DECIZIE Nr.
206 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. 2 si art. 360 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 şi 360 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Maria Ciobanu în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007 al
Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă faptul că autoarea
excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.102,1/114/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori
şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 şi art. 360 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Maria
Ciobanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 192 alin. 2 din Codul de procedură
penală încalcă dreptul la un proces echitabil. Se arată în acest sens că „este
absurd şi inechitabil să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat, în
penal, persoana vătămată de însuşi statul debitor care, în loc să execute
hotărârea obţinută în contencios administrativ, nu o face", determinând
astfel iniţierea unei acţiuni penale pentru executarea hotărârii judecătoreşti
obţinute împotriva statului. In ceea ce priveşte art. 360 alin. 3 din Codul de
procedură penală se susţine că este discriminatoriu, întrucât stabileşte să se
comunice hotărârea redactată în formă motivată doar inculpaţilor, iar nu şi
celorlalte părţi din proces, şi mai ales reclamantului, încălcându-i-se
acestuia din urmă dreptul la un proces echitabil. Se arată că nu este
suficientă comunicarea dispozitivului, ci este necesară comunicarea întregii
hotărâri de către instanţa de fond.
Curtea de Apel Ploieşti
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în
ceea ce priveşte art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu privire la
art. 360 din Codul de procedură penală, apreciază că este neconstituţional,
deoarece creează o inegalitate între inculpatul aflat în situaţiile speciale menţionate în text şi celelalte părţi
din proces.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului
încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 192 şi 360 din Codul de procedură
penală. Din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei consemnate în aceeaşi
încheiere şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, precum şi a
considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică, în ceea ce
priveşte art. 192 din Codul de procedură penală, numai alin. 2 al acestuia. Aşa
fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi art. 360 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins:
- Art. 192 alin. 2: „In
cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte
cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a
respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau
cererea.";
- Art. 360: „Copii de pe
dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată,
cât şi la pronunţare.
Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre
situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea
hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia
dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere.
După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în
alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.
In cazul în care instanţa a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se
comunică serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cu raportare la
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. Dispoziţiile art. 192 alin.
2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, în raport cu critici similare. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 717
din 23 octombrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând, pentru
considerentele acolo reţinute, că acest text de lege nu aduce atingere
liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Intrucât
nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii, soluţia pronunţată anterior, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză.
II. In ceea ce priveşte art.
360 din Codul de procedură penală, se constată că autoarea excepţiei este
nemulţumită de omisiunea legiuitorului de a reglementa obligativitatea
comunicării către inculpatul aflat în libertate o copie a actului de sesizare a
instanţei, precum şi a dispozitivului hotărârii judecătoreşti pronunţate în
cauză. Astfel, se consideră că o copie de pe actul de sesizare şi de pe
hotărârea judecătorească ar trebui să primească şi inculpaţii aflaţi în stare
de libertate, iar nu numai cei aflaţi în stare de deţinere. Or, această
„critică de neconstituţionalitate" vizează, în realitate, o problemă de
legiferare, problemă care constituie atributul suveran al Parlamentului, care,
potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este „unica autoritate legiuitoare
a ţării".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Maria Ciobanu în Dosarul
nr. 6.102,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 360 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta