DECIZIE   Nr. 209 din 30 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 76 din 21 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Consiliul Local al Sectorului 5 Bucuresti si Societatea Comerciala "Cotroceni" - S.A., fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea acesteia si constatarea ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale, deoarece incalca principiul separatiei puterilor in stat.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, avand in vedere ca formula executorie vizeaza executarea unei anumite hotarari, astfel incat dispozitia cuprinsa in aceasta formula ramane fara suport in cazul desfiintarii hotararii respective de catre instanta de recurs.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 mai 1999 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad Alexandru Ionescu intr-o cauza civila avand ca obiect judecarea apelului declarat de autorul exceptiei impotriva Sentintei nr. 8.980/1998 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca art. 311 din Codul de procedura civila incalca principiul separatiei puterilor in stat. Dezvoltand argumentarea, autorul exceptiei sustine ca prin separatia puterilor in stat sfera de competenta a fiecarei puteri este strict delimitata. In consecinta, se apreciaza ca puterea judecatoreasca, avand competenta de a "spune legea", nu are puterea sa se amestece in "punerea in executie a unei hotarari judecatoresti (care) intra in competenta puterii executive". De asemenea, se mai sustine ca "prin casarea unei hotarari nu pot fi anulate actele de executare, fiindca acestea sunt acte administrative intrate in circuitul civil si care pot fi supuse numai cenzurii instantelor de contencios administrativ". Pe de alta parte, in mod contradictoriu fata de sustinerea de mai sus, in final autorul exceptiei considera ca "actul de executare o data intrat in circuitul civil, fiind emis in numele presedintelui tarii, nu poate fi desfiintat pe cale judecatoreasca, intrucat, conform art. 84 alin. (2) din Constitutie, presedintele tarii se bucura de imunitate si actele emise de el sau in numele lui nu pot fi aduse in fata justitiei".
    La data de 2 septembrie 1999 autorul exceptiei a depus la dosarul Curtii Constitutionale o petitie prin care arata ca "ridica exceptia de neconstitutionalitate a recursului in anulare introdus de procurorul general impotriva Sentintei civile nr. 3.612 din 28 iunie 1993, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, intrucat recurentul nu are calitate procesuala activa".
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece "este firesc ca desfiintarea temeiului executarii sa se reflecte si in actele de executare realizate". Totodata, se apreciaza ca prin prevederea legala criticata nu se incalca nici o dispozitie constitutionala, iar referitor la argumentul sustinut de autorul exceptiei in legatura cu faptul ca si masura de desfiintare a actelor de executare ar trebui sa fie luata in numele presedintelui tarii, sub care s-a luat masura punerii in executare a hotararii, instanta apreciaza ca prin art. 311 din Codul de procedura civila se declara ineficacitatea actelor de executare a unei hotarari judecatoresti desfiintate. De asemenea, instanta considera, in legatura cu aceasta sustinere a autorului exceptiei, ca "nu reprezinta o chestiune de verificare a constitutionalitatii legii, ci reprezinta obiectiuni la modul de reglementare a intoarcerii executarii in cazul casarii hotararii puse in executare (chestiune ce priveste necesitatea sau oportunitatea reglementarii legale)". Instanta mai afirma, de asemenea, ca "nu se poate sustine ca prin declararea ineficacitatii formelor de executare, ca urmare a desfiintarii hotararii, se submineaza autoritatea institutiei prezidentiale, deoarece nu s-a pus in executare un act emis de presedintele statului".
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera, in esenta, ca "executarea silita reprezinta ultima faza a procesului civil, in care se realizeaza in concret dreptul recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu". In ceea ce priveste participarea puterii executive la executarea unei hotarari judecatoresti, se arata ca "aceasta participare nu reprezinta decat indeplinirea atributiilor legale de a da concursul la realizarea activitatii de executare silita si nu confirmarea faptului ca am fi in prezenta unei activitati proprii autoritatilor executive". Se mai invoca si argumentul ca intreaga executare, ca si validitatea titlului sunt supuse controlului instantei civile pe calea contestatiilor introduse de cei interesati. Se conchide, in acest sens, ca "numai jurisdictia de drept comun, si nu cea speciala a contenciosului administrativ, are competenta generala sa controleze regularitatea infaptuirii justitiei in toate cazurile de executare silita a obligatiilor stabilite potrivit legii". In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile autorului exceptiei de neconstitutionalitate si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila, potrivit carora: "Hotararea casata nu are nici o putere.
    Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel."
    Autorul exceptiei, invocand neconstitutionalitatea art. 311 din Codul de procedura civila, apreciaza ca a fost incalcat principiul separatiei puterilor in stat.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, desi Constitutia nu consacra in nici un text al sau, expressis verbis, principiul separatiei puterilor, acest principiu rezulta din modul in care legea fundamentala reglementeaza autoritatile publice si competentele ce revin acestora. De altfel, Curtea Constitutionala a consacrat in jurisprudenta sa, in mai multe randuri, aplicabilitatea acestui principiu, de exemplu prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, si prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.
    Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca "Sunt neconstitutionale prevederile actelor normative [...] care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei", Curtea constata ca se poate pronunta asupra constitutionalitatii unui text de lege prin raportarea acestuia la un principiu constitutional.
    In aceste conditii, trecand la examinarea pe fond a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila sunt cuprinse in normele care reglementeaza procedura de judecata, si anume in Cartea a II-a "Procedura contencioasa" din acelasi cod. Conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". In consecinta, reglementarea efectelor casarii hotararii judecatoresti asupra actelor de executare a acesteia este o prerogativa exclusiva a legiuitorului.
    Invocarea principiului separatiei puterilor in stat in sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila este nerelevanta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze. Faptul ca textul criticat prevede ca actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei hotarari judecatoresti casate sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel, este consecinta imprejurarii ca hotararea judecatoreasca, investita cu formula executorie prevazuta la art. 269 din Codul de procedura civila, care a devenit astfel titlu executoriu, a fost desfiintata ca urmare a solutionarii unei cai de atac. De altfel, insusi textul formulei executorii vizeaza executarea silita a unei anumite hotarari judecatoresti, in cazul in care aceasta este titlu executoriu, ceea ce presupune ca dispozitia cuprinsa in aceasta formula ramane fara suport in cazul desfiintarii hotararii respective de catre instanta judecatoreasca superioara sesizata cu solutionarea caii de atac exercitate impotriva hotararii. A considera, asa cum sustine autorul exceptiei, ca actul de executare ar trebui desfiintat, la randul sau, de instanta de contencios administrativ presupune un formalism excesiv, deoarece instanta de contencios nu ar avea ce solutiona, intrucat ea nu ar putea sa mentina actul de executare a unei hotarari care nu mai exista.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca puterea judecatoreasca ar incalca prerogativele Presedintelui Romaniei in numele caruia s-a dispus prin formula executorie aducerea la indeplinire a prevederilor hotararii judecatoresti, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece, daca hotararea este desfiintata de o instanta judecatoreasca, formula executorie ramane fara obiect, iar actele de executare nu isi mai au justificare, asa cum de altfel precizeaza dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila, care prevede totodata exceptia cazului in care instanta de recurs dispune altfel. De asemenea, este de retinut ca desfiintarea efectelor actelor de executare, in cazul casarii hotararii, este dispusa prin lege si se produce de drept. Or, legea este obligatorie atat pentru instanta de judecata, cat si pentru autoritatile din sfera puterii executive. Legiuitorul care stabileste conditiile in care o hotarare judecatoreasca devine titlu executoriu si continutul formulei executorii este indreptatit sa reglementeze si situatia efectelor casarii hotararii asupra actelor de executare efectuate in baza ei.
    In consecinta, Curtea constata ca prevederile art. 311 din Codul de procedura civila, care, in principiu, leaga situatia actelor de executare de existenta hotararii ce se executa, sunt constitutionale, urmand ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa.
    Referitor la petitia depusa de autorul exceptiei de neconstitutionalitate direct la dosarul Curtii, prin care invoca neconstitutionalitatea recursului in anulare introdus de procurorul general impotriva unei sentinte civile, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu poate fi primita, fiind contrara prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 noiembrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu