DECIZIE   Nr. 212 din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 505 din 14 iunie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Crenganis in Dosarul nr. 3.959/2004 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat Razvan Cristian Gaube, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza este in stare de judecata.
    Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, apreciind ca textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 20 si 21, precum si reglementarilor internationale cuprinse in art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens arata ca aplicarea imediata a normei criticate da nastere in practica unor situatii in care aceeasi instanta, respectiv curtea de apel, urmeaza sa solutioneze atat apelul, cat si recursul in aceeasi cauza, ceea ce reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil si a celui la un recurs efectiv, chiar daca asemenea situatii au caracter tranzitoriu.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens arata ca sustinerea autorului exceptiei este lipsita de temei, intrucat din examinarea argumentelor acestuia se constata ca de fapt critica de neconstitutionalitate vizeaza o situatie tranzitorie, reglementata de art. II din Legea nr. 195/2004, dispozitii asupra carora Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, statuand ca acestea nu contravin Legii fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.959/2004, Curtea de Apel Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, exceptie ridicata de Ioan Crenganis.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 20 si 21 din Constitutie, coroborate cu art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat "permite ca aceeasi instanta sa solutioneze atat apelul, cat si recursul, dar in compunere diferita (de doi, respectiv trei judecatori)". In acest sens arata ca legiuitorul a consacrat in Codul de procedura civila principiul triplului grad de jurisdictie, principiu potrivit caruia partea nemultumita de solutia unei instante poate sa o atace cu apel la o instanta superioara, a carei solutie este supusa recursului la instanta superioara acesteia. Asa fiind, autorul exceptiei considera ca procesul este "echitabil", iar recursul este "efectiv" numai in situatia in care solutia pronuntata de catre curtea de apel este supusa recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    Curtea de Apel Bacau - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea opiniei sale arata ca textul de lege criticat cuprinde dispozitii procedurale de stricta si imediata aplicare, astfel incat faptul ca Legea nr. 195/2004 a instituit posibilitatea judecarii recursului tot de catre curtea de apel nu reprezinta o incalcare a prevederilor Constitutiei, deoarece prin aceasta procedura nu se limiteaza accesul la justitie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, apreciaza ca prin continutul sau textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la solutionarea echitabila a cauzei intr-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a aplicarii principiilor invocate. De asemenea, arata ca situatia reglementata de art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 reprezinta un caz de aplicare imediata a noilor reguli de competenta, o situatie tranzitorie care nu impieteaza cu nimic asupra exercitarii drepturilor procesuale ale partilor, intrucat caile de atac se solutioneaza de complete diferite, intr-o alta compunere a instantei. In concluzie, Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate asigura in fapt cadrul legal pentru desfasurarea judecatii cailor de atac cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale celor indreptatiti sa participe la aceasta judecata.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Arata in acest sens ca dispozitiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 nu incalca principiul liberului acces la justitie, respectiv dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Totodata, accesul la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Ca atare, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu este contrara art. 21 din Constitutie, atata timp cat, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a ataca atat in apel, cat si in recurs hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar. In acest sens este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia Plenului nr. 1/1994.
    Mai mult, Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate sunt norme de procedura, in deplina conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, astfel incat legiuitorul are libertatea de a stabili competenta instantelor de judecata si normele de procedura judiciara, cu conditia implicita de a nu contraveni altor norme si principii constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. III alin. (1): "Hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel."
    Din examinarea notelor scrise depuse in motivarea exceptiei reiese ca in opinia autorului acesteia textul de lege criticat este neconstitutional, intrucat "permite ca aceeasi instanta sa solutioneze atat apelul, cat si recursul [...]". Curtea constata ca, in conditiile in care reglementarea legala in cauza prevede in terminis ca "hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel", formulare transanta care nu permite ca aceeasi instanta sa poata solutiona ambele cai de atac, critica apare, de plano, lipsita de temei.
    In realitate aceasta i-a fost prilejuita autorului exceptiei de o situatie cu caracter tranzitoriu, reglementata in art. II din Legea nr. 195/2004, astfel incat, in aceste conditii, Curtea urmeaza a se pronunta asupra acestor din urma dispozitii, care au urmatoarea redactare:
    - Art. II: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
    (2) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si care au ca obiect hotarari prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.
    (3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor devenite competente sa le judece, iar in cazul in care admisibilitatea in principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin incheiere irevocabila, data in camera de consiliu, fara citarea partilor."
    In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale criticate sunt invocate prevederile art. 20 si 21 din Constitutie, coroborate cu dispozitiile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Prevederile constitutionale invocate au urmatorul continut:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite."
    Dispozitiile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale au urmatoarea redactare:
    - Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia va fi legal stabilita.
    3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
    e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004 sunt adoptate de legiuitor in cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum rezulta din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege". Aceste norme legale reglementeaza o situatie cu caracter tranzitoriu constand in aceea ca, urmare a modificarilor de competenta a instantelor, potrivit carora recursul a incetat sa constituie apanajul exclusiv al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, modificari de imediata aplicare, aceeasi instanta, respectiv Curtea de apel, care, potrivit reglementarii anterioare, solutionase apelul impotriva hotararii judecatoriei, urma, in temeiul noii reglementari, sa solutioneze si recursul (intr-o compunere diferita a completului) trimis de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe al carei rol se afla, fie pe cale administrativa, fie prin declinare de competenta.
    Curtea apreciaza ca intr-o asemenea imprejurare legiuitorul nu a facut decat sa aplice si in aceasta materie regula de drept comun consacrata de art. 725 alin. 1 din Codul de procedura civila, respectiv aplicarea imediata a legii procesuale noi. Chiar daca prevederea in cauza deroga de la norma instituita prin art. 725 alin. 2 care, in materie de competenta, consacra principiul ultraactivitatii legii vechi, o asemenea derogare este de competenta legiuitorului si nu contravine nici unei prevederi constitutionale.
    In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, si prin Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 10 martie 2005.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Ioan Crenganis in Dosarul nr. 3.959/2004 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora