DECIZIE Nr.
204 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) lit. g) si ale art. 55
alin. (2) lit. c) pct. (ii) si alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55
alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng
Xiaofang în Dosarul nr. 1.967/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde
autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chineză,
domnul Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susţine,
prin traducător, că actul normativ criticat nu este în măsură să îl apere de
arbitrariul Autorităţii pentru străini, care a dispus prin decizie părăsirea
teritoriului României, fără drept de revenire, în condiţiile în care acesta, pe
perioada şederii sale în ţară, a realizat investiţii importante. Astfel, este
încălcat dreptul său de proprietate privată şi apreciază că ordonanţa criticată
ar trebui modificată, solicitând, totodată, admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului
Public arată că textele de lege criticate nu relevă niciun fel de contrarietate
faţă de normele constituţionale şi dispoziţiile din actele internaţionale invocate, ci reprezintă
consecinţa firească a nerespectării legii în ceea ce priveşte condiţiile cerute
pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară în România.
Totodată, potrivit prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002, decizia Autorităţii pentru străini poate fi atacată în faţa instanţei
de judecată competente, astfel că un eventual abuz sau arbitrariu al acestei
autorităţi este supus controlului judecătoresc. In plus, menţionează că
prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la ocrotirea dreptului de
proprietate privată, nu au incidenţă în cauză. In consecinţă, solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.967/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art.
55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a
fost ridicată de Zheng Xiaofang într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1
paragraful 1 din Protocolul
nr. 12 la aceeaşi convenţie, „precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garantează dreptul de
proprietate privată şi dreptul persoanei la nediscriminare". In acest
sens, se arată că „prin refuzul de a se prelungi dreptul de şedere temporară
cetăţenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele
speciale, în funcţie de scopul şederii", şi emiterea, în consecinţă, a
unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României, „se limitează excesiv şi
discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Măsura
dispusă încalcă, de asemenea, şi principiul proporţionalităţii, consacrat în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile
legale criticate privesc doar pe cetăţenii străini, sunt apreciate de autorul
excepţiei ca fiind discriminatorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct.
(ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt
constituţionale. Astfel, acestea nu contravin principiului nediscriminării,
deoarece condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare
categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de
şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de
solicitant, fiind aplicabile, în mod unitar, tuturor străinilor aflaţi în
situaţii identice. Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate,
apreciază că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi
ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate şi
completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 50 alin. (2) lit. g) - Condiţii de prelungire a
dreptului de şedere temporară: „(2) Dreptul de şedere temporară în România
se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [.. .]g) prezintă dovada
asigurării sociale de sănătate."
- Art. 55 alin. (2) lit.
c) pct. (ii) şi alin. (4) -Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea
de activităţi comerciale: „(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de
şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii:
[...] c) cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere
temporară trebuie însoţite de următoarele documente: [...] (ii) înscrierile de
menţiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu
privire la actul constitutiv al societăţii comerciale; [...] (4) In scopul
dovedirii îndeplinirii condiţiilor financiare prevăzute în prezentul articol,
Ministerul Finanţelor Publice eliberează, la cererea străinilor, certificate
cuprinzând menţiuni referitoare la: cifra de afaceri, investiţii totale, contul
de profit şi pierdere, dividende calculate şi plătite asociaţilor ori
reinvestite conform datelor din situaţiile financiare."
In motivarea excepţiei autorul acesteia invocă
încălcarea dreptului de proprietate privată şi a principiului nediscriminării,
astfel cum sunt garantate de dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la
aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, autorul acesteia apreciază că textele de lege
criticate, prin care sunt reglementate cerinţele generale şi specifice necesare
prelungirii dreptului de şedere temporară în România, în funcţie de un anumit
scop urmărit, sunt excesive, discriminatorii şi disproporţionate cu finalitatea
urmărită şi încalcă dreptul de proprietate al unui cetăţean străin care, cum e
cazul în speţă, a investit în România o sumă importantă de bani.
Curtea constată că aceste susţineri de
neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident,
se adresează acestora, iar criticile pe motivul discriminării pe criterii de
origine naţională sunt nefondate. De altfel, în acest sens Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 443 din 30 mai
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin.
(1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că
textele de lege examinate nu conţin norme privind acest drept şi, ca atare,
prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, nu au incidenţă în cauză. Dispoziţiile
de lege criticate nu fac decât să enumere condiţiile şi actele necesare
prelungirii dreptului de şedere temporară a străinilor în România în scopul
desfăşurării de activităţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului
pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin
însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Curtea observă, de altfel, că autorul a invocat
prezenta excepţie de neconstituţionalitate în cadrul unei contestaţii formulate
în faţa instanţei de judecată competente împotriva refuzului Autorităţii pentru
străini de a-i prelungi dreptul de şedere temporară în România. Prin urmare,
Curtea constată, pe de o parte, că autorul beneficiază pe deplin de exercitarea neîngrădită a
drepturilor sale procesuale, iar pe de altă parte, că motivele de
neconstituţionalitate formulate au, în realitate, natura unor argumente de
fapt, astfel că nu pot fi reţinute de instanţa de contencios constituţional.
De altfel, în sensul celor expuse mai sus, Curtea
Constituţională s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 178 din 6 martie 2007,
nepublicată încă, prin care a respins o excepţie de neconstituţionalitate
identică.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct.
(ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Xiaofang în Dosarul
nr. 1.967/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi