie regula de drept comun consacrata de art.
725 alin. 1 din Codul de procedura civila, respectiv aplicarea imediata a legii
procesuale noi. Chiar daca prevederea in cauza deroga de la norma instituita
prin art. 725 alin. 2 care, in materie de competenta, consacra principiul
ultraactivitatii legii vechi, o asemenea derogare este de competenta
legiuitorului si nu contravine nici unei prevederi constitutionale.
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr.
523 din 25 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 144 din 17 februarie 2005, si prin Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 10 martie
2005.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si
considerentele cuprinse in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in
cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din
Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila,
exceptie ridicata de Ioan Crenganis in Dosarul nr. 3.959/2004 al Curtii de Apel
Bacau - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora