DECIZIE   Nr. 20 din 24 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 243 din 10 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioana Lancrajan si Dorin Lancrajan in Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, avand ca obiect solutionarea unei actiuni pentru evacuarea chiriasilor.
    La apelul nominal raspunde Ion Ciurea, asistat de avocat Valeriu Tarna, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avocatul partii prezente solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata. Considera ca ridicarea acesteia este un abuz de drept din partea autorilor ei, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu incalca in nici un mod dispozitiile constitutionale. Ordonanta criticata nu face nici un fel de discriminare intre proprietari si chiriasi, deoarece suprimarea caii de atac a apelului este valabila pentru ambele parti in litigiul locativ declansat potrivit prevederilor criticate. In realitate exceptia a fost ridicata doar pentru a se obtine o amanare a eliberarii locuintei.
    Ion Ciurea nu are nimic de adaugat la cele spuse de avocatul sau.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 241/2001, publicata la data de 23 mai 2001. Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale s-a pronuntat la 24 mai 2001, ceea ce lasa sa se inteleaga ca exceptia priveste textele modificate. Mai arata ca ordonanta criticata nu incalca nici o dispozitie constitutionala, cum de altfel chiar Curtea a statuat recent, prin deciziile nr. 142/2001 si nr. 249/2001.
    Referitor la prevederile Legii nr. 10/2001 arata ca neconstitutionalitatea acestora nu poate fi examinata, deoarece nu se indica dispozitiile constitutionale pretins incalcate. In concluzie, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.927/2000, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioana Lancrajan si Dorin Lancrajan in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se face o discriminare intre chiriasii din imobilele care nu au fost retrocedate fostilor proprietari si cei din imobilele retrocedate, acestora din urma putandu-li-se impune un schimb fortat de locuinta, fara posibilitatea de a pretinde conditii similare cu cele pe care le aveau ori de a alege cartierul in care sa locuiasca sau de a refuza locuinta oferita, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutie. S-ar fi impus, considera autorii exceptiei, acordarea unui termen in favoarea chiriasului, in interiorul caruia acesta sa isi gaseasca o locuinta corespunzatoare necesitatilor, dorintelor si posibilitatilor sale financiare.
    Autorii exceptiei sustin, de asemenea, ca, in masura in care art. 25 din ordonanta il lipseste pe chirias de calea de atac a apelului si art. 24 din acelasi act normativ ii incalca dreptul la aparare, aceste texte contravin si dispozitiilor art. 7, art. 13 pct. 1 si ale art. 25 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, raportate la art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si art. 21 din Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca lipsita de temei critica de neconstitutionalitate a art. 23 si 24 din ordonanta, in raport cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, intrucat egalitatea de tratament presupune ca subiectii la care se refera sa se afle in situatii similare. Nu se poate retine insa o similitudine de situatii intre chiriasii din imobilele nerestituite si cei din imobilele restituite fostilor proprietari. In cazul primilor solutia este impusa de obligatia statului de a lua masuri de protectie sociala, in vreme ce in cazul celor din urma prevalent este principiul garantarii dreptului de proprietate privata.
    Tot astfel apreciaza ca nefondata si critica de neconstitutionalitate cu privire la art. 25 din ordonanta, in raport cu art. 21 alin. (2) din Constitutie, tinand seama de prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala, potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/2001, aceasta fiind ridicata oral in fata instantei de judecata si nemotivata (nu se indica textele constitutionale incalcate), o considera inadmisibila potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatii cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care prevad urmatoarele:
    - Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara si sa obtina mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu;
    (2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa puna la dispozitie chiriasului, cu contract de inchiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuinta in aceeasi localitate, sau intr-o alta localitate cu acordul chiriasului, cu respectarea suprafetei locuibile minime de 15 mp persoana.
    (3) Daca locuinta oferita in schimb este proprietatea altei persoane, contractul de inchiriere se incheie de catre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decat cel prevazut in contractul initial.";
    - Art. 24: "(1) Chiriasul nu este obligat sa se mute, daca in locuinta care i se ofera in schimb nu i se asigura suprafata locuibila si numarul de camere la care este indreptatit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibila sau un numar de camere mai mare decat cele la care este indreptatit potrivit prezentei ordonante de urgenta sau decat cele pe care le detine cu chirie si nici conditii mai bune de locuit decat cele pe care le are in locuinta din care urmeaza sa se mute.
    (2) Nu i se va putea cere chiriasului sa se mute intr-o locuinta insalubra si nici sa accepte o locuinta lipsita de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevazute in contractul de inchiriere a locuintei din care urmeaza sa se mute.
    (3) Chiriasul nu va putea insa sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferita este situata intr-un cartier periferic, ca este mai putin confortabila datorita felului diferit de incalzire, ca nu are scara de serviciu sau ca are dependintele in folosinta comuna, in masura in care ii este asigurata utilizarea lor, ca nu are curte ori datorita etajului la care se afla locuinta oferita in schimb.
    (4) In cazul in care locuinta din care urmeaza sa se mute chiriasul are si garaj, acesta poate fi evacuat si din garaj, chiar daca proprietarul nu ii ofera chiriasului un alt garaj la schimb.";
    - Art. 25: "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 241/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Dintre dispozitiile criticate au fost modificate alin. (2) al art. 23 si alin. (3) si (4) ale art. 24. Aceste dispozitii au acum urmatorul continut:
    - Art. 23 alin. (2): "(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa puna la dispozitie chiriasului, cu contract de inchiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuinta in aceeasi localitate sau intr-o alta localitate cu acordul chiriasului, cu asigurarea exigentelor minimale prevazute in anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.";
    - Art. 24 alin. (3) si (4): "(3) Chiriasul nu va putea insa sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferita este situata intr-un cartier periferic, ca este mai putin confortabila datorita felului diferit de incalzire, ca nu are curte ori datorita etajului la care se afla locuinta oferita in schimb.
    (4) Chiriasul poate fi evacuat si din garajul detinut, daca acesta a apartinut, la data preluarii de catre stat, locuintei din care urmeaza sa se mute, chiar daca proprietarul nu poate sa ii ofere chiriasului un alt garaj la schimb."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca textele criticate incalca dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si art. 21 din Constitutie. Aceste dispozitii au urmatorul continut:
    - Art. 4 alin. (2): "(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 16 alin (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    - Art. 20 alin. (1): "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    - Art. 21 alin. (2): "(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Autorii considera ca prevederile legale criticate incalca si dispozitiile art. 7, art. 13 pct. 1 si ale art. 25 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care cuprind urmatoarele:
    - Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.";
    - Art. 13 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat.";
    - Art. 25 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 241/2001, prin care a fost aprobata si modificata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, a fost publicata la 23 mai 2001, iar incheierea de sesizare a fost pronuntata la data de 24 mai 2001, astfel incat controlul de constitutionalitate va avea ca obiect textele modificate.
    In argumentarea criticii de neconstitutionalitate autorii exceptiei pretind ca prin ordonanta criticata s-a creat o discriminare intre chiriasii din imobilele retrocedate fostilor proprietari si cei din imobilele aflate in continuare in patrimoniul statului, deoarece s-a prevazut doar in cazul celor din prima categorie obligativitatea parasirii locuintei pe care o detin, fara sa li se ofere in schimb conditii similare cu cele avute, in ceea ce priveste zona de amplasare si confortul.
    Critica nu este intemeiata. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite in situatii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciata drept o incalcare a principiului egalitatii in fata legii, constitutiva de discriminare. Asa se explica de ce in cazul chiriasilor statului, unde protectia sociala se realizeaza si prin reinnoirea contractului de inchiriere, nu isi gaseste aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, in timp ce in cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu in care prevaleaza principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.
    Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica si chirias, a procedat corect asigurandu-i primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodata de protectia celui de-al doilea impotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fara a caror satisfacere chiriasul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.
    Sub acest aspect Curtea constata ca, urmare modificarii si completarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 prin Legea nr. 241/2001, sfera acestor exigente rezonabile, care in varianta initiala a art. 23 alin. (2) includea doar "respectarea suprafetei locuibile minime de 15 mp de persoana", a fost substantial extinsa, cuprinzand acum "asigurarea exigentelor minimale prevazute in anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".
    Imprejurarea ca nici cu acest prilej legiuitorul nu a inclus si exigente cu privire la zona de amplasare si la confort isi are explicatia in aceea ca atari exigente nu pot fi considerate rezonabile, deoarece satisfacerea lor ar duce la conservarea unei situatii privilegiate, cu caracter de exceptie, la care anumite categorii de persoane au avut acces in imprejurari si din ratiuni conjuncturale si de aceea calificarea lor ca drepturi castigate nu este posibila.
    Curtea mai constata ca nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prevederile art. 25 din ordonanta ar incalca dispozitiile art. 21 din Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie, intrucat este evident ca instituirea in aceasta materie a unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, pentru ratiuni de celeritate, constituie, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, un atribut al legiuitorului, inclusiv al celui delegat.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001, invocata de autori oral in fata instantei de judecata, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primita deoarece autorii nu indica dispozitiile constitutionale care ar fi incalcate, impiedicand astfel exercitarea controlului de constitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ioana Lancrajan si Dorin Lancrajan in Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 ianuarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu