DECIZIE Nr.
209 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Domeniul
Coroanei" -S.R.L. în Dosarul nr. 10.168/63/2008 al Tribunalului Dolj -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat Ana Maria Mihalcescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr.
1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008, care au ca
obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea
Comercială „Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercială
„Oltyre" -S.A. Craiovaîn dosarele nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008,
nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008 ale aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin
acelaşi avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al
excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea
dosarelor.
Avocatul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr.
1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008 la Dosarul nr.
1.923D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor
excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate
încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1),
art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Se arată că dreptul
prin care s-a concesionat un bun este un drept câştigat care trebuie respectat.
De asemenea, modalitatea de impozitare trebuie să fie echitabilă şi rezonabilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 16 septembrie 2008, 25 septembrie
2008 şi 4 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr.
10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008, Tribunalul
Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256
alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea Comercială
„Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercială „Oltyre" - S.A.
Craiova în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor împotriva deciziilor de impunere
emise de primărie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 256 alin. (3) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale în raport cu
prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56
alin. (2) din Constituţie, deoarece prevăd că taxa pe terenurile proprietate a
statului reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor. Se arată că, anterior
modificării textului de lege criticat prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, această sarcină nu era
prevăzută în legislaţia fiscală, iar concesionarului îi revenea numai obligaţia
de a suporta redevenţa anuală stabilită prin contractul de concesiune. De
asemenea, se arată că suprimarea dreptului câştigat de concesionar nu are
justificare şi este incompatibilă cu principiile statului de drept.
Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi
fiscal apreciază că
dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale
invocate, deoarece în cauză este vorba de instituirea unei obligaţii fiscale,
iar nu de stabilirea unor măsuri de ocrotire a proprietăţii.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere
principiilor ocrotirii şi garantării, în mod egal, a proprietăţii private.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, prin avocat, şi ale
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
662 din 1 august 2006, dispoziţii care au următorul conţinut:
-Art. 256 alin. (3): „Pentru
terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a
concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16
alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi art. 56 alin. (2) privind
aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
Curtea a statuat, faţă de jurisprudenţa anterioară, că „plata impozitului pe
teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în
administrare ori în folosinţă, după caz, de către concesionari, locatari,
titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, nu este de
natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul
este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile,
condiţie îndeplinită în cazul de faţă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât
concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţă a
terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte
intervenite între părţile interesate".
Referitor la invocarea, în
susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 44 alin.
(2) din Constituţie, cu motivarea că pentru terenul concesionat ori închiriat
concesionarul şi locatarul plătesc şi redevenţă/chirie etc, Curtea a reţinut,
prin aceeaşi decizie, că „aceasta nu are relevanţă sub raportul
constituţionalităţii textului criticat, fiind o problemă care priveşte exclusiv
părţile contractului de concesiune sau de închiriere, precum şi clauzele lui,
iar nu o problemă de ocrotire inegală a dreptului de proprietate privată.
Ocrotirea proprietăţii private nu se realizează prin regimul de impozitare, ci
prin alte instrumente juridice. De altfel, Curtea constată că prevederile art.
1 paragraful 2 al Protocolului adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc că dispoziţiile
privind protecţia proprietăţii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinţei bunurilor
conform interesului general şi pentru a asigura plata impozitelor".
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a mai reţinut că textul criticat se
aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situaţiile
prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalităţii
în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără a institui egalitatea între cetăţeni şi
autorităţile publice sau între cetăţeni şi stat sau unităţile
administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.
In sfârşit, referitor la invocarea încălcării
dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că
stabilirea prin lege a obligaţiei plăţii impozitului pe teren pentru subiectele
prevăzute nu numai că nu încalcă, ci, dimpotrivă, este perfect compatibilă cu
textele constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea
Comercială „Cervina" - S.A. Segarcea şi Societatea Comercială
„Oltyre" - S.A. Craiova în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr.
10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008
ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta