DECIZIE Nr.
206 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 255 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lai Hanqin
în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal,
însoţit de interpretul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
susţine, prin traducător, că actul normativ criticat este o reglementare
„imperfectă" sub aspectul obţinerii drepturilor legale în România de către
cetăţenii străini. Arată că pe timpul şederii legale în ţară a realizat
investiţii importante şi şi-a îndeplinit obligaţiile legate de plata
impozitelor aferente faţă de statul român şi de aceea dispoziţia Autorităţii
pentru străini de părăsire a teritoriului ţării i se pare abuzivă şi arbitrară.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în acest sens, că prevederile
art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu
încalcă, prin conţinutul lor, principiul nediscriminării. In ceea ce priveşte
invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu
art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la ocrotirea
dreptului de proprietate privată, apreciază că acestea nu au incidenţă în
cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.074/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia
a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Lai Hanqin într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu
prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din
convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi
convenţie, „precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în
materie, care instituie şi garantează dreptul de proprietate privată şi dreptul
persoanei la nediscriminare". In acest sens, se susţine că, „prin refuzul
de a se prelungi dreptul de şedere temporară cetăţenilor străini pentru că Ie-a
expirat mandatul de administrare, se limitează excesiv şi discriminatoriu
dreptul constituţional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă
şi principiul proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, întrucât este disproporţională în raport cu scopul pentru
care a fost luată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat nu contravine principiului nediscriminării, sens în
care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 443/2006. In
plus, consideră că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
referitoare la dreptul de proprietate privată, nu au incidenţă în cauza de
faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, având următorul cuprins:
- Art. 55 alin. (1) lit. c) -
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: „(1)
Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i
se poate prelungi dreptul de şedere temporară, dacă: [...] c) face dovada că
este acţionar sau asociat al societăţii comerciale cu atribuţii de conducere şi
administrare".
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu
prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare
la dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 14 din convenţie şi art.
1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, privind interzicerea
discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 55 alin.
(1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România contravin dreptului de proprietate şi principiului
nediscriminării, astfel cum sunt consacrate prin normele constituţionale şi
convenţionale invocate. Arată, în acest sens, că cerinţa înscrisă la art. 55
alin. (1) lit. c) din ordonanţă, potrivit căreia străinul care solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară trebuie să facă dovada că este
acţionar sau asociat al societăţii comerciale cu atribuţii de conducere şi
administrare este excesivă, discriminatorie şi disproporţionată în raport cu
finalitatea urmărită de legiuitor şi încalcă, totodată, dreptul de proprietate
al cetăţeanului străin care, pe timpul şederii sale legale în ţară, a realizat
aici anumite investiţii şi deţine o serie de bunuri în proprietate.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 este un act normativ ce reglementează
regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează exclusiv
acestora şi se aplică în mod unitar tuturor celor care se află în aceeaşi
situaţie juridică. Prin
urmare, criticile privind discriminarea pe criterii de origine naţională nu pot
fi reţinute. De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens prin
Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 518 din 15 iunie
2006, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002, răspunzând, astfel, unor critici similare celor din prezenta
cauză.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că
textul de lege examinat nu conţine norme privind acest drept şi, ca atare,
prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză. Dispoziţiile de
lege criticate nu fac decât să enumere condiţiile şi actele necesare
prelungirii dreptului de şedere temporară a străinilor în România în scopul desfăşurării de
activităţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare
categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de
şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de
solicitantul dreptului.
Curtea observă, de asemenea, că, în cazul de faţă,
invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de refuzul
Autorităţii pentru străini de a acorda autorului excepţiei prelungirea
dreptului de şedere temporară în România pe motivul că acestuia îi expirase
mandatul de administrare al unei societăţi comerciale. In consecinţă, motivele
ce au determinat invocarea prezentei excepţii, precum şi argumentele ce o
susţin nu au la bază o relaţie de contrarietate dintre textul legal criticat şi
o normă constituţională, ci, în realitate, privesc aspectele de fapt specifice
speţei, care pot fi apreciate doar de instanţa de judecată în faţa căreia se
soluţionează litigiul.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lai
Hanqin în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi