DECIZIE Nr.
202 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind
regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 316 din 7 aprilie 2006
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind
regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în
România, excepţie ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Preţioase din
România în Dosarul nr. 333/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
reprezentantul său legal, domnul Gabriel Florin Pop, şi pentru Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor din România, consilier juridic Luminiţa
Maclava.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile criticate restrâng
libertatea agenţilor economici în exercitarea dreptului de utilizare a mărcii
de garanţie proprie în vederea prestării la terţi a serviciului de control şi
garantare a titlului metalelor preţioase. Susţine că această libertate este
acordată în regim de exclusivitate laboratoarelor Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor din România în privinţa unei activităţi cu caracter
economic producătoare de venituri, şi anume activitatea de analiză şi marcare
ca şi prestaţie la terţi pe bază de tarife proprii, ceea ce încalcă prevederile
constituţionale ale art. 53, 135 şi 45, precum şi principiile concurenţei
loiale stabilite prin Legea nr. 21/1996. Totodată, precizează că obiectul
excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat în faţa
instanţei de judecată, îl constituie prevederile art. 2 pct. 7, 8, 9 şi 10,
art. 10, 12, 13, 14 şi 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000,
republicată, coroborate cu art. 27, 28, 29, 30, 33 şi 34 din Hotărârea
Guvernului nr. 1.344/2003, cu art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 101/2004 şi art. 1
alin. 1 din Ordinul nr. 102/2004, prin raportare la art. 45, 53, 135 şi 21 din
Constituţie.
Reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor din România solicită respingerea excepţiei de
neconstitutionalitate, arătând că prin dispoziţiile de lege criticate se
previne comiterea unor fapte ilicite în domeniul activităţii cu metale şi
pietre preţioase, fără ca acestea să încalce prevederi din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate,
întrucât apreciază că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor
constituţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 333/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor
preţioase în România, excepţie ridicată de Patronatul Operatorilor cu
Metale Preţioase din România într-o cauză de contencios administrativ, în
recurs.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate referitoare la Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 se susţine că prin coroborarea dispoziţiilor
acesteia cuprinse în art. 2 pct. 7, 8, 9 şi 10, art. 12, 13, 14 şi 19 „se
desprinde că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor exercită
rolul de agent economic al statului care efectuează activitatea de analiză şi
marcare ca şi prestaţie la terţi pe bază de tarife proprii şi în condiţii de exclusivitate, concomitent cu
exercitarea rolului de unică instituţie în măsură ca pe teritoriul României să
efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse
de instanţele de judecată, să exercite controlul marcării bijuteriilor şi
obiectelor din metale preţioase şi din aliaje ale acestora, precum şi a
titlurilor marcate, fiind învestită totodată cu puteri de reglementare în
domeniu". Aşadar se consideră că, „în măsura în care prin interpretarea
acestora ar rezulta restrângerea dreptului agenţilor economici de a accede la
activitatea cu caracter economic de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi
[...]", se încalcă dispoziţiile art. 21, 45, 53 şi 135 din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
„excepţia invocată cu privire la neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 în raport cu art. 21, 45, 53 şi 135 din Constituţia
României este neîntemeiată [...]".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate ridicată este inadmisibilă,
întrucât autorul acesteia nu menţionează cu exactitate care sunt considerentele
pentru care ordonanţa este contrară Constituţiei şi nu „face vreo referire la
textele constituţionale invocate potrivit încheierii instanţei supreme".
Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 este constituţională,
neputându-se reţine încălcarea prevederilor art. 21, 45, 53 şi 135 din
Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile reprezentantului
Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul
metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România.
Ordonanţa a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29
ianuarie 2004, şi modificată şi completată prin Legea nr. 591/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.224
din 20 decembrie 2004.
In opinia autorului, prevederile ordonanţei încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind „Accesul liber la
justiţie", art. 45 referitor la „Activitatea economică", art. 53
privind „Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi" şi art. 135 privind „Economia".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei susţine că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2000 este neconstituţională, întrucât din
interpretarea atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor privind controlul marcării bijuteriilor şi a obiectelor din
metale preţioase şi din aliaje ale acestora, precum şi controlul titlurilor marcate
„ar rezulta restrângerea dreptului agenţilor economici de a accede la
activitatea cu caracter economic de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi
[...]". Aşadar, în realitate, nu este formulată o critică de
neconstituţionalitate, ci se solicită
Curţii să constate că ordonanţa de urgenţă criticată contravine Constituţiei în
funcţie de o anumită interpretare ce s-ar da prevederilor acesteia. Or,
potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale
prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi
ale ordonanţelor Guvernului „[...]care încalcă dispoziţiile sau principiile
Constituţiei". Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate
asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la
înţelesul lor contrar Constituţiei.
Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea
Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia
nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 110 din 17 martie 1999, „interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de
înfăptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin
exercitarea căilor de atac."
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase,
aliajelor acestora şi pietrelor preţioase din România, excepţie ridicată de
Patronatul Operatorilor cu Metale Preţioase în România în Dosarul nr. 333/2005
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu