DECIZIE   Nr. 201 din  4 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 806 din  6 noiembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Compania Nationala "Posta Romana" - S.A. in Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin consilier juridic, precum si Oficiul Concurentei - Inspectoratul de Concurenta Bucuresti, prin consilier juridic.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei si constatarea ca dispozitiile art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila sunt partial neconstitutionale.
    In motivarea exceptiei se sustine ca aceste dispozitii contravin art. 20, art. 21 alin. (2), art. 24 si 128 din Constitutie, intrucat, potrivit dispozitiilor legale atacate, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii, or, arata autorul exceptiei, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale are un regim special, determinat de caracterul special al contenciosului constitutional, care deroga de la dreptul comun.
    De asemenea, arata ca aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului statuand in jurisprudenta sa ca trebuie sa se recunoasca un drept de recurs fata de orice hotarare judecatoreasca. Sunt mentionate in acest sens cazul H. versus Belgia si cazul Ruiz-Mateos versus Spania. In continuare arata ca in fata instantei de recurs a ridicat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001, pe care instanta a respins-o fara a-si motiva aceasta solutie. In aceasta situatie, neavand posibilitatea atacarii acestei hotarari, instanta a pronuntat o hotarare "nefundamentata" din punct de vedere juridic. In sustinere depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile criticate nu incalca prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la dreptul la aparare si la exercitarea cailor de atac. De asemenea, se sustine ca dispozitiile criticate de autorul exceptiei sunt in concordanta cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la "proces echitabil", precum si cu jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.593/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Compania Nationala "Posta Romana" - S.A. intr-o cauza avand ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20, 21, 24 si 128 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 pct. 1 prima fraza din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece a invocat in fata instantei de recurs doua exceptii de neconstitutionalitate, iar prin incheierile pe care instanta le-a pronuntat exceptiile au fost respinse, fara ca impotriva acestor incheieri sa existe vreo cale de atac. In acest fel autorul considera ca i se ingradeste accesul liber la justitie si la caile de atac prevazute de lege si ca i se incalca dreptul la aparare si la un proces echitabil.
    Instanta de judecata in fata careia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, cu urmatoarea motivare: "Solutia prevazuta de legiuitor cu privire la caile de atac ce pot fi exercitate impotriva incheierilor premergatoare se bazeaza pe regimul juridic al acestor incheieri, regim dat de continutul si de efectele acestora. Incheierile premergatoare preced si pregatesc hotararea judecatoreasca si sunt clasificate, in doctrina si in practica, in incheieri preparatorii si incheieri interlocutorii. Daca incheierile preparatorii sunt acelea prin care instanta adopta unele masuri in vederea solutionarii cauzei, fara ca prin aceasta sa anticipeze asupra solutiei finale, pregatind doar aceasta decizie, incheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adopta masuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le confera si calitatea de a anticipa decizia finala. Privitor la caile de atac ce pot fi exercitate impotriva acestor incheieri, legiuitorul, avand in vedere regimul prezentat mai sus, s-a oprit, in mod firesc, la solutia atacarii incheierilor premergatoare cu apel, respectiv cu recurs, o data cu hotararea pe care o pregatesc sau pe care o anticipeaza."
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Ca urmare a acestor modificari, dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au urmatorul continut:
    Art. 282 alin. 2: "Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.";
    Art. 299: "Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzator."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    Art. 20:
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 21:
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24:
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 128:
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    De asemenea, se invoca incalcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu incalca dreptul la aparare, accesul liber la justitie sau la caile de atac si nici dreptul la un proces echitabil, in cauzele deduse judecatii.
    In activitatea sa jurisdictionala anterioara Curtea Constitutionala a examinat daca liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situatii deosebite sau daca el implica existenta unor proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv in ceea ce priveste exercitarea cailor de atac.
    Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia. Instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128, conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    In considerentele aceleiasi decizii se retine ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
    Cu privire la exercitarea cailor de atac si la concordanta legii procesuale romanesti cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, in sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar "existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, inclusiv exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din proces".
    Curtea constata de asemenea ca stabilirea regulii conform careia incheierile premergatoare - cu exceptia celor prin care s-a intrerupt cursul judecatii - nu pot fi atacate cu apel, decat o data cu fondul, impiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind impiedicarea accesului la justitia constitutionala, prin refuzul instantei de judecata de a sesiza instanta de contencios constitutional, Curtea retine urmatoarele:
    Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie prevad in mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale in materia controlului concret de constitutionalitate, in sensul ca aceasta "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, reluand aceasta dispozitie constitutionala, precizeaza competenta Curtii de a "decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". De asemenea, din examinarea dispozitiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, rezulta ca exceptiile de neconstitutionalitate contrare prevederilor alin. (1), (2) si (3) ale aceluiasi articol sunt inadmisibile, astfel incat instanta judecatoreasca le respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.
    In aceste conditii este firesc ca instanta judecatoreasca sa poata aprecia daca este cazul sa sesizeze Curtea Constitutionala, fara ca solutia pronuntata de ea, in sensul admiterii sau al respingerii cererii formulate de partea care a ridicat exceptia, sa poata fi atacata separat de hotararea prin care se solutioneaza fondul procesului.

    Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 si ale art. 299 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Compania Nationala "Posta Romana" - S.A. in Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu