Decizia Nr.205 din 06.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, excepţie ridicată de Gabriela Subţirică în Dosarul nr. 2.679/98/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.380D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 994 din 6 noiembrie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.679/98/2011, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Subţirică într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, prin dispunerea suspendării sale din funcţie ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale formulate împotriva sa, se creează o situaţie discriminatorie faţă de alte persoane împotriva cărora s-a declanşat, de asemenea, acţiunea penală, dar faţă de care nu operează suspendarea din funcţie, că este încălcată prezumţia de nevinovăţie, de vreme ce nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească de condamnare şi că este încălcat, totodată, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, deoarece, în perioada suspendării, este lipsită de veniturile pe care le realiza prin exercitarea funcţiei pentru care avea pregătirea necesară. Mai arată că punerea în mişcare a acţiunii penale poate fi făcută în mod discreţionar, la aprecierea anchetatorului, considerând că acest moment nu poate marca începutul sine die al suspendării din funcţie şi că este în imposibilitate să realizeze venituri o perioadă foarte îndelungată de timp, fiind suspendată din funcţie până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti.Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că suspendarea este o obligaţie legală a preşedintelui curţii de apel şi nu doar o facultate prevăzută de legea specială, dar totodată este şi o măsură de protecţie a angajatului, care poate fi repus în funcţia anterioară deciziei, în condiţiile în care va fi respinsă acţiunea penală pusă în mişcare împotriva contestatoarei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 sunt constituţionale. Măsura dispusă de acestea se aplică în egală măsură tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, deci în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, aceeaşi măsură este aplicabilă şi judecătorilor şi procurorilor, fiind prevăzută de art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Nici critica de neconstituţionalitate faţă de normele art. 23 alin. (11) şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută. Dobândirea calităţii procesuale de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădit dreptul la apărare şi să solicite administrarea de probe pe parcursul desfăşurării procesului. Pe de altă parte, temeiul suspendării din funcţie nu este de natură penală, acesta rezidând în protejarea autorităţii publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor unor fapte penale săvârşite de către angajat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin dispoziţiile art. I pct. 29 din Legea nr. 17/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2006, precum şi prin art. V pct. 1 din Legea nr. 156/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 22 iulie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:a)când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu.“Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, ale art. 23 alin. (11), potrivit căruia „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată“ şi ale art. 41 alin. (1), care prevăd că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.“ Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice au mai fost examinate de Curtea Constituţională. Prin Decizia nr. 994 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 17 decembrie 2007, instanţa de contencios constituţional a constatat că măsura suspendării din funcţie a unei persoane ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în cazul în care împotriva acesteia a fost pusă în mişcare acţiunea penală, prin ordonanţă sau rechizitoriu, are ca finalitate protejarea autorităţii publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor unei fapte penale săvârşite de către personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Aşadar, temeiul suspendării din funcţie a persoanelor care ocupă astfel de funcţii nu este de natură penală. Or, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie privesc libertatea individuală a persoanei şi instituie prezumţia de nevinovăţie exclusiv pentru răspunderea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana în cauză, suspendarea din funcţie încetează, iar aceasta este repusă în situaţia anterioară, i se plătesc drepturile băneşti de care a fost lipsită pe perioada suspendării din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în muncă şi în specialitate pentru această perioadă. Curtea constată că cele reţinute prin decizia la care s-a făcut referire îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu au fost relevate elemente noi, care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei constituţionale în materie. Totodată, având în vedere şi considerentele deciziei mai sus indicate, Curtea constată că nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii şi al nediscriminării, consacrat de art. 16 din Constituţie. Acest principiu impune aplicarea unui tratament juridic identic unor situaţii identice, dar şi, per a contrario, tratament juridic diferit unor situaţii ce se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Or, aceeaşi măsură a suspendării din funcţie priveşte, în egală măsură, orice persoană care face parte din aceeaşi categorie profesională a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi care se află în ipoteza normei criticate. Pe de altă parte, această categorie profesională, prin specificul activităţii desfăşurate şi statutul angajaţilor, se diferenţiază în mod obiectiv de alte categorii profesionale, astfel că măsura legală de suspendare din funcţie odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva angajatului este rezonabilă şi justificată, exigenţele principiului egalităţii şi al nediscriminării fiind pe deplin respectate. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului la muncă, astfel cum este prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că nu sunt întemeiate. Reglementarea măsurii de suspendare din funcţie a unei persoane ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pentru perioada dintre declanşarea acţiunii penale prin ordonanţă sau rechizitoriu şi până la scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana în cauză, nu este de natură a afecta exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este, potrivit normei constituţionale invocate, liberă, însă este de netăgăduit că orice persoană trebuie să respecte, în calitatea sa de angajat, normele legale ce reglementează statutul profesiei alese şi desfăşurarea respectivei activităţi, iar încălcarea acestor norme nu poate justifica invocarea garanţiei constituţionale referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, excepţie ridicată de Gabriela Subţirică în Dosarul nr. 2.679/98/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi