DECIZIE Nr.
208 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 275 din 25 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Albes" - S.A. din Hunedoara în Dosarul
nr. 1.539/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.539/97/2006, Tribunalul
Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Albes" - S.A. din Hunedoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că reglementarea criticată este
neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24
alin. (1), art. 126 alin. (1) şi ale art. 129 din Constituţie, întrucât
„ordonanţa de admitere a cererii de emitere a somaţiei de plată poate fi
atacată cu acţiune în anulare la aceeaşi instanţă care a emis-o, iar acest fapt
prezintă marele dezavantaj că acţiunea în anulare poate fi soluţionată chiar de
acelaşi judecător care a soluţionat cererea de emitere a somaţiei de plată. Ca
atare rămâne riscul ca imparţialitatea judecătorului să fie ştirbită şi în
acest mod lipseşte controlul judiciar ierarhic prin care se poate îndrepta o
eventuală soluţie eronată".
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele
de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii potrivit cărora „Hotărârea
prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă".
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi
(2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi în art.
129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în
raport cu aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă.
Prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Curtea a constatat conformitatea
textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului
supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din
dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie
juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă,
dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art.
129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile
legii".
Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a
prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că nici această critică nu este
întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa, de
exemplu, Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 44
din 13 ianuarie 2005, „modul de reglementare a competenţei instanţelor în
materia soluţionării cererilor de emitere a ordonanţelor care conţin somaţia de
plată către creditor şi în materia soluţionării cererilor în anulare a unor
asemenea ordonanţe face posibil ca aceeaşi instanţă, judecătoria, în materie
civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât
cererea, cât şi calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea
împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituţional
textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea
unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi
particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber
la justiţie nu înseamnă
accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti".
Totodată, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 332 din 11
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, Curtea a
statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia
de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum
şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare, părţile au posibilitatea de a-şi
exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate toate condiţiile ca
interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil.
Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Albes" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 1.539/97/2006 al Tribunalului
Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu