DECIZIE   Nr. 205 din  9 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 544 din 25 iulie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, exceptie ridicata de Viorica Barko in Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curtii de Apel Brasov.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile atacate nu contravin prevederilor constitutionale, intrucat in istoria statului roman au mai existat norme legale aplicabile pe o anumita parte a teritoriului national, fara ca prin aceasta sa fie afectat caracterul unitar al statului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.727/R/2001, Curtea de Apel Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, exceptie ridicata de Viorica Barko intr-un proces civil avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobandit prin uzucapiune.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat nu se mai aplica, avand in vedere adoptarea legii cadastrului si a publicitatii imobiliare. In opinia sa posibilitatea existentei in Romania, ca stat unitar, a unor dispozitii legale aplicabile exclusiv in anumite zone teritoriale, in timp ce in celelalte zone se aplica, in aceeasi materie, alte prevederi legale, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea de Apel Brasov apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, aratand ca dispozitia legala atacata este constitutionala, fiind consecinta perpetuarii temporare a sistemului anterior de publicitate imobiliara bazat pe cartile funciare. Se arata ca Legea nr. 7/1996 conditioneaza abrogarea Decretului-lege nr. 115/1938 de finalizarea lucrarilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliara pentru intregul teritoriu administrativ al unui judet. Or, in judetul Brasov lucrarile cadastrale inca nu s-au finalizat.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, precizand ca in Romania au existat si mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumita parte a teritoriului national, ca de exemplu Legea LX/1881 privitoare la executarea silita imobiliara in Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, iar aceasta situatie nu afecteaza caracterul unitar al statului. Se arata in continuare ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat instituie acelasi tratament juridic pentru anumite categorii de cetateni aflati in situatii identice.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textul art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, este urmatorul: "Cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 de ani, dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara, va putea cere inscrierea dreptului uzucapat.
    De asemenea, va putea cere inscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 de ani, socotiti de la inscrierea in cartea funciara."
    Autorul exceptiei sustine ca posibilitatea existentei in Romania, ca stat unitar, a unor dispozitii legale aplicabile exclusiv in anumite zone teritoriale, in timp ce in celelalte zone se aplica, in aceeasi materie, alte prevederi legale, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil", si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza.
    In istoria statului unitar roman au existat si mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumita parte a teritoriului national.
    Existenta unor acte normative aplicabile numai in anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicarii in spatiu a respectivelor acte. Unificarea legislatiei, realizata prin extinderea legilor din Vechiul Regat pe intregul cuprins al tarii, a inlaturat conflictele interprovinciale de legi. Legea nr. 7/1996 pune capat unei asemenea situatii, si anume aplicarii unor reglementari legale diferite, pe de o parte, in Transilvania, iar pe de alta parte, in Vechiul Regat, in ceea ce priveste publicitatea imobiliara, realizata prin sistemul de carte funciara si, respectiv, prin registrele de transcriptiuni si inscriptiuni. Ca efect al aplicarii Legii nr. 7/1996 este in curs de realizare unificarea legislativa a regimului de publicitate imobiliara; acest regim urmeaza sa se aplice pe intregul teritoriu, dar, datorita complexitatii conditiilor tehnice, nu dintr-o data, ci treptat. Esential in aceasta materie este faptul ca, in ceea ce priveste coexistenta in spatiu a doua ori chiar a mai multe reglementari legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana acestea, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care priveste dreptul international public - si nici despre existenta unor reglementari multiple intr-un stat federal.
    Decretul-lege nr. 115/1938, care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al inscrierii in cartea funciara, se mai aplica temporar, urmand sa isi inceteze aplicabilitatea, potrivit dispozitiilor art. 72 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, dupa definitivarea lucrarilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliara la nivelul intregii tari.
    De altfel, cu privire la problemele de principiu ridicate de exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentului dosar Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acelasi sens prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita.
    Aplicarea concomitenta a celor doua reglementari, cartile funciare si registrele de transcriptiuni si inscriptiuni, nu demonstreaza existenta unei discriminari intre cetateni. Aceasta intrucat coexistenta temporara a unor reglementari ce reflecta rezultatul unei evolutii istorice se aplica in mod egal tuturor cetatenilor, iar nu in functie de persoana uneia sau a celeilalte parti intr-un act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, determinant fiind doar locul situarii imobilului. De altfel, chiar daca s-ar fi aplicat criteriul domiciliului dobanditorului, tot n-ar fi putut fi vorba despre o discriminare, dat fiind ca acest criteriu i-ar fi avut in vedere in mod egal pe toti cei care dobandesc drepturi reale imobiliare. Or, Curtea Constitutionala a stabilit, cu titlu de principiu, ca egalitatea in drepturi a cetatenilor nu este cu nimic afectata atunci cand legea se aplica diferit unor subiecte de drepturi si obligatii aflate in situatii diferite.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor referitoare la cartile funciare, exceptie ridicata de Viorica Barko in Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curtii de Apel Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu