DECIZIE   Nr. 204 din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 335 din 13 aprilie 2006

Ioan Vida

Nicolae Cochinescu

Aspazia Cojocaru

Constantin Doldur

Acsinte Gaspar

Kozsokar Gabor

Petre Ninosu

Ion Predescu

Şerban Viorel Stănoiu

Ion Tiucă

Ioana Marilena Chiorean

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Simond Expert Grup-DA 41" - S. R. L, din Bucureşti în Dosarul nr. 523/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 2 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 523/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Simond Expert Grup-DA 41" - S. R. L, din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi falimentului autorului excepţiei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), deoarece creează o „prezumţie de vinovăţie" în sarcina societăţii comerciale care nu a achitat un singur debit, fără a distinge dacă societatea este solvabilă, plătindu-şi datoriile faţă de alţi creditori, şi neţinând seama de o eventuală justificare legală şi temeinică pentru neplata debitului respectiv, putând da naştere unor abuzuri procesuale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber al unei persoane la o activitate economică şi nici liberei iniţiative, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă şi executarea acestora sunt garantate, în condiţiile legii, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut: „Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii: [.. ] b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3. 000 euro, calculat la data formulării cererii introductive; "

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a pronunţat prin numeroase cauze cu privire la dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale ale art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a).

Astfel, prin Decizia nr. 190/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 27 mai 2005, Curtea a statuat că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate de art. 45 din Constituţie, în condiţiile legii, iar nu prin încălcarea normelor legale care stabilesc obligaţiile participanţilor la activitatea comercială, dreptul de a formula cereri pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului fiind condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanţă şi în orice valoare nesemnificativă.

In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, prin aceeaşi decizie Curtea a constatat că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât scopul Legii nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăţi, iar prin dispoziţiile criticate se respectă întocmai   obligaţia   statului   de   a   asigura   libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Simond Expert Grup- DA 41" - S. R. L, din Bucureşti în Dosarul nr. 523/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean